103 matches
-
în viață și în operă cum crede de cuviință. Capitolele, dacă se pot numi așa, sînt făcute să semene, să dea o imagine nu de generație (horribile dictu!), ci de "clan" literar. Încercarea e reușită în măsura în care o astfel de structură "gentilică" își are, întotdeauna, capii ei. În ciuda unei nepărtinitoare ordini de alfabet, "spuma" se strînge mai ales spre mijlocul masivei cărți, în dreptul lui Ioan Es. Pop ori al lui Cristian Popescu. De altfel, pe măsură ce dai paginile, "regia" pare mai neglijentă, biobibliografiile
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
alt început, anume poziționate în locul alăptării, amintind că și-au hrănit și îngrijit odraslele pentru descendență și care acum i-au părăsit, părinții sau copiii rămânând acasă. Sprijinul, desigur, este uneori consolator, însă gol de energia divină a iubirii familiale, gentilice.
Alexandru Podea - siderurgie şi artă by Rudaci Lucia () [Corola-journal/Journalistic/21631_a_22956]
-
amorf al hoardei (concept sociologic, concept-limită), cum ar fi legăturile de familie sau de rudenie. „Legătura de sânge, anterioară, În linie maternă, constituie legătura primelor unități sociale”. Aici, se menționează „legea răzbunării (a vendetei)” sau „legea talion”ului, În perioada „gentilică” a evoluției istorice. Statul se formează, ca urmare a unirii ginților, Într-o „unitate superioară, pentru necesități temporare, apoi permanente, de conciliere sau de apărare; Statul ar fi deci, În mod esențial, o unitate supragentilică”. 2. Cea de-a doua
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dădeau nici o “silință” la carte! Au existat în acest “preventoriu” semicarceral, cum și era de așteptat, “evadări” individuale și în grup care au pus sub semnul întrebării “metoda și cadrul”, eficiența și valabilitatea proiectului în sine, seriozitatea guvernului. Primejdia “destructurării” gentilice venea acum, de-acolo de unde “poporul” s-ar fi așteptat cel mai puțin, de la cei care au “supraviețuit” constrângerii instructiv-educative, adică dela proprii lui fii școliți care s-au reîntors în sânul familiilor cu idei ciudate, străine “așezământului” lor strămoșesc
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
profitat de această ofertă - “ajutând” la prinosul de jertfă, cu care după război autoritățile au “stins” în parte prejudecățile și fierberea îndelung și cu mari sacrficii întreținută. Învățând multe lucruri folositoare, după război, Consiliul Tribal Navajo, forma superioară a conducerii gentilice, a insistat ca drepturile lor - de a cere legitimarea și cuprinderea acestora într-un pact cu valoare de tratat de pace - să fie luate în considerare imediat și fără o amânare sine die! Oficialii de la Washington D.C. s-au conformat
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
Stanford, pentru a nu mai vorbi de cele pentru pregătirea medie și profesională care au fost asaltate de elevii “poporului”, toate constituind o sursă de valoare pentru provocările “timpului și spațiului” în economia și conștiința “tribală”, nu pentru grăbirea destructurării gentilice cum s-a acreditat ci pentru recuperarea dezvoltării istorice, pentru “potrivirea” pașilor cu societatea și nivelul dezvoltării generale a țării în care trăiau și trăim cu toții. O boală care a afectat tribul cu sute de ani în urmă, tuberculoza, reprezenta
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
șapte coline tradiționale pe care este așezat orașul, Palatinul; cealaltă ipoteza pornește de la cele două vârfuri ale Palatinului și de la cuvântul ruma „mamela“, cu care sunt asemuite. În ceea ce privește originea etrusca, care întrunește acordul multor specialiști, se propune legătură cu numele gentilic etrusc Ruma (de la acesta ar putea ... Citește mai mult Proveniență toponimului Romă nu este pe deplin elucidata. Iată ce scrie Ch. Ionescu, MEO, 247: „În ceea ce privește originea și semnificația toponimului Romă, lucrurile sunt foarte complicate, discuțiile sunt vechi și continuă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
șapte coline tradiționale pe care este așezat orașul, Palatinul; cealaltă ipoteza pornește de la cele două vârfuri ale Palatinului și de la cuvântul ruma „mamela“, cu care sunt asemuite. În ceea ce privește originea etrusca, care întrunește acordul multor specialiști, se propune legătură cu numele gentilic etrusc Ruma (de la acesta ar putea ... Abonare la articolele scrise de ion cârstoiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
274 de cuvinte. A fost de asemenea inventat un alfabet fonetic cifrat - pentru ortografierea cuvintelor dificile. Pentru cei din tribul Navajo, memorarea era un lucru banal, cultura lor necunoscând scrisul, așa încât se obișnuiseră să memoreze poveștile populare și istoriile familiilor gentilice. Cum se zice că ar fi afirmat unul din cursanți, în Navajo totul se află în memorie, cântece, rugăciuni, orații, plânsete, râsete sau invocații ritualice, absolut totul. Așa am fost crescuți, a conchis “individul”. Mai citeam că specialiștii au numit
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
șapte coline tradiționale pe care este așezat orașul, Palatinul; cealaltă ipoteză pornește de la cele două vârfuri ale Palatinului și de la cuvântul ruma „mamelă“, cu care sunt asemuite. În ceea ce privește originea etruscă, care întrunește acordul multor specialiști, se propune legătura cu numele gentilic etrusc Ruma (de la acesta ar putea proveni și Romulus)“. Învățatul italian C. Tagliavini arată că numele de Roma nu poate fi derivat din cel de Romulus, cum voia o veche tradiție: opinia cea mai verosimilă este că Roma... derivă dintr-
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
stabilirea unui program genetic cu rigoare științifică, printr-un nou Program Terra - PIG. Fără Cain și Abel, am putea trăi fără comunism și capitalism, așa cum a fost în Iliada lui Homer, în urmă cu circa trei milenii, într-o orânduire gentilică, în care toate bunurile materiale și valorile culturale și spirituale să fie stăpânite în comun, în care participarea femeilor și a bărbaților la jocul sorții să fie: Moartea sau Gloria și Onoarea. Fără Cain și Abel, am putea trăi într-
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
vinovaților, în poreclirea lor sau, în cazul furtului, în purtarea hoțului prin sat, împreună cu lucrul furat, spre a fi batjocorit de restul membrilor obștii. Răzbunarea privată era și ea folosită ca sancțiune penală, mai ales în zonele în care legăturile gentilice au supraviețuit. În zonele cu obști vicinale tipice, răzbunarea privată a fost înlocuită cu principiul compoziției (plata unor valori ca pedeapsă pentru infracțiunea comisă) . 6.1.Probele 1. Jurământul cu brazda. Este o probă de străveche tradiție geto-dacă denumită după
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
străvechiul jurământ pe vetrele regale sau pe zeitățile palatului regal practicat de geto-daci. Întrucât jurământul e prestat de un grup de jurători, el putea fi combătut tot de un grup de jurători, dar cu număr dublu de persoane. În epoca gentilică, grupul juraților era alcătuit din rudele părților pentru care aceștia jurau, mai apoi, în cadrul obștilor sătești, alături de rude, în grupul jurătorilor, puteau fi incluși vecinii și ceilalți membri ai obștii. În statul feudal acordarea acestei probe se făcea prin hrisov
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
buni și bătrâni", meșteșugurile erau separate în cadrul obștii, exista o proprietate de pământ familială, în paralel cu cea colectivă. Toate acestea confereau așezărilor romanice din nordul Dunării trăsături proprii, originale, care le deosebeau de comunitățile alogene, aflate încă în faza gentilică. Asocierea unui număr mai mare de obști (sate) autohtone în uniuni de obști, care cuprind 15-30 de comunități rurale, delimitate geografic, variate ca întindere (suprafață) și forme de relief. Este vorba despre o confederație de sate (obști) autohtone (străinii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o parte, pe armată și concentrarea puterii în mâinile khaganului (hanului), a elitei militare și administrative, iar pe de altă parte, pe marea masă a populației, divizată în comunități rivale și clanuri. Societatea avară se caracteriza prin persistența relațiilor gentilice, dar și prin diferențiere socială, aristocrația militară întrunea o serie de privilegii. Unitatea administrativ-teritorială și economică de bază era aul-ul, alcătuit dintr-o rețea de clanuri, reunite apoi în triburi. Deasupra tuturor acestora se afla administrația centrală și aristocrația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
familiale în teren, de dispunerea locuințelor în vatra satului și a celor morți în cimitire, existau două tipuri de structuri sociale, în general: 1.familia-pereche, baza obștii sătești (teritoriale), specifică populației autohtone (românești) și 2.marea familie patriarhală, baza obștii gentilice, întâlnită la popoarele nomade (migratoare). Caracterul proprietății în sânul obștii sătești teritoriale varia în funcție de evoluția comunității rurale într-o epocă istorică dată. Astfel, întregul pământ arabil se afla în proprietatea obștei, la început, fiind periodic împărțit, prin tragere la sorți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoria românilor, o deosebire esențială. Prin urmare, obștea (ginta) primară (de sânge), în care fiecare familie stăpânește un lot separat (I. Nestor), se destramă pe familii și devine obște sătească (teritorială). Însă, în realitate, obștea la români a rămas întotdeauna gentilică, adică membrii ei erau înrudiți (rude de sânge), întemeiată pe rudenie. Astfel, satele de moșneni și răzeși oameni liberi și, în general, comunitățile țărănești au, în istoria românească, un eponim, moșul, din care provine toată populația satului sau anumite cete
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceata de neam). Așadar, satul românesc, în vechime, forma o uniune de sânge (frăție), o mare familie. Aceste sate aveau ca nume pluralul numelui unui strămoș conducător (întemeietor), din care proveneau toate familiile din sat. Deci, obștile țărănești erau uniuni gentilice, numele lor era cel al ginții, nu al pământului (locului-sat). Pentru ca un străin să intre în obște era necesară (obligatorie) o ceremonie de înfrățire-frăția de sânge și de cruce.11 În ceea ce privește istoricul ei, obștea exista încă de pe vremea geților, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pavăză) eficace a drepturilor obștilor libere împotriva încercărilor de aservire feudală până la mijlocul secolului al XVII-lea. Unii cercetători au pus originea dreptului nescris (consuetudinar) în moștenirea dacilor sau romanilor. Însă Panaitescu consideră dreptul consuetudinar românesc ca fiind de origine gentilică, deci mai vechi. Predominarea organizării satelor de moșneni și răzeși, a comunităților de avere în Transilvania, pentru cele mai multe sate, chiar a celor aservite nobililor (boierilor) și bisericii, a făcut ca o sumă de principii juridice ale obștilor să fie incluse
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obiceiurilor locale prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine, statul medieval românesc a păstrat, din dreptul obștilor, ancheta prealabilă a oamenilor locului, "oamenii buni și bătrâni", precum și sistemul stăpânirii colective a pământului. Stăpânirea boierească era tot o stăpânire gentilică, a ginții boierești cu frați, fii și nepoți, așezată deasupra celei țărănești. Statul medieval (feudal) a mai păstrat și dreptul de preemțiune rezervat, în caz de vânzare a pământului, membrilor obștii și ai obștilor înrudite. Apoi s-a mai păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sedentarizarea acestora este cazul slavilor -, la integrarea în timp a acestora în sânul comunităților autohtone. În momentul pătrunderii slavilor pe teritoriul carpato-dunărean, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, ei se găseau în faza de destrămare a societății gentilice, forma lor de organizare politică fiind "democrația militară". În momentul instalării lor, o dominație politică slavă asupra populației autohtone romanice pare să fi caracterizat vechile raporturi dintre uniunile de obști teritoriale autohtone și grupurile politice și militare ale slavilor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bătrânilor. Deplasările lor nu se făceau de întregul trib, ci fărâmițat, în grupuri separate, mari sau mici, conduse de un șef militar (Ardagast). Temelia structurii sociale a obștilor sătești slave o reprezenta familia patriarhală slavii trăiau încă în faza relațiilor gentilice. Ca urmare a contactelor (legăturilor) cu populația romanică din regiunea carpato-dunăreană și cu civilizația bizantină, slavii au primit numeroase influențe. Slavii, atât cei din nordul Dunării cât și cei din sud, după 602, în cursul secolului al VII-lea, au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, în urma conviețuirii timp de secole cu aceștia (vezi cap. VII). Slavii din Dacia, care locuiau în Carpați și la Dunăre, nu au alcătuit state (regate), precum neamurile germanice și turanice (goți și huni), iar organizarea lor politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în comun, încât obștea gentilică se transformă acum în obște teritorială (sătească), ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și huni), iar organizarea lor politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în comun, încât obștea gentilică se transformă acum în obște teritorială (sătească), ca la români. În acest sens, și istoricul bizantin Procopius (secolul VI) spune despre slavi că erau oameni care nu se supun nimănui-ei alcătuiau o "democrație militară", adică comunități de arme cu căpetenii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cultura Dridu, exclusiv autohtonă, care marchează actul de naștere al poporului român.24 Colonizarea slavă în nordul Dunării s-a făcut pe ginți, în secolele VIII-IX, după depășirea perioadei seminomade și în urma supunerii unor regiuni locuite de autohtoni de către nobilimea gentilică slavă. Însă așezarea teritorială a slavilor în Dacia (nordul Dunării), în secolele VII-IX, a avut ca rezultat destrămarea organizării gentilice a triburilor slave și apariția primelor forme ale feudalismului. Astfel, în secolele VII-IX, unele comunități sunt legate de un jupan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]