17 matches
-
predicativ și cliticele pronominale de dublare a complementului; la nivelul enunțului sau al textului, se acordă pronumele anaforice. Scopul lucrării este acela de a face o descriere și o interpretare teoretică a acordului în limba română, într-un cadru teoretic generativist, dar fără a exclude ipoteze din alte cadre teoretice și fără a face analize foarte "tehnice" ale acordului. Pe lângă limba standard (sistemul limbii), am avut în vedere pe parcursul capitolelor și realizări colocviale ale acordului sau din registrul oral, dacă acestea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a cărei poziție în interiorul GD este parametrizabilă (cf. Dobrovie-Sorin, 2009). Un alt subiect important legat de setul de trăsături care compun Acordul este Cazul. Este acesta o trăsătură phi, la fel ca numărul și persoana, implicată în acord? În teoria generativistă de dinaintea apariției programului minimalist, cazul era atribuit în anumite configurații sintactice de verb, prepoziție, adjectiv (acestea atribuind cazul regim 12) și de Flexiune, adică de Acord + Timp (care atribuie cazul nominativ). Este situația prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în a doua jumătate a secolului al XX-lea, Noam Chomsky a subliniat aspectul creator al uzului limbii, care constă în capacitatea vorbitorilor de a înțelege și de a produce discursuri pe care nu le-au auzit înainte. Acest principiu generativist a fost integrat de lingvistul american în competența lingvistică ce permite diferențierea dintre creativitatea determinată de reguli, proprie competenței, și creativitatea modificatoare de reguli, care ține de performanță. În consecință, creația în limbă este inerentă oricărui vorbitor și caracterizează actualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acesteia cu gîndirea, ținîndu-se cont de legătura dintre judecată și propoziție, ca atare, subiectul este considerat termenul cunoscut, dat, ceea ce este vechi în propoziție, tema despre care se comunică ceva prin intermediul remei (predicatul). Dacă în gramaticile de orientare structuralistă și generativistă se susținea teza subordonării subiectului față de verbul predicat, în variantele ameliorate ale gramaticilor de tip relațional ori categorial se admite că poziția de subiect este o categorie universală, care are obligativitatea "acoperirii" în orice limbă, fie concret, prin intermediul unor substantive
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întrucît majoritatea fenomenelor pe care le pune în evidență un proces generativ de texte corect formate constituie, în egală măsură, apanajul funcționării propoziției și frazei, identitatea și validitatea regulilor fiind verificabile la nivelul imediat inferior textului. Mai mult, în abordarea generativistă se ajunge la rezultate similare viziunii formalizate, atunci cînd se apreciază că modelul generativ al frazei este identic ori asemănător celui care produce megafraze (texte), derivate prin operații gramaticale recursive. Se poate remarca, însă, că o gramatică a textului nu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
INSTITUTUL EUROPEAN 2015 Cuvinte-cheie: textem, limba română, lingvistică integrală, lingvistică cognitivă, poetică Cuprins Cuvânt-înainte / 7 Capitolul I: Domeniul disciplinar și stadiul curent al studierii textemelor / 13 1. Textemul - accepțiuni și domeniu de aplicație / 13 2. Abordări frazeologice / 19 3. Abordări generativiste / 47 4. Abordări cognitiviste / 52 5. Abordări paremiologice / 68 6. Studii literare consacrate textemelor / 73 7. Contribuții românești la studierea textemelor / 78 Capitolul II: Textemele în cadrul teoretic al lingvisticii integrale / 91 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic / 91 2. Tripartiția
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
internațional doar începând cu deceniul al șaptelea, însă importanța ei a crescut exponențial în deceniile următoare. O posibilă explicație a acestui succes ar putea fi aceea că demersurile frazeologice germane nu au subscris niciodată fără rezerve la metodele structuraliste și generativiste aflate în vogă în anii '60. Dimpotrivă, unul dintre cei mai influenți cercetători ai "discursului repetat" din spațiul cultural german - Harald Burger - și-a declarat încă de la începutul deceniului opt reticența față de generativismul aflat pe atunci în plină glorie: "Un
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mai amănunțit de această direcție e pentru că, în Marea Britanie și, mai ales, în Statele Unite, orientarea respectivă a fost și continuă să fie eclipsată de alte două perspective majore (generativismul și cognitivismul), pe care le vom discuta în continuare. 3. Abordări generativiste 3.0. Fundamentată la sfârșitul deceniului șase de către lingvistul american Noam Chomsky, teoria generativistă ne interesează aici din două puncte de vedere: prin cadrul teoretic pe care îl propune și prin analiza efectivă a textemelor (în principal a expresiilor idiomatice
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
orientarea respectivă a fost și continuă să fie eclipsată de alte două perspective majore (generativismul și cognitivismul), pe care le vom discuta în continuare. 3. Abordări generativiste 3.0. Fundamentată la sfârșitul deceniului șase de către lingvistul american Noam Chomsky, teoria generativistă ne interesează aici din două puncte de vedere: prin cadrul teoretic pe care îl propune și prin analiza efectivă a textemelor (în principal a expresiilor idiomatice). Chomsky a fost unul dintre primii lingviști din epoca modernă care au atras atenția
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de a fi semnalat că, în ultimă instanță, "creativitatea" nu se limitează la așa-zisa rule- changing creativity, ci presupune și o anumită rule-governed creativity, precum aceea "implicată în uzul cotidian obișnuit al limbajului"79. Asemenea lui Coșeriu, fondatorul teoriei generativiste se revendică în acest punct de la Wilhelm von Humboldt, urmărind să înlocuiască modelul "taxonomic-behaviorist", pe care îl considera dominant în epocă, printr-o viziune "humboldtiană" asupra limbajului. Totuși, în cazul lingvistului american, acest proiect ambițios se autolimitează ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
caracteristică a activității de vorbire și a creației culturale, în general."84 3.1. În ceea ce privește statutul "discursului repetat", semnificativ e faptul că Chomsky însuși a evitat pentru o bună bucată de vreme să abordeze acest fenomen. De fapt, prima încercare generativistă de a explica natura unităților aferente li se datorează lui J.J. Katz și P.M. Postal, care, într-un studiu de doar 8 pagini, apărut în 1963, formulează ceea ce va deveni în scurt timp poziția-standard a gramaticii transformaționale cu privire la idiomuri. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Prin urmare, pentru cei doi autori, un "dicționar semantic" al unei limbi ar trebui să aibă "două părți": o lexical-item part și o phrase- idiom part87. Cu toate acestea, articolul lui Katz și Postal lasă deschisă problema descrierii din unghi generativist a expresiilor idiomatice, care, în cercetarea respectivă, sunt delimitate printr-o singură trăsătură (și aceasta aplicabilă doar expresiilor verbale care înglobează în cadrul lor un verb tranzitiv): imposibilitatea pasivizării. 3.2. Cea mai ambițioasă tentativă de a integra expresiile idiomatice în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și de limite, ci și prin asumarea și utilizarea unor principii și concepte improprii în raport cu specificul limbajului ca activitate umană liberă. Cazul cel mai flagrant din acest punct de vedere e acela al "neopozitivismului" contemporan, care, în variantele sale structuraliste, generativiste și/sau cognitiviste, urmărește să aplice în cercetarea limbajului un mecanism determinist-cauzal care se revelează drept complet inadecvat pentru înțelegerea activităților cultural-creatoare. Din acest motiv, considerăm că în analiza textemelor e necesară nu doar o simplă remaniere a conceptelor și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și în orice act lingvistic, atât în limba literară, cât și în limbajul curent, atât în limbajul enunțiativ, cât și în limbajul emotiv"211. Or, prin această circumscriere a caracterului creator al limbajului "comun", integralismul devansează, sub raport cronologic, orientările generativiste și cognitiviste care s-au afirmat în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea și furnizează, în același timp, o fundamentare conceptuală mai bine consolidată în scopul înțelegerii și studierii creativității lingvistice și culturale în general. 1
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
bază de date lexicală, ca "Wordnet", elaborată sub conducerea unui eminent psiholog - mai întâi behaviorist și corifeu al "Teoriei Informației și Comunicării", apoi adept și colaborator al lui N. Chomski -, George Miller, implicând exclusiv limba engleză (predominant sintactică) și Modelul Generativist, acest demers poate să nu fie util (adecvat) pentru beneficiarii de limbă română (predominant morfologică, având șí alte substraturi semantice, legate de o altă cultură etc.). Aș considera că informaticianul trebuie să fie conștient de particularitățile modelului lingvistic de la care
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
Frédéric Bon, ideosistemele sunt "acele structuri care, aplicate limbilor naturale, adaugă propriile lor reguli de semnificare"66. În această accepție, ideosistem intră în relație de sinonimie cu ideologie. Limba naturală permite generarea unui număr nelimitat de fraze din perspectiva gramaticii generativiste, dar în interiorul acestui vast ansamblu identificăm subansambluri cuprinzând fraze construite după regulile unor ideologii particulare. În vreme ce limba acționează mai degrabă la nivelul expresiei, ideologia organizează mai întâi planul conținutului, structura de profunzime a discursului. Astfel, o analiză lingvistică a impactului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
studiile generative, începând mai ales cu cele de tip GB, se bazează atât pe asemănări, cât și pe deosebiri, comparația între limbi având ca scop testarea principiilor și a parametrilor. Astfel, multe dintre faptele prezentate în acest capitol redau efortul generativiștilor (din diferite etape ale teoriei) de a pune accentul pe asemănările între cele două tipuri de limbi, în spiritul GU: analiza "inacuzativă" a limbilor ergative, formularea unor teorii sintactice aplicabile la ambele tipuri de sisteme lingvistice (teoria transparenței proiecției verbale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]