111 matches
-
Holocaustului. Pe 9 mai 1995 a avut loc aici prima paradă a victoriei din perioada postsovietică, în prezența președintelui Federației Ruse, Boris Elțin, și a ministrului apărării, generalul de armată Pavel Graciov. Comandantul paradei a fost comandantul Regiunii Militare Moscova, general-colonel Leonid Kuznețov. Această paradă a fost, de asemenea, prima prezentare majoră a noilor uniforme militare din perioada postsovietică. Cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Zilei Victoriei, în 2005, președintele Vladimir Putin a inaugurat 15 coloane de bronz
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
Patriotice și, în același timp, și consilier militar al lui Nicolae Ceaușescu. În perioada 29 martie 1980 - 16 decembrie 1985, generalul-locotenent Constantin Olteanu a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale. În acest interval, a fost avansat la gradul de general-colonel. În anul 1985 a fost numit în funcția de prim-secretar și Primar General al Bucureștiului, pe care a îndeplinit-o până în 1988. Olteanu își amintește că Nicolae Ceaușescu tocmai venise dintr-o vizită în URSS, l-a chemat la
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
de Ceaușescu la teleconferința din seara zilei de 17 decembrie, pentru asigurarea liniștii și ordinii publice. Eu nu am fost trimis la Iași, precum și în celelalte județe - Vaslui, Suceava și Botoșani -, cu vreo împuternicire cu caracter militar, cu toate că încă eram general-colonel în activitate, deci nu aveam calitatea de a da ordine unităților MApN, MAI, Departamentului Securității Statului sau Gărzilor Patriotice."" După cum afirmă tot el, aflat în biroul primului-secretar județean Iași și întrebat de către locotenent-colonelul Ion Cioară - șef de stat major la
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
numit comandant al Armatei a III-a, cantonată la Cluj. Generalul-locotenent a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana București (8 iulie 1969 5 iunie 1978). În anul 1974 a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele). În 1978, Militaru a căzut în dizgrația regimului comunist, fiind trecut în rezervă și numit în funcția de adjunct al ministrului construcțiilor industriale. După revoluția din 1989, el a explicat această decădere prin aderența sa la un
Nicolae Militaru () [Corola-website/Science/304804_a_306133]
-
1989, generalul Hortopan a condus personal represiunea armată la baricada de la Hotelul Intercontinental din 21 decembrie 1989, represiune ordonată de către ministrul apărării, Vasile Milea, la cererea expresă a lui Nicolae Ceaușescu. La ora 16.15, comandantul Comandamentului Infanteriei și Tancurilor, general-colonelul Ion Hortopan, a ordonat maiorului Dorel Amariucăi să mai cheme din cazarmă, la Hotelul Intercontinental, încă 100 militari, folosind 8 autocamioane de la Autobaza MApN care, împreună cu cele 10 TAB-uri ale UM 01305 București, să pătrundă spre Piața Palatului. În jurul
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
este un general român, care a îndeplinit funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1969-1977). A fost înaintat la gradul de general-maior - cu o stea (1958) și apoi la gradul de general-colonel - cu 3 stele (1969). El a îndeplinit funcțiile de comandant al Regiunii a III-a Militară, cu sediul la Cluj (7 august 1959 - 25 noiembrie 1964) și comandant al Centrului de Instrucție (1967). La data de 5 octombrie 1969, el
Sterian Târcă () [Corola-website/Science/311568_a_312897]
-
Europa (OSCE), și al ONU începând din 1945. Ca membru OSCE, angajamentele internaționale ale Belarusului sunt supuse monitorizării sub mandatul Comisiei Helsinki. Forțele Armate ale Belarusului sunt compuse din trei ramuri: Armata, Forțele Aeriene, și stafful general al Ministerului Apărării. General-colonel Leonid Malțev conduce Ministerul Apărării, iar Aleksander Lukașenko (în calitate de șef al statului) este comandant suprem. Forțele Armate s-au înființat în 1992 pe baza unor părți din fosta Armată Sovietică aflate pe teritoriul republicii. Procesul de transformare a forțelor sovietice
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
sunt destinate să efectueze ofensiva pentru a învinge inamicul, pentru a prelua și păstra teritoriile sale, regiuni și granițe, să respingă invazii ale inamicului. Forțele terestre ruse, la rândul său, includ diferite tipuri de trupe: Comandant al Forțelor Terestre este general-colonelul Vladimir Cirkin, șeful Statului Major, general-locotenentul Serghei Skokov. Comandantul Suprem al Forțelor Armate este președintele în funcție al Rusiei, Vladimir Putin. În caz de agresiune împotriva Rusiei sau a amenințării imediate a acestei agresiunii, acesta decretează impunerea legii marțiale pe
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
(în ) este o autobiografie a fostului General-colonel de blindate al celui de-al treilea Reich, Heinz Guderian, publicată în 1950. Memoriile lui Guderian cuprind dezvoltarea forțelor blindate germane, precum și evenimentele din 1939-1945: campania poloneză, campania din vest, campania din Rusia și relațiile cu Hitler. În 1922, Guderian
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
ocupat orașul Brest. De la est Polonia, a fost invadată de forțele sovietice, cărora printr-un acord le-a fost transferată Cetatea Brest, fapt regretat de Guderian. Ceremonia cedării, a fost marcată de o paradă comună la care a participat și general-colonelul. Potrivit lui Guderian, el sa opus invadării Uniunii Sovietice. Din spusele sale, Hitler a subestimat puterea militară a inamicului, posibilitatea industriei și forța sistemului de stat. Cu toate acestea, acesta a regretat că la începutul războiului, doar 145 de divizii au
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui de general, echivalent cu cel de general-locotenent.
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
(n. 25 martie 1926, comuna Asan-Aga, județul Teleorman) este un politician comunist român, fost general-colonel degradat prin hotărîre judecătorească în 1991, care a îndeplinit funcțiile de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1974-1976), ministru al apărării naționale (1976-1980) și secretar al C.C. al P.C.R. s-a născut la data de 25 martie 1926
Ion Coman () [Corola-website/Science/304872_a_306201]
-
interesat de poziția de lider a Franței Libere. La rândul lor, și forțele Axei aveau probleme asemănătoare. Nehring, considerat de mulți camarazi un comandant excelent, își înfuria superiorii cu criticile sale vehemente. El a fost înlocuit de la comandă de un general-colonel nou sosit în Africa - Hans-Jürgen von Arnim - pe 8 decembrie pentru a prelua Armatei a 5-a Panzer. Armate era de fapt un conglomerat de unități de blindate și infanterie germane și italiene. Între noiembrie și ianuarie, peste 243.000
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
după cum s-a dovedit mai târziu în cazul lui Ana Pauker). La data de 5 noiembrie 1947, după înlăturarea din guvern a reprezentanților grupării Tătărăscu, Bodnăraș a fost numit în funcția de ministru al apărării, fiind avansat la gradul de general-colonel. În timpul în care în fruntea Partidului Comunist s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bodnăraș a ocupat mai multe funcții importante, după cum urmează: Pe 5 noiembrie 1947 a devenit ministru al apărării, înlocuindu-l pe generalul Mihail Lascăr. A rămas în fruntea
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
Viktor Semionovici Abakumov (în rusă:Виктор Семёнович Абакумов,11 aprilie sau, după calendarul gregorian, 24 aprilie 1908 Moscova - 19 decembrie 1954 Leningrad) a fost un ofițer sovietic de securitate, de origine rusă, general-colonel, înalt funcționar al serviciilor de securitate ale Uniunii Sovietice,vicecomisar al poporului al U.R.S.S. pentru afacerile interne (al N.K.V.D.) (1941-1943), ministru adjunct al apărării (1943-1946), comandant între 1943-1951 al Serviciului sovietic de contraspionaj SMERȘ, și între anii 1946-1951 ministrul
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
de la Cluj. În martie 1979, a fost numit în funcția de vicepreședinte al Comisiei Centrale pentru Regulamente a M.Ap.N. Este trecut în rezervă în iunie 1981. La 21 octombrie 1994, generalul-locotenent (r) Stelian Popescu a fost avansat la gradul de general-colonel în retragere . A încetat din viață la data de 15 noiembrie 1995, în orașul București.
Stelian Popescu (militar) () [Corola-website/Science/311950_a_313279]
-
Loudon" nr. 29 în Viena și Becicherecu Mare. Scurt timp după aceea, ofițerul a fost brigadier cu rang de colonel al brigăzii nr. 61 de infanterie din corpul de armată nr. 5 sub Feldmarschalleutnant Ferdinand cavaler de Goglia. În timpul Primului Război Mondial general-colonelul ("Generaloberst") baronul de Böhm-Ermolli ordonase la sfârșitul lunii iulie 1916 rezervele corpului de Armata nr. 5, cu ele regimentul nr 72 și părți ale regimentul 44, acum sub comanda colonel-brigadierului Băcilă, către Troscianiec. Colonelul a trebuit să sprijine corpul de pe
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
în unități și mari unități ale armatei. Cariera militară o începe în funcția de comandant de pluton la Regimentul 30 Gardă (1970-1972), fiind numit apoi ca adjutant al primului adjunct al ministrului apărării naționale și șef al Marelui Stat Major, general-colonel Gheorghe Ion (1972-1974). În anul 1974 este avansat la gradul de locotenent major . Revenit după doi ani de studii la Academia Militare, , este numit în funcția de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1976-1978), fiind avansat la gradul de
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
al delegației române în Comisia Consiliului de Ajutor Economic Reciproc pentru industria de apărare, precum și de președinte al delegației militare române în comisiile de colaborare tehnico-științifică cu armate ale altor țări. A fost înaintat la gradele de general-locotenent (1967) și general-colonel (1971). În iunie 1980, generalul Ionel este trecut în rezervă, în procesul de eliminare din armată a generalilor școliți în URSS. Până la căderea regimului comunist, el va îndeplini funcții importante în ministere civile: adjunct al ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor și
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
Transporturilor și Telecomunicațiilor și director general al Centralei Canalului Dunăre - Marea Neagră (iunie 1980 - decembrie 1984) și adjunct al ministrului aprovizionării tehnico-materiale și controlului gospodăririi fondurilor fixe (decembrie 1984 - 28 decembrie 1989). Trecut în rezervă de către Nicolae Ceaușescu cu gradul de general-colonel (Dosarul agentilor GRU in Romania "Corbii"), Vasile Ionel a fost rechemat în cadrele active ale armatei printr-un decret din 28 decembrie 1989 semnat de către președintele Consiliului Frontului Savării Naționale, Ion Iliescu. El a fost numit la data de 28
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
Ivan Zaharovici Susaikov (n. 1903 - d. 1962) a fost un general-colonel sovietic de tancuri, care a luptat în cel de-al doilea război mondial. El a fost vicepreședinte al Comisiei Aliate de Control din România. Ivan Zaharovici Susaikov s-a născut în anul 1903. În perioada de dinaintea începerii celui de-al
Ivan Susaikov () [Corola-website/Science/311940_a_313269]
-
generali a fost aromânul Frederic Petru baron Duka (Duca) de Kádár (1756-1822). El a fost cel mai înalt grad de general după acel unui Feldmareșal în armatele Imperiului Austriac și Austro-Ungariei până în 1915, când a fost creat titlul de „Generaloberst” (general-colonel) situat intre Feldmareșal și . Titlul a corespuns cu acel unui general de cavalerie și a contat până în anul 1908 pentru generalii de artilerie și infanterie. Atunci numele de „Feldzeugmeister de infanterie” a fost transformat în „general de infanterie”. Așa rangul
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
pulbere și muniții și birourilor de construcție. Acest ofițer a avut însă numai rangul de general de divizie. După unirea statelor germane în 1871, ofițerii au fost numiți definitiv generali de artilerie, deținând locul trei în ierarhie după feldmareșal și general-colonel. În Regatul Bavariei și al Saxoniei a existat de asemenea un titlu corespunzător. La începutul anului 1906, în Bavaria a fost redenumită inspecția institutelor tehnice în „Feldzeugmeisterei” după exemplul prusac. Funcționarul șef a fost un Feldzeugmeister la rangul de general
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
de șef de stat major și înlocuitor al comandantului (ianuarie - februarie 1990) și comandant al Academiei de Înalte Studii Militare din București (11 - 20 februarie 1990), fiind trecut în rezervă la 22 februarie 1990 . A fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) în retragere la data de 21 octombrie 1994 . Generalul de corp de armată (r) Ion Șuța a încetat din viață la data de 27 septembrie 2007, fiind înhumat cu onoruri militare la 29 septembrie 2007. Generalul Șuța
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
un fost locotenent-major al serviciului est-german condus de Wolf. Până în acel moment, serviciile occidentale nu dețineau o fotografie mai recentă decât cele de până în anii '50 - ceea ce îi adusese lui Wolf porecla „omul fără față”. În 1986, Wolf a devenit general-colonel, dar a fost eliberat din funcții la cererea sa. În noiembrie al aceluiași an a avut loc, Wolf a încetat să mai facă parte din "MfS" (Ministerul Securității Statului). Și-a început activitatea scriitoricească. Prima carte publicată este întitulată "Die
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]