64 matches
-
niciun loc în și era o mișcare politică marginală la momentul loviturii de stat din 1940. Vidkun Abraham Lauritz Jonssøn Quisling () s-a născut la 18 iulie 1887 la Fyresdal, în județul norvegian Telemark. El era fiul pastorului protestant și genealogistului (1844-1930) și al soției sale Anna Caroline Bang (1860-1941), fiica lui Jørgen Bang, proprietar de navă și, la acea vreme, cel mai bogat om din orașul Grimstad din sudul Norvegiei. Qvisling ținuse prelegeri la Grimstad în anii 1870, unde una
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
se gândi că pentru a ajunge la tronul spre care aspira, nimic nu i-ar fi mai folositor decât să facă o căsătorie frumoasă. Or, printre marile familii ale aristocrației bizantine nu exista atunci nici una mai ilustră decât familia Ducas. Genealogiștii duceau originea ei până pe vremea lui Constantin cel Mare și afirmau că strămoșul rasei, înrudit cu primul împărat crestin, primise de la el însărcinarea și titlul de duce de Constantinopol și că de aici venea numele purtat de urmașii lui. Spre
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
85 de capi de familie, electori - primul Consiliu Local, la 9 august 1864. În acest prim Consiliu au fost desemnați: La 23 iunie 1922 s-a constituit Comisia Consultativă Heraldică, de pe lângă Ministerul de Interne, compusă din istorici, heraldiști, sigilografi, muzeografi, genealogiști etc. Această comisie va lucra intens și, în perioada 1924-1936, avea să stabilească stemele a peste 170 de municipii și orașe ale țării. Pentru orașul Slobozia, comisia a fost nevoită să creeze o stemă cu totul nouă, orașul neavând un
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
s-au născut doi băieți și două fete: Vladimir, Constantin, Alexandra și Elena, care au fost adoptați de Iacovache Prejbeanu și soția sa, Safta Drugănescu, deoarece Kiseleff nu a putut să-i recunoască oficial. Elena s-a măritat cu viitorul genealogist, Ștefan Greceanu, iar Alexandra s-a căsătorit cu scriitorul Alexandru Odobescu. Între 1829 și 1834 a condus administrația militară rusească a Țării Românești. Șoseaua Kiseleff din București îi poartă azi numele. Președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
(n. 19 septembrie 1825, București - d. 1 august 1908, București) a fost un academician român, istoric, genealogist, heraldist și membru de onoare (din 1905) al Academiei Române. După ce a făcut primii ani de școală acasă, timp de 4 ani a urmat cursurile la Paris. Revine în țară în 1848 și profesează ca procuror și judecător la Tribunalul Ilfov
Ștefan Dimitrie Grecianu () [Corola-website/Science/307223_a_308552]
-
de ficțiune" ci "un roman realist". Autorul cărții e "un personaj de legătură între oameni despre care scrie", fiind simultan "și regizor, și scenograf, și reflexiv, și liric", oferindu-ne "comentarii roditoare și topind amănuntele în masa revelatoare", ca un "genealogist erudit", ca un romantic care "palpează sentimentele, cântărește meritele și radiografiază reacțiile invizibile"; el utilizează cu pricepere și metoda pe care o transformă în "instrument de portretizare și mijloc de sugestie". În același timp "distanțarea tactică de cei pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unui Eminescu deținut politic, cel dintâi din România și, încă, ucis de monstruoasa coaliție liberalo-junimistă". Polemica firește, nu se va istovi curând. Scotocind arhivele armata de eminescologi va produce noi dovezi reconfigurând stocul de informații, luminând hățișurile epocii. Patimile iscodelnicilor genealogiști întrecerea sourcier-iștilor continuă; dar, bănuim imaginile biografilor săi nu vor cunoaște corective esențiale, odată fixat modelul sacrificial. Și nici nu credem că el va fi îmbrățișat doar de zelatorii cultului apropiindu-se cu pioșenie nesmintită de opera sa. Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la războiul din 1877-1878 (1941), Garda națională. Scurt istoric. Rostul ei în războiul din 1877-1878 (1943), Făuritori de seamă ai neatârnării României (1946), Istoria artei militare a românilor până la mijlocul veacului al XVII-lea (1947). Amplă și strălucită lucrare de genealogist este Familia Rosetti (I-II, 1938-1940). Activitatea îi este remarcată și recunoscută atât în țară, cât și în Europa, studiile sale fiind citate și unele chiar reproduse peste hotare. Membru corespondent (1927) și membru activ (1934) al Academiei Române, refuză în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
Cum te numești?“ "Ludovic al XIV-lea...“ Nu încă, nu încă!” (scrieri apocrife) Ludovic al XIV-lea, născut în castelul Saint Germain en Laye, la data de 5 septembrie 1638, era descendentul direct al celor mai importante case regale europene. Genealogistul C. Carretier, care s-a ocupat în mod special de arborele genealogic al regelui, până la a zecea generație, a dezvoltat o metodă de calcul procentual al strămoșilor lui Ludovic. Astfel, era 28% francez, 26% spaniol, 11% austro-german, 10% portughez, restul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
genealogice. Almanahul a apărut cu regularitate pînă în 1944, cînd și-a încetat apariția. El l-ar fi făcut fericit pe Metternich care spunea că, pentru el, istoria omenirii începe cu baronii. Almanahul a fost (și continuă să fie) Biblia genealogiștilor... necrofili. Nu este de mirare că la British Library din Londra, Almanahul Gotha este catalogat la Ephemerides. 29. O listă, posibil incompletă, a vizitelor oficiale, oficioase și private ale prințului de Wales (ulterior regele Eduard VII), în țară și în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Cum te numești?“,,Ludovic al XIV-lea...“,, Nu încă, nu încă!” (scrieri apocrife) Ludovic al XIV-lea, născut în castelul Saint Germain en Laye, la data de 5 septembrie 1638, era descendentul direct al celor mai importante case regale europene. Genealogistul C. Carretier, care s-a ocupat în mod special de arborele genealogic al regelui, până la a zecea generație, a dezvoltat o metodă de calcul procentual al strămoșilor lui Ludovic. Astfel, era 28% francez, 26% spaniol, 11% austro-german, 10% portughez, restul
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
R. ajunge pe front, participând la mai multe operațiuni militare, experiență fructificată în romanele de mai târziu. Publică, de asemenea, nuvele și povestiri, evocând curțile boierești de altădată, proză în care o „fantezie realistă” îmbină pasiunea rememorării cu aceea de genealogist. În 1935 devine membru al Societății Scriitorilor Români. Interesul său pentru publicistică se va menține până în 1944 când, după distrugerea conacului de la Buhăești (Vaslui), scriitorul se refugiază o vreme la Roșiori de Vede și la București, în ultimii ani de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Romancierul Dimitrie Moruzi (1942), Scriitorul Stamati. Familia și contemporanii săi (1942), Scriitorul Leon Donici (1942), Profiluri de ieri și de azi (1943) ș.a. Pentru lucrarea Călători ruși în Moldova și Muntenia (1947), i se atribuie Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române. Genealogist a cărui osârdie n-o egalează decât o capacitate neobișnuită de absorbție a documentului, B. este, în felul lui, un erudit. Schițele monografice consacrate ținuturilor de dincolo, dar și de dincoace de Prut încorporează un belșug de informații culese cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
mențină treaz interesul pentru operă și om". Și, mai departe, adaugă, la rându-i, polemic: Această revigorare, pe măsura schimbării orizontului de așteptare, se datorează atât ideației (reverberațiilor) operei cât și ofensivei documentariștilor (în altă parte vorbește despre "patima iscodelnicilor genealogiști", a "sursier-iștilor" n.n., Ct.C.) care, cu zel reconstitutiv-detectivistic, încearcă contextualizând să lumineze chestiuni controversate, încă nebuloase, corectând spectaculos-senzațional statutul și imaginea poetului". În rândul acestora, care își află o bază de pornire în afirmația ("imprudentă?") a unuia dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
exagerat faptul că acest neam boieresc ar fi existat în spațiul est-carpatic, chiar înainte de venirea lui Dragoș din Maramureș și de crearea statului moldovean. Începând de la sfârșitul veacului al XIX-lea și până în zilele noastre, o serie de istorici și genealogiști ce au cercetat în mod direct sau indirect trecutul acestei familii au evidențiat în lucrările lor vechimea familiei Balș pe pământul Moldovei 4. În privința acestui neam boieresc, membrii Divanului Moldovei adevereau într-un document din 10 octombrie 1811 faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
LECCA, Haralamb G. (10.II.1873, Caracal - 9.III.1920, București), poet, dramaturg, prozator și traducător. Este fiul Zoei (n. Monastericeanu) și al lui George Lecca, ofițer de cavalerie; fratele său, Octav George Lecca, s-a impus ca istoric și genealogist. L. face clasele primare în Caracal, absolvind apoi Liceul Central din Craiova. După ce termină Facultatea de Drept a Universității din București, începe să studieze medicina la Paris, dar se întoarce în țară și se dedică activității teatrale. A fost director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
apelul la fondul „emblematic” - al boierilor Mărgineni și al Basarabilor-Craiovești - născut dintr-o strategie coerent definită și articulată (în care „funcția legitimatoare genealogică” a numelor 296 este vădit prelevată), cu trăsături remarcate mai târziu de un descendent - banul Mihai Cantacuzino, genealogistul 297 - de prenume, preponderent creștine, ce urmează trasee care coboară dinspre bunici și unchi către nepoți - și acesta un „punct” al zisului proiect și al stăpânitorilor din Coiani, fără a uita linia imperială de sorgine bizantină) a fost dată (în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ci și un militant al autonomiei esteticului. Cenzurându-și în viața de zi cu zi propriile afecte, a preferat să fie un depozitar al confesiunilor celorlalți, un receptacol ideal și fabulos de secrete demne de o sagă a veacului trecut. Genealogist, matein, dar și afin spiritului mordant, caragialian, criticul și istoricul literar (vezi edițiile critice Constant Tonegaru, Mateiu Caragiale etc.) își face din lectură un mod de a trăi, o fastuoasă aventură intelectuală, un dialog peste timp între carte autor și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
von Kugler" - descindea dintr-o familie nobilă austriacă ce trăise în veacul XVIII în Silezia și apoi în Bucovina, trecând la începutul secolului XIX în principatul Moldovei. Asupra arborelui genealogic al acestei familii a atras cândva atenția regretatul istoric și genealogist Dan Pleșia (1912 - 1997), într-o comunicare (nepublicată) susținută în anii '80, în cadrul Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie de pe lângă Institutul de Istorie "N. Iorga". Numele "Cugler" a devenit cunoscut în lumea românească grație poetei Matilda Cugler-Poni, soția savantului chimist
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
lui Al. Paleologu, este, așa cum știa și scriitorul, medelnicerul Mihalache Paleologu. Catagrafia boierilor Țării Românești de la 1829 îl menționează după cum urmează: „Mihail Nicolae Paleologa, n. Mitilini, 58 ani, medelnicer, șade în Buc., n-are nici o stare”ii. Cum bine observă genealogistul din document rezultă că strămoșul scriitorului s-a născut în anul 1771, iar la 9 decembrie 1832 se afla încă în viață, numele său fiind menționat într-un act de judecată. Medelnicerul Mihalache Paleologu a avut, printre alți descendenți, un
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
o ediție de opere. Dar cu această observație am atins și viciul cel mai important al editorului Mircea Coloșenco: este un documentarist excesiv, pletoric (vizibil și în cronologia vieții poetului, care coboară inutil până în anul"1481, explorare potrivită pentru un genealogist care ar fi fost mai bine să-și caute câmp de manifestare în alt loc). E un tip de documentarism ce depășește spațiul exigențelor filologice ale unei ediții, fără a fi dublat de un spirit critic pe măsură, care să
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
n-ar fi complet. "Disciplina în tot ce făcea îi fusese inculcată de părinți, de amintirea strămoșilor, acei greci din Epir care la mijlocul secolului XVIII veniseră în Tara Românească ca să scape de urgia turcească. Socrul meu, Ion Filitti, istoric, diplomat, genealogist, notase în jurnalul său ce trebuie să știe copiii ( fete sau băieți): limbi străine, sport, bătut la mașină, mers cu bicicleta, condus mașina, tricotat ( ) și, evident, bune purtări. Politețea, toleranța, afabilitatea față de cei slabi, neajutorați, fuseseră totdeauna la mare cinste
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
prin regina Mary, soție a regelul George al V -lea, arborele genealogic urcă până la voievozii Transilvaniei și Valahiei din secolul al XV-lea, printre care și Vlad Țepeș, acesta inspirându-l pe Bram Stoker în crearea celebrului vampir Dracula, notează genealogistul Jean-Louis Beaucarnot, care analizează pe larg lista strămoșilor micuțului în La Revue française de généalogie. Totodată, printr-o rudă de origine franceză născută în 1639 la Poitou, copilul regal este văr îndepărtat cu fostul președinte francez François Mitterrand, în timp ce mama
Vlad Țepeș și profetul Mahomed, printre strămoșii bebelușului regal by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72016_a_73341]
-
soluție de continuitate (avem în vedere cercetătorul) și chiar de supraviețuire pentru Gh. Bezviconi a fost să fie - putem ocoli cuvîntul? - compromisul. Ierte-i-se, după cîte a avut de pătimit.” Trecînd în revistă foarte vasta activitate de istoric și genealogist, cu meritele și scăderile ei, Florin Faifer remarcă la Bezviconi și oarece aptitudini de romancier: o expresivitate voluntară, plăcerea de a povesti și o slăbiciune pentru portretizări. E amintit în acest sens și un volum de amintiri rămas în manuscris
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
Constantin. Este vorba de memorialistul Radu Rosetti (1853-1926), căruia Editura Humanitas i-a reeditat de curând, în proaspăta colecție „Vintage”, Amintirile. (Un prim volum al acestora, de fapt, intitulat Ce am auzit de la alții.) Memorialist, cum spuneam, dar și istoric, genealogist, prozator, Radu Rosetti e un autor, așa-zicând, născut la maturitate. Până atunci, în ciuda ascendenței mai mult decât nobile, indigența constrângându-l să ducă o viață plată, de funcționar. Debutul în literatură se produce abia în 1904, cu un roman
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]