21 matches
-
postulând izomorfismul între planul semnificant și cel semnificat. Școala americană este reprezentată de Edward Sapir, Leonard Bloomfield și Zellig Sabbetai Harris (1909-1992). Structuralismul în lingvistică începe să diminue în importanță o dată cu apariția după anii 1960 a teoriei gramaticei generative sau generativismului, dezvoltat de Noam Chomsky. Mișcarea structuralistă s-a caracterizat încă de la ivirea ei printr-o critică a metodei istoricizante a școlilor antropologice anterioare, "difuzionismul" și "evoluționismul". Ea a dat naștere la două curente distincte: structuro-funcționalismul anglo-saxon și structuralismul lui Claude
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Ideea de alteritate radicală, necontrolabilă, amorsată prin conceptul de imagine, așa cum apare la Humboldt, ajunge În a doua parte să se Încarce În conceptul de limbaj. E vorba de limbajul creator și imprevizibil care, dincolo de schemele lui Chomsky, dincolo de toate generativismele și structuralismele, este capabil să Întemeieze realitatea prin limbaj. Să mă Întorc asupra celor două momente din demonstrația lui Cornel. Întâi asupra imaginației: Humboldt și romanticii apar după vreo două secole În care imaginația de tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
HPSG). Minimalismul este un cadru teoretic recent, în continuă remodelare. Iată de ce vom adopta și analize ale acordului din alte cadre teoretice, scopul acestei lucrări fiind descrierea și analizarea acordului în limba română din perspectiva unor teorii lingvistice recente. În generativism, gramatica este concepută ca un mecanism care, pe baza unui set de reguli, poate produce toate combinațiile corecte de cuvinte, care formează grupuri și propoziții. Conform acestui cadru teoretic, multe dintre proprietățile gramaticii generative rezultă dintr-o gramatică universală înnăscută
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
BLOOMFIELD (1887-1949), lingvist american care a determinat introducerea și rafinarea ideilor curentului structuralist în lingvistica americană, în deceniul 1930-1940. Cea mai cunoscută lucrare a sa, Language, publicată în 1933 (Henry Holt, New York), pune bazele științifice ale lingvisticii structurale și premerge generativismului dezvoltat de Noam Chomsky după 1950. Bernhard BOLZANO (1781-1848), matematician, logician, teolog și filozof ceh de origine italiană, cu studii la Universitatea din Praga, recunoscut pentru teoria științei ale cărei baze le fixează în lucrarea Wissenschaftslehre, apărută în 1837, lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu Levinson, Stephen C.) Rethinking Linguistic Relativity, Cambridge University Press, Cambridge, 1996. Valeria GUȚU-ROMALO (n. 1928), autoare de gramatici, profesoară la Universitatea din București. Lucrările sale au valorificat la început achizițiile lingvisticii structurale și, mai tîrziu, ale funcționalismului și ale generativismului, în descrierea limbii române. Coordonatoare a ultimei ediții a gramaticii academice (din 2005), Valeria Guțu-Romalo a realizat și alte studii de referință: Morfologie structurală a Limbii Române (substantiv, adjectiv, verb), Editura Academiei, București, 1968; Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o simplă parcurgere a structurii volumului. Astfel, după o primă aproximare a conceptului de textem, capitolul I cuprinde o prezentare critică a principalelor direcții și perspective implicate, de-a lungul ultimului secol, în studierea "discursului repetat": frazeologia de inspirație structuralistă, generativismul, cognitivismul, paremiologia, poetica și stilistica. Prezentarea evidențiază, deopotrivă, meritele, dar și limitele fiecărei direcții de cercetare, conducând la concluzia că investigarea textemelor reclamă un nou unghi de abordare. Capitolul II schițează cadrul conceptual al acestei noi abordări, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ale fenomenului, indiferent dacă acestea s-au manifestat în aria lingvisticii propriu-zise sau în diverse discipline corelative. Din acest punct de vedere, fără a emite pretenția exhaustivității, putem identifica cinci direcții principale de analiză: frazeologia (de inspirație, în principal, structuralistă), generativismul, cognitivismul, paremiologia și studiile literare (stilistică, poetică, critică etc.). 2.1. Prima dintre aceste orientări ar putea fi numită frazeologică și situată la confluența dintre gramatică, lexicologie și stilistică. Platforma ei conceptuală este una preponderent structuralistă, iar apariția ei coincide
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
structurale), care concepe semnul/limbajul ca pe o asociere între un semnificat ("sensul") și un semnificant ("textul", în terminologia lui Mel'čuk). Cu toate acestea, LST nu poate fi redusă la structuralism, deoarece, pe de o parte, ea preia din generativism distincția dintre "structura de suprafață" și "structura de adâncime", iar, pe de altă parte, ea așază în centrul preocupărilor sale lexicul, și nu sintaxa. Scopul lui Mel'čuk și al discipolilor săi este de a elabora un Dictionnaire explicatif et
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
niciodată fără rezerve la metodele structuraliste și generativiste aflate în vogă în anii '60. Dimpotrivă, unul dintre cei mai influenți cercetători ai "discursului repetat" din spațiul cultural german - Harald Burger - și-a declarat încă de la începutul deceniului opt reticența față de generativismul aflat pe atunci în plină glorie: "Un model- standard chomskyan fundamentat pe sintaxă ar fi [...] cel mai puțin adecvat pentru a oferi o descriere a unor deficiențe de acest fel; în niciun caz nu e posibilă o explicare a restricțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
limbajului, se întâlnește și în ampla cercetare consacrată expresiilor idiomatice germane de către Gertrud Gréciano 64. Asumându-și o perspectivă preponderent semantică, lingvista de la Strasbourg realizează o sinteză între tradiția frazeologică germană și cea franceză, dar recurge, de asemenea, la aportul generativismului și al pragmaticii. În conformitate cu această concepție eclectică, Gréciano încadrează expresiile idiomatice (EI) în categoria "expresiilor polilexicale", în cadrul căreia distinge trei tipuri principale: (a) expresii polilexicale figurate nefixate: meine poetische Mühle = "moara mea cu poeme" (Robert Schuman); (b) expresii polilexicale fixate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
studierea limbajului vorbit 77. Dacă în prezentarea noastră nu ne-am ocupat mai amănunțit de această direcție e pentru că, în Marea Britanie și, mai ales, în Statele Unite, orientarea respectivă a fost și continuă să fie eclipsată de alte două perspective majore (generativismul și cognitivismul), pe care le vom discuta în continuare. 3. Abordări generativiste 3.0. Fundamentată la sfârșitul deceniului șase de către lingvistul american Noam Chomsky, teoria generativistă ne interesează aici din două puncte de vedere: prin cadrul teoretic pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
idiomatice, care, în cercetarea respectivă, sunt delimitate printr-o singură trăsătură (și aceasta aplicabilă doar expresiilor verbale care înglobează în cadrul lor un verb tranzitiv): imposibilitatea pasivizării. 3.2. Cea mai ambițioasă tentativă de a integra expresiile idiomatice în cadrul teoretic al generativismului rămâne aceea întreprinsă de către Uriel Weinreich în 1969. Spre deosebire de Katz și Postal, profesorul de la Columbia University era familiarizat cu cercetările frazeologiei sovietice din epocă și, din acest motiv, el acordă o mai mare importanță factorului semantic. De altfel, principala preocupare
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
numește "listă idiomatică"/ idiom list91) și că singura modalitate de a verifica apartenența unei secvențe lingvistice la categoria idiomurilor ar fi o simplă confruntare empirică cu lista respectivă (procedeu pe care Weinreich îl numește Idiom Comparison Rule92). 3.3. Incapacitatea generativismului de a explica statutul particular al expresiilor idiomatice a devenit un fapt curent încă din deceniul al șaptelea: unii cercetători au subliniat faptul că idiomaticitatea reprezenta o "anomalie" pentru paradigma chomskiană 93, pe când alții au făcut din această limită a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
structură gramaticală normală; d.ex., dacă kick the bucket e introdus [într-un enunț] prin transformarea structurii de adâncime die sau become not alive, de ce el continuă să aibă structura unui enunț verbal normal?"95 Cu alte cuvinte, "regulile" semantico-sintactice ale generativismului se prezintă ca insuficiente pentru a diferenția doar pe baza lor expresiile idiomatice de combinațiile "libere" ("normale") ale unităților lexico-gramaticale. 4. Abordări cognitiviste 4.0. Un pas mai ferm în reconsiderarea potențialului creator al textemelor l-au făcut, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
reducționism este populara teză a embodiment-ului115, potrivit căreia diversele categorii lingvistice ar fi doar niște reprezentări ale experiențelor "senzo-motorii" provenite din interacțiunea corpului omenesc cu mediul înconjurător. Or, după cum observa Mircea Borcilă, în acest fel cognitivismul se întâlnește tocmai cu generativismul pe care pretindea că îl depășește: "pe această cale, semantica cognitivă ajunge să înlocuiască modelarea "creativității lingvistice", pe baza "constrângerilor combinatorice înnăscute" (și/sau "biologice") din abordarea chomskyană, cu constrângerile propriului lor "inconștient cognitiv", bazat, în ultimă instanță, pe structurările
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
politice au făcut ca ideile lui Bahtin să-și găsească destul de târziu ecou în Occident - mai exact, la sfârșitul deceniului șapte, în/prin teoria textului propusă de către gruparea franceză "Tel Quel". Astfel, preluând idei disparate din școala formală rusă, din generativism și din teoriile comunicării, Julia Kristeva a propus termenul de intertextualitate, ce denumește "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text": Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe care o vom detalia în capitolul următor. b) Preeminența dimensiunii gramaticale (sintactice) asupra dimensiunii semantice. Această stare de lucruri caracterizează în principal frazeologia europeană (sau, cel puțin, acea parte a ei - încă destul de răspândită - care a rămas tributară structuralismului), generativismul american și, după cum am văzut, o parte din cercetarea filologică românească, care, în ceea ce privește analiza textemelor, perpetuează în multe cazuri principii și metodologii anacronice. Desigur, achizițiile de natură gramaticală ale frazeologiei structurale nu sunt eronate, ci doar limitate; de aceea, ele
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
îndeajuns de precise pentru a putea construi, pe baza lor, un dispozitiv teoretic și analitic mai performant decât acelea pe care le folosesc, în momentul de față, celelalte direcții care se ocupă de studierea textemelor (frazeologia de inspirație preponderent structuralistă, generativismul, cognitivismul, paremiologia, studiile literare ș.a.). Desigur că, din cauza complexității problemelor pe care le ridică, atingerea unui asemenea obiectiv nu ar putea fi, în ultimă instanță, decât rezultatul unui efort colectiv, la care să participe un număr cât mai mare de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Pădurii. Nunta Domniței Ruxanda, Editura pentru Literatură, București, 1969. Salvador, Vicent și Adolf Piquer (eds.), El discurs prefabricad: estudis de fraseologia teòrica i aplicada, Publicacions de la Universitat Jaume I, Castellón de la Plana, 2000. Sánchez de Zavala, Víctor, Funcionalismo estructural y generativismo: aportaciones a un capítulo de la historia de la lingüística, Alianza, Madrid, 1982. Saussure, Ferdinand de, Curs de lingvistică generală [1916], publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
350 E important de menționat că, după cum a observat Víctor Sánchez de Zavala, în perioada deceniului său sud-american Coșeriu utilizase termenul de "semnificat" pentru a acoperi și această zonă de "conținut" a semnului (Víctor Sánchez de Zavala, Funcionalismo estructural y generativismo: aportaciones a un capítulo de la historia de la lingüística, Alianza, Madrid, 1982). În ceea ce privește conceptul nostru, am fi putut utiliza și denumirea de "semnificat simbolic", numai că aceasta ar fi amintit într-un mod prea evident de cunoașterea "lucrurilor" (v. în această
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
despre procesele fonetice din limba protoslavă care au condus limba spre palatalizare și silaba deschisă, au premers atât teoretic, dar și ca studiu aplicat, cercetările în domeniul elementelor suprasegmentale ale lingviștilor praghezi și prin ei, dezvoltarea de mai târziu a generativismului american privind structura arborelui silabic și legile de funcționare ale elementelor suprasegmentale. În Școala LINGVISTICĂ DE LA KAZAN, inițiatorul și fondatorul acesteia, Jan Ignatii Necesțaw Baudoin de Courtenay pune accent deosebit încă de la începuturile carierei sale științifice pe psihologia limbii, acordând
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]