54 matches
-
cu sorginte prozodică populară (Gând liber, Păcat blestemat, de ex.), dar și cele „jucăușe” (Pseudofabulă) pot constitui viitoare subiecte de creație pentru tânăra autoare. Prin Transfigurare, ultima poezie din cartea Împlinire prin iubire, autoarea provoacă o vizibilă refacere a contextului genezic. În ipostaza metaforică a vegetalului („Am rămas copac.”), eul liric se recompune într-o meta-realitate din cele patru elemente fundamentale care au dus la apariția vieții pe pământ: „Am rămas apă. Mulți spun/ că m-aud, uneori, plângând.”; „Am rămas
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
și de găsit centrul de greutate, originalitatea estetică și reflexivă a cărții, forța ei. Suportul întregii vieți, și al întregii viețuiri (“...viața însă nu e o ecuație, ci e mai degrabă o funcție!”, p. 33), este reprezentat de stratul metafizic, genezic, sugerat de frecventele trimiteri la Scripturi: Ecclesiastul (p. 32, 80), Iov (p. 81), Evanghelii (cf. concludenta Rozariul cuvioasei Teodora), Ioan Botezătorul (cf. Celălalt Ioan), Ioan Gură de Aur (p. 81) etc.: “Se ridicară în picioare toți, ca la o comandă
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
încercăm a-l înțelege și a-l accepta, străduindu-ne, dacă suntem în stare, a ne ameliora, eventual, viața de după. Din unghi (trans)temporal, și ideatic, deslușim trei mari etape în dezvoltarea, pe pânză, a amintitei arhiteme: Mai întâi, lumea genezică, cea de dinaintea căderii, sugerată, între numeroase alte creații, de ciclul Peștilor, de o foarte expresivă Compoziție, de Marea la Balcic sau de un Peisaj la Nădrag; apoi, evenimentul crucial, căderea, infățișat, cât de poate de clar, conform Scripturii, de Primul
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1411637542.html [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
estetice, chipul zâmbitor, dar îndurerat și înlăcrimat, iluminat de un sceptic optimism, ce se ivește , fie de unul singur, fie inserat în unele ansambluri, al artistei înseși - Portret, Zodia taurului), semnele plastice (albastrul acvatic și celest al netimpului, al interregnului genezic, roșul intens, piric, infernal, insinuat, cu dozări diverse, pretutindeni, cenușiul, negrul chiar, temperat de alb sau dizolvat în albastru sau verde; liniile frânte, amestecul dintre orizontalitate, verticalitate și curbe), semnele lingvistice (titlurile, transcrierile fonetice: “silvu ple”, semnătura colocvială, amicală: “Denisa
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1411637542.html [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
ca la ADRIAN PĂUNESCU. Poetul este hugolian, însă nu izbutește atât prin elementul numeric și prin inspirația lui fără răgaz, cât prin acea sforțare necomună de a îmbrățișa umanitatea integral, secând stiluri de idei, într-o modificare continuă, de esență genezică. Nimic stabil la prima ochire, deși totul e spiritualicește sistematic. Îndărătul teribilei erupții lirice, ca de metal rar, necunoscut, temele de înșiruire într-o omogenitate adâncă pe care o detectează numai expertiza în amănunt. E cu desăvârșire greșit a vedea
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1493965702.html [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
luând cu el tot mai mult din noi, ca un bastion al rezistenței împotriva indiferenței și neiubirii, împotriva uitării și a morții care ne împresoară de peste tot. Salvarea o speră Vasilica Ilie prin visul mirificei iubiri, a eternei renașteri din genezica puritate a ființei noastre fragile și efemere. Volumul dă glas vocii feminității puternice în plină izbucnire a elanurilor primăverii, căutând prin vers și cuvânt mirajul iubirii ca ideal și țintă supremă a împlinirii vieții omului: „este o minune să vezi
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1458476241.html [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
o oferă, i-o așază dinainte, atât de limpede, de accesibil, de uman, de divin, Cerul*. Surpriza acestei descoperiri îl identifică pe poet stâlpnicului, făcându-l să înregistreze, ca într-o iluminare, densitatea nemărginită a Creației, infinitatea și greutatea punctului genezic : Imprevizibil demers artistic: Confortant - Nesusținut de nimeni și nimic: suspendat aproape: concentrat - Foarte concentrat într-un punct... Sau: Totuși - E Cel din Signatura Rerum - Totuși - E Cel din Signatura Rerum - E Mare! Acestui moment decisiv, acestei ieșiri din chinuitoarea dilemă
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_marcel_turcu_sau_despre_supra_eugen_dorcescu_1351874931.html [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
ca la ADRIAN PĂUNESCU. Poetul este hugolian, însă nu izbutește atât prin elementul numeric și prin inspirația lui fără răgaz, cât prin acea sforțare necomună de a îmbrățișa umanitatea integral, secând stiluri de idei, într-o modificare continuă, de esență genezică. Nimic stabil la prima ochire, deși totul e spiritualicește sistematic. Îndărătul teribilei erupții lirice, ca de metal rar, necunoscut, temele de înșiruire într-o omogenitate adâncă pe care o detectează numai expertiza în amănunt. E cu desăvârșire greșit a vedea
LICEUL TEORETIC TUDOR VLADIMIRESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1494042639.html [Corola-blog/BlogPost/369023_a_370352]
-
luând cu el tot mai mult din noi, ca un bastion al rezistenței împotriva indiferenței și neiubirii, împotriva uitării și a morții care ne împresoară de peste tot. Salvarea o speră Vasilica Ilie prin visul mirificei iubiri, a eternei renașteri din genezica puritate a ființei noastre fragile și efemere. Volumul dă glas vocii feminității puternice în plină izbucnire a elanurilor primăverii, căutând prin vers și cuvânt mirajul iubirii ca ideal și țintă supremă a ... Citește mai mult Volumul de versuri „Pașii singurătății
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasilica_ilie/canal [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
luând cu el tot mai mult din noi, ca un bastion al rezistenței împotriva indiferenței și neiubirii, împotriva uitării și a morții care ne împresoară de peste tot. Salvarea o speră Vasilica Ilie prin visul mirificei iubiri, a eternei renașteri din genezica puritate a ființei noastre fragile și efemere. Volumul dă glas vocii feminității puternice în plină izbucnire a elanurilor primăverii, căutând prin vers și cuvânt mirajul iubirii ca ideal și țintă supremă a ... XVII. FILOZOFIA CARTOFULUI, de Vasilica Ilie , publicat în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasilica_ilie/canal [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
20 de Bocete, care, programat sau nu, adaugă Apocalipsei, un al doilea model scripturistic pentru scrierile lui Blagoie Ciobotin, anume Plângerile lui Ieremia. Și aici, ca și acolo, păstrând, desigur, toate diferențele și toate distanțele cuvenite, descoperim, de fapt, incompatibilitatea genezică între eu și universul teluric. Tânjirea fără leac a sufletului arată că, în esența sa, el nu aparține lumii acesteia: Mi-e dor de toate cele ce sfinte odată au fost, de toate ce încă își mai au un rost
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1396425173.html [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
desăvîrșită a morții” și, negreșit, precaritatea omenescului, ruină trupului. Bătăios, incomod și imprevizibil ca om, Cezar Ivănescu - poetul știe prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versurile sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic, rememorînd „vremea cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium, Într-o epocă de spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
societatea noastră orizontală. Paradoxal, la Cezar Ivănescu poemul ascensional, rîvnind descătușarea, devine posibil prin imersiunea În adîncul Istoriei; doar așa, știind că drumul „e de făcut Înapoi”, bardul din BÎrlad, Întregind strălucită falanga moldava află, prin stihurile sale psalmice, puterea genezica a cuvîntului. Încît, scăpînd din strînsoarea trupului, mîngîiat de gîndul morții (curățat Însă de „otravă”) va zări - eliberat - izbăvitoarele „lumine”. N.B.: Mulțumim scriitorului Adrian Dinu RACHIERU și redacției revistei Convorbiri Literare, pentru permisiunea de a publica acest articol În Destine
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
receptarea ființei îndrăgostite cunoaște alte dimensiuni, căci sufletul prins în mrejele iubirii are intuiția unei lumi perfecte imaginata "ca un cerc de-a dura" , cercul fiind un simbol al perfecțiunii. Altfel spus, în viziunea lui Nichita Stănescu iubirea cunoaște capacitatea genezica, prin ea se poate vorbi de o altă naștere a universului. Imaginea unei ciocârlii, pasăre micuța și solară care tinde spre lumină se poate interpreta că o manifestare plenară a fericirii ce poate fi atinsă printr-o iubire copleșitoare. Ultimele
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
totdeauna când raportează complexitatea cosmosului eminescian atât la contemporanii poetului, cât și în postumitate. Provoacă amărăciune receptarea limitată sau intenționat obstrucționistă, din cauze subiective și obiective, a dimensiunii reale pe care o legitimează omul deplin al culturii române. O creativitate genezică și ctitorială merita o înțelegere pe măsură, măcar din partea urmașilor. Dar, se subînțelege, Eminescu n-a avut noroc nici în viață, nici după aceea; nici acasă, nici aiurea. Dimpotrivă, cu excepția lui Maiorescu, extrem de puțini dintre contemporanii săi vor fi avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Euridice, și celebrând-o în ipostazele ei fundamentale. Moartea e conjurată prin identificarea ei cu iubirea și prin resurecția pe care o efectuează sacrificiul perpetuu al femeii. Imnurile lui Dan Verona celebrează principiul feminin ca factor cosmogonic; el cântă fiorul genezic pe toată întinderea lui, începând cu „tandra învăluire a staminei”. Poezia aceasta e de laudă a firii, de magnifiere a lumii în esențele ei și deci a culturii, a unui concept prototipal de civilizație. De aceea, poezia lui Dan Verona
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
principiul vital, suflul, cauza oricărei angrenări atomice a lumii, nu există în mod flagrant contradictoriu cu anima mundi a lui Platon. La originile unui real tangibil, găsim în acest context două nume diferite, desigur, dar ele formulează o aceeași putere genezică și genealogică. Și în această privință Marsilio Ficino se folosește de serviciile lui Epicur și Platon în edificarea viziunii sale asupra lumii. 3. Elogiul gălbenușului de ou. Marsilio Ficino își arde așadar lucrarea sa despre Lucrețiu și uită de cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai vii, scoțând sunetele cele mai neobișnuite. O pajiște cu iarbă proaspătă, împrejmuită cu un gard viu de mărăcini bine împletiți între ei plasează acest spațiu sub semnul verdeții. Or, verdele simbolizează viața, seva, funcția clorofiliană, adică nunta soarelui - principiul genezic - și al planetei. 7 Natura și artificiul. Natura ocupă deci un loc privilegiat, desigur, dar obligată de om să însemne ceva. Ceea ce crește, dionisiac, e îmblânzit de o voință apoliniană, nicăieri n-avem de-a face cu o grădină sălbatică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asemenea „cauză” a morții este de-a dreptul rizibilă. Se cunosc basme care narează nașterea eroului dintr-un lemn (Tei-Legănat) sau din piatră (Omul din piatră). Lemnul și piatra (dar nu orice lemn și nu orice piatră) apar ca materii genezice în credințele străvechi. Personajele masculine ivite pe această cale sunt apte de aventuri eroice deosebite, iar cele feminine devin modele de frumusețe (Fata din Dafin). Eroina încearcă să se ferească de privirea pîrjolitoare a Soarelui, semn că adversitățile cu înțelesuri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rit de inițiere familială; e drept, prin luptă voinicească; bourul schimbă cursul în direcția riturilor de întemeiere, de dinastie și de țară. În mod curios, Berbecul și-a adjudecat, cu timpul, spațiul acvatic. Domeniul lui este marea primordială în mișcare genezică; se arată totdeauna disponibil s-o înfrunte cînd se anunță momentul insurecțional. O face în favoarea omului, mai precis a ciobanului (păstorului „ne-mioritic”), în ipostaza lui „voinicească”. Interesantă mi se pare și schimbarea formală a rolurilor, în cazul de față
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
are rădăcini și în credințele populare autohtone legate de strămoșul totem: "poate sufletul acel din vită e un moș al meu"429. Taurul este analizat de M. Eliade în subcapitolul Fecundatorii din Tratatul de istorie a religiilor ca o divinitate "genezică celestă" care apare în strânsă legătură cu luna: "Luna comandă asupra apelor și ploilor și distribuie fecunditatea universală; coarnele taurului au fost asimilate de timpuriu cu crescentul lunar"430. Totodată, Eliade subliniază că taurul și trăsnetul au fost asimilate simbolurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
epifanie a forței fecundante"; la toate popoarele apare ca simbol al puterii și al fecundității. Adeseori zeul reprezentat ca taur apare însoțit de o Mare Zeiță, de care depinde fecunditatea universală. În acest caz, zeii meteorologici (trăsnetul, furtuna, ploaia) și genezici (taurul) își pierd suveranitatea absolută, nu mai sunt creatori cosmogonici, ci "fecundatori și procreatori în ordinea biologică", iar "hierogamia devine funcția lor esențială"431. Substratul mitologic (Oana / Marea Zeiță) se împletește cu credințele din mitologia românească; Oana amintește de fata
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de infantilism genital (organe de procreare insuficient dezvoltate), exemplarele cu monorhidie sau criptorhidie, anomalii ale penisului și furoului, cei cu chiști testiculari sau al epididimului, cu tumori ale testiculelor sau prostatei etc. și toți cei cu tulburări În funcționarea instinctului genezic. Dintre femele, vor fi excluse la selecție cele cu infantilism genital, leziuni cronice ale tractusului genital, chisturi ovariene, călduri prea liniștite sau prea violente sau cele cu ciclul de călduri neregulat, cât și cele cu tulburări ale instinctului genezic sau
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
instinctului genezic. Dintre femele, vor fi excluse la selecție cele cu infantilism genital, leziuni cronice ale tractusului genital, chisturi ovariene, călduri prea liniștite sau prea violente sau cele cu ciclul de călduri neregulat, cât și cele cu tulburări ale instinctului genezic sau matern. Se va acorda atenție deosebită examinării simțurilor mirosului, văzului și auzului. Pentru a verifica capacitatea olfactivă (mirosuluiă se scoate câinele pe un teren necunoscut pentru el, unde este lăsat liber să miroase, iar dacă această operațiune o face
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]