54 matches
-
a cunoașterii frumuseții: îl rafinează pe Antonius, îl transformă dintr-un păstor într-un prinț, dintr-o frumusețe primitivă și nedăltuită într-un efeb de elită. Antinous devine opera perfectă, un Adam dinainte de creștinism, creat de un împărat cu vocație genezică. Creatorul știe, însă, că, după momentul de grație, capodopera își va revela fața omenească obișnuită. Cum Hadrian este un înzeit, pe rând Zeus și Marte, el mai știe că va trebui să jertfească ceva. La rândul ei, victima cea frumoasă
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
dovedind că nu are încredere în stabilitatea regimului stalinist, deși își ucisese soțul " pe Marcel Pauker " pentru a dovedi fidelitate". Impunătorul sacerdot Gala Galaction, după cum se confesa soția acestuia, avea pe masă "tuburi cu Testaviron. Vrea să-și întărească puterile genezice. Mănîncă numai fudulii de berbec. Se îngrijește zilnic ca un mire în preajma nopții nupțiale". De la acest amănunt plecînd, comentariul se lățește în direcția chestiunii matrimoniale: "Galaction s-a ocupat numai de muzică, religie, literatură și femei, femei, femei. Capacitatea lui
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
Mănîncă numai fudulii de berbec. Se îngrijește zilnic ca un mire în preajma nopții nupțiale". De la acest amănunt plecînd, comentariul se lățește în direcția chestiunii matrimoniale: "Galaction s-a ocupat numai de muzică, religie, literatură și femei, femei, femei. Capacitatea lui genezică depășea pe a femeii minuscule, geloase. O, dacă Gala Galaction și Tiberiu Iliescu și-ar fi luat soții niște țigănci borîte sau niște țigăncușe de iatac, ce menaje ideale ar fi dus, așa cum a dus Pamfil Șeicaru cu țiganca lui
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
desăvîrșită a morții” și, negreșit, precaritatea omenescului, ruină trupului. Bătăios, incomod și imprevizibil ca om, Cezar Ivănescu - poetul știe prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versurile sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic, rememorînd „vremea cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium, Într-o epocă de spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
societatea noastră orizontală. Paradoxal, la Cezar Ivănescu poemul ascensional, rîvnind descătușarea, devine posibil prin imersiunea În adîncul Istoriei; doar așa, știind că drumul „e de făcut Înapoi”, bardul din BÎrlad, Întregind strălucită falanga moldava află, prin stihurile sale psalmice, puterea genezica a cuvîntului. Încît, scăpînd din strînsoarea trupului, mîngîiat de gîndul morții (curățat Însă de „otravă”) va zări - eliberat - izbăvitoarele „lumine”. N.B.: Mulțumim scriitorului Adrian Dinu RACHIERU și redacției revistei Convorbiri Literare, pentru permisiunea de a publica acest articol În Destine
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
momentul sufletesc în idee, în simbol. Dacă Ea (subliniat, deci nu un nume, ci yin pur) ar fi venit, poemul cu încărcătura filozofică actuală nu s-ar fi născut. Aici poetul se plasează în momentul unui început: apa constituie element genezic primordial are culoarea eterului, este logodită cu cerul, și este plină de nuferi, floarea nașterilor originare la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reperele politice ale perioadei, foarte estompate în roman. Printr-o convergență a mijloacelor artistice, căldura își răsfrânge dogoarea și asupra cuvântului, care devine moale, printr-un reflex al temei la nivelul expresiei. Limbajul (frământat) capătă moliciunea de cocă și element genezic, încât penița se împotmolește năclăită. Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei presiuni din afară: Dumnezeu e zeul Dumne, calamburul e asinambur, contemplativul - contemplagiu, dăscălia - puericultură, vârful - vârfete, Parlamentul - Parlavrament, gazetarii - osârduitorii plaivazului etc. Sensul se instalează în
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
am să mor. Vino să ne luăm rămas bun. Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată". Mai erau și telegramele: "Te aștept"; "Transcriu: te aștept"; "încă și încă te aștept". În repetiție, te aștept". "Și ultima, ca un big-bang genezic: "Mîine". Poți să fugi de trecut, nu să și scapi de el. Fără Iordan nu se poate, nu s-a putut și n-o să se poată. Am vrut să înaintez, dar mormîntul tău e în vîrful pantofului. Am spus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu sorginte prozodică populară (Gând liber, Păcat blestemat, de ex.), dar și cele „jucăușe” (Pseudofabulă) pot constitui viitoare subiecte de creație pentru tânăra autoare. Prin Transfigurare, ultima poezie din cartea Împlinire prin iubire, autoarea provoacă o vizibilă refacere a contextului genezic. În ipostaza metaforică a vegetalului („Am rămas copac.”), eul liric se recompune într-o meta-realitate din cele patru elemente fundamentale care au dus la apariția vieții pe pământ: „Am rămas apă. Mulți spun/ că m-aud, uneori, plângând.”; „Am rămas
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
și de găsit centrul de greutate, originalitatea estetică și reflexivă a cărții, forța ei. Suportul întregii vieți, și al întregii viețuiri (“...viața însă nu e o ecuație, ci e mai degrabă o funcție!”, p. 33), este reprezentat de stratul metafizic, genezic, sugerat de frecventele trimiteri la Scripturi: Ecclesiastul (p. 32, 80), Iov (p. 81), Evanghelii (cf. concludenta Rozariul cuvioasei Teodora), Ioan Botezătorul (cf. Celălalt Ioan), Ioan Gură de Aur (p. 81) etc.: “Se ridicară în picioare toți, ca la o comandă
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
ca la ADRIAN PĂUNESCU. Poetul este hugolian, însă nu izbutește atât prin elementul numeric și prin inspirația lui fără răgaz, cât prin acea sforțare necomună de a îmbrățișa umanitatea integral, secând stiluri de idei, într-o modificare continuă, de esență genezică. Nimic stabil la prima ochire, deși totul e spiritualicește sistematic. Îndărătul teribilei erupții lirice, ca de metal rar, necunoscut, temele de înșiruire într-o omogenitate adâncă pe care o detectează numai expertiza în amănunt. E cu desăvârșire greșit a vedea
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
luând cu el tot mai mult din noi, ca un bastion al rezistenței împotriva indiferenței și neiubirii, împotriva uitării și a morții care ne împresoară de peste tot. Salvarea o speră Vasilica Ilie prin visul mirificei iubiri, a eternei renașteri din genezica puritate a ființei noastre fragile și efemere. Volumul dă glas vocii feminității puternice în plină izbucnire a elanurilor primăverii, căutând prin vers și cuvânt mirajul iubirii ca ideal și țintă supremă a ... Citește mai mult Volumul de versuri „Pașii singurătății
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
luând cu el tot mai mult din noi, ca un bastion al rezistenței împotriva indiferenței și neiubirii, împotriva uitării și a morții care ne împresoară de peste tot. Salvarea o speră Vasilica Ilie prin visul mirificei iubiri, a eternei renașteri din genezica puritate a ființei noastre fragile și efemere. Volumul dă glas vocii feminității puternice în plină izbucnire a elanurilor primăverii, căutând prin vers și cuvânt mirajul iubirii ca ideal și țintă supremă a ... XVII. FILOZOFIA CARTOFULUI, de Vasilica Ilie , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
luând cu el tot mai mult din noi, ca un bastion al rezistenței împotriva indiferenței și neiubirii, împotriva uitării și a morții care ne împresoară de peste tot. Salvarea o speră Vasilica Ilie prin visul mirificei iubiri, a eternei renașteri din genezica puritate a ființei noastre fragile și efemere. Volumul dă glas vocii feminității puternice în plină izbucnire a elanurilor primăverii, căutând prin vers și cuvânt mirajul iubirii ca ideal și țintă supremă a împlinirii vieții omului: „este o minune să vezi
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
ca la ADRIAN PĂUNESCU. Poetul este hugolian, însă nu izbutește atât prin elementul numeric și prin inspirația lui fără răgaz, cât prin acea sforțare necomună de a îmbrățișa umanitatea integral, secând stiluri de idei, într-o modificare continuă, de esență genezică. Nimic stabil la prima ochire, deși totul e spiritualicește sistematic. Îndărătul teribilei erupții lirice, ca de metal rar, necunoscut, temele de înșiruire într-o omogenitate adâncă pe care o detectează numai expertiza în amănunt. E cu desăvârșire greșit a vedea
LICEUL TEORETIC TUDOR VLADIMIRESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369023_a_370352]
-
încercăm a-l înțelege și a-l accepta, străduindu-ne, dacă suntem în stare, a ne ameliora, eventual, viața de după. Din unghi (trans)temporal, și ideatic, deslușim trei mari etape în dezvoltarea, pe pânză, a amintitei arhiteme: Mai întâi, lumea genezică, cea de dinaintea căderii, sugerată, între numeroase alte creații, de ciclul Peștilor, de o foarte expresivă Compoziție, de Marea la Balcic sau de un Peisaj la Nădrag; apoi, evenimentul crucial, căderea, infățișat, cât de poate de clar, conform Scripturii, de Primul
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
estetice, chipul zâmbitor, dar îndurerat și înlăcrimat, iluminat de un sceptic optimism, ce se ivește , fie de unul singur, fie inserat în unele ansambluri, al artistei înseși - Portret, Zodia taurului), semnele plastice (albastrul acvatic și celest al netimpului, al interregnului genezic, roșul intens, piric, infernal, insinuat, cu dozări diverse, pretutindeni, cenușiul, negrul chiar, temperat de alb sau dizolvat în albastru sau verde; liniile frânte, amestecul dintre orizontalitate, verticalitate și curbe), semnele lingvistice (titlurile, transcrierile fonetice: “silvu ple”, semnătura colocvială, amicală: “Denisa
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
20 de Bocete, care, programat sau nu, adaugă Apocalipsei, un al doilea model scripturistic pentru scrierile lui Blagoie Ciobotin, anume Plângerile lui Ieremia. Și aici, ca și acolo, păstrând, desigur, toate diferențele și toate distanțele cuvenite, descoperim, de fapt, incompatibilitatea genezică între eu și universul teluric. Tânjirea fără leac a sufletului arată că, în esența sa, el nu aparține lumii acesteia: Mi-e dor de toate cele ce sfinte odată au fost, de toate ce încă își mai au un rost
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
o oferă, i-o așază dinainte, atât de limpede, de accesibil, de uman, de divin, Cerul*. Surpriza acestei descoperiri îl identifică pe poet stâlpnicului, făcându-l să înregistreze, ca într-o iluminare, densitatea nemărginită a Creației, infinitatea și greutatea punctului genezic : Imprevizibil demers artistic: Confortant - Nesusținut de nimeni și nimic: suspendat aproape: concentrat - Foarte concentrat într-un punct... Sau: Totuși - E Cel din Signatura Rerum - Totuși - E Cel din Signatura Rerum - E Mare! Acestui moment decisiv, acestei ieșiri din chinuitoarea dilemă
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
principiul vital, suflul, cauza oricărei angrenări atomice a lumii, nu există în mod flagrant contradictoriu cu anima mundi a lui Platon. La originile unui real tangibil, găsim în acest context două nume diferite, desigur, dar ele formulează o aceeași putere genezică și genealogică. Și în această privință Marsilio Ficino se folosește de serviciile lui Epicur și Platon în edificarea viziunii sale asupra lumii. 3. Elogiul gălbenușului de ou. Marsilio Ficino își arde așadar lucrarea sa despre Lucrețiu și uită de cartea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai vii, scoțând sunetele cele mai neobișnuite. O pajiște cu iarbă proaspătă, împrejmuită cu un gard viu de mărăcini bine împletiți între ei plasează acest spațiu sub semnul verdeții. Or, verdele simbolizează viața, seva, funcția clorofiliană, adică nunta soarelui - principiul genezic - și al planetei. 7 Natura și artificiul. Natura ocupă deci un loc privilegiat, desigur, dar obligată de om să însemne ceva. Ceea ce crește, dionisiac, e îmblânzit de o voință apoliniană, nicăieri n-avem de-a face cu o grădină sălbatică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Euridice, și celebrând-o în ipostazele ei fundamentale. Moartea e conjurată prin identificarea ei cu iubirea și prin resurecția pe care o efectuează sacrificiul perpetuu al femeii. Imnurile lui Dan Verona celebrează principiul feminin ca factor cosmogonic; el cântă fiorul genezic pe toată întinderea lui, începând cu „tandra învăluire a staminei”. Poezia aceasta e de laudă a firii, de magnifiere a lumii în esențele ei și deci a culturii, a unui concept prototipal de civilizație. De aceea, poezia lui Dan Verona
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Senet face o paralelă între evoluția individului și cea a societății, așa cum se poate vedea în următoarea schemă: Individ Societate 1. Perioada nutritivă 1. Perioada pastorală și agricolă 2. Perioada războinică 2. Perioada de expansiune teritorială și cuceriri 3. Perioada genezică 3. Perioada de emigrație și colonizare 4. Perioada emotivo-intelectuală 4. Perioada industrială și științifică 5. Perioada de declin 5. Perioada de declin Din analiza etapelor mai sus menționate, se poate remarca faptul că evoluția umanității a înregistrat o dinamică paralelă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care le satisfac și de asemenea prin schimbarea modului de satisfacere. E. Dupré distinge trei niveluri sau zone în sfera instinctelor: 1) instinctul de conservare, privind instinctele personale, egoiste relative la viața individului; 2) instinctul de reproducere, privind instinctele sexuale, genezice, în relație cu viața și perpetuarea speciei; 3) instinctul de asociere, privind gregaritatea, instinctele colective, altruiste, în raport cu viața comună din cadrul societății. Fiecăreia din grupele de instincte, de mai sus, îi corespund anumite caracteristici proprii. Instinctul de conservare se raportează la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]