35 matches
-
temporale, false. De foarte multe ori, în istoria vieții, chiar a științei, ceea ce era considerat mare adevăr într-o perioadă, s-a dovedit a fi unul fals sau incomplet. De exemplu, astronomul, cosmologul polonez Nicolaus Copernic (1473-1543) a dărâmat teoria geocentrismului pământului instituită de grecul Ptolemeu (87 d.Hr. - 165 d.Hr.), cu noua sa teorie a heliocentrismului, îmbrățișată și de italianul Galileo Galilei (1564-1642), teorie completată și dezvoltată mai târziu de fizicieni, astronomi, matematicieni, precum germanul Johannes Kepler (1571-1630), englezul
ADEVĂRUL, IUBIREA ŞI FRUMUSEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 by http://confluente.ro/Adevarul_iubirea_si_frumuse_vavila_popovici_1360815326.html [Corola-blog/BlogPost/351776_a_353105]
-
margini”, ori descrierea vieții ca „Trivandrum Kerala unei nopți fără margini” - poc ! i-ai ars omului toată instalația. Că o fi el românul „născut poet”, dar azi, în epoca navetei spațiale, poporul ăsta de poeți -conform statisticilor- crede încă în geocentrismul anticului Ptolemeu în proporție de 40 %, în vrăji și-n Baba Cloanța. Și-atunci, oare nu riscă cititorul un atac cerebral sforțîndu-și mintea cu asemenea savanterii și parascovenii ? Un caz tipic de suprasolicitare a rețelei prin abuz descriptivist îl prezintă
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Culesul_fructelor_de_dupa_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
de funcționare a lunetei astronomice, devine partizanul notoriu al teoriei heliocentriste a lui Copernic, intrând în polemică cu Biserica Catolică. În același timp, Isaac Newton formulează legea gravitației universale, introduce în fizică conceptul de masă și demonstrează cu claritate imposibilitatea geocentrismului. Secolul al XVIII-lea este denumit secolul raționalismului sau al iluminismului, datorită marilor cuceriri din domeniul gândirii și al politicii. În artă, stilul baroc din secolul precedent este înlocuit de frivolitatea și ostentația noului stil la modă : rococo-ul (răspândit
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1454423935.html [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
În astronomie, heliocentrismul este teoria că Soarele este centrul sistemului solar. Cuvântul provine din limba greacă (ήλιος "Helios" = soare și κέντρον "kentron" = centru). În istorie, heliocentrismul s-a opus geocentrismului, teorie ce punea Pământul în centrul Universului. Distincția între Sistemul Solar și Univers nu a devenit clară decât în perioada modernă, dar este importantă în ce privește controversa între cosmologie și religie). Grecul Aristarh din Samos, în secolul al III-lea î.e.n.
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
pitagoreenilor, și din acest motiv, focul trebuie să ocupe un loc central. Totuși, focul din centru nu este Soarele. Pitagoreenii credeau că Soarele se rotește în jurul focului central împreună cu toate celelalte. Aristotel nu a primit acest argument și a susținut geocentrismul. Heraclides Ponticus (secolul al IV-lea î.e.n.) explica mișcarea diurnă aparentă a sferei celeste ca fiind rotația Pământului. Primul care a prezentat argumente pentru un sistem heliocentric a fost, însă, Aristarh din Samos (270 î.e.n.). Ca și Eratostene, Aristarh a
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Pământul se mișcă și au încercat să explice cum ar fi posibil acest lucru. Alhacen (Ibn al-Haytham) a scris o critică dură a modelului lui Ptolemeu în "Îndoieli asupra lui Ptolemeu" (circa 1028), interpretată de unii ca o critică a geocentrismului ptolemeic, deși alții admit doar că această critică privea unele detalii ale modelului lui Ptolemeu, și nu teoria geocentrică. Alhacen a propus însă, mai târziu, rotația Pământului în jurul axei în "Modelul mișcărilor" (c. 1038). În 1030, al-Biruni a discutat teoriile
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
lui: Aceasta nu se găsește în niciuna din lucrările lui Calvin. S-a sugerat că citatul provine din lucrările teologului lutheran Abraham Calovius. De-a lungul timpului, însă, Biserica Catolică a început să adopte o atitudine mai intransigentă în apărarea geocentrismului. Papa Urban al VIII-lea, care aprobase ideea ca Galileo să publice o lucrare despre cele două teorii ale lumii, a devenit ostil față de acesta. În timp, Biserica Catolică a devenit principalul oponent al heliocentrismului. Sistemul favorizat de instituțiile religioase
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
antichității târzii și prima jumătate a epocii medievale, creștinii credeau că una din treburile pe care îngerii cei mai ordinari trebuie să le îndeplinească este să miște aștrii (adică cele 7 planete cunoscute în epocă) pe orbitele lor în jurul Pământului (geocentrism). Cosmologia lor moștenită din Biblie (un Pământ plat, un firmament sub formă de boltă rigidă peste care sunt apele cerești (Facere)), era influențată prin scrierile Sfinților Părinți și de cosmologia greacă (sfere cerești, orbite circulare perfecte). În "Lunaticii" ("Evoluția Concepției
Înger () [Corola-website/Science/299691_a_301020]
-
planetă, cerută de cifra magică 10, și fiindcă n-au putut s-o descopere, o inventează și o numesc "contra-Pământ" (antichthon), planetă invizibilă, opusă Pământului, dincolo de focul central. Noutatea acestei teorii era că centrul lumii nu mai era privit Pământul (geocentrism), cu un alt astru, pe care un peripatetic de mai târziu, Aristarh din Samos, îl socotește Soarele (Helios), și astfel se apropie de concepția heliocentrică, ce se impune la începutul istoriei moderne prin Copernic.
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
Antichitate, se distingeau mecanica cerească de mecanica terestră, cele două lumi fiind, potrivit gânditorilor epocii, conduse de legi complet diferite (aici, pe Pământ, lucrurile cad, iar sus, pe Cer, ele „se plimbă”). Această concepție se integra în concepția ptolomeică a geocentrismului. În astronomie, Legile lui Kepler descriu proprietățile principale ale mișcărilor planetelor în jurul Soarelui. Ele au fost descoperite de Johannes Kepler pornind de la observațiile și măsurătorile poziției planetelor. Aceste legi se generalizează tuturor obiectelor cerești. Primele două legi ale lui Kepler
Mecanică cerească () [Corola-website/Science/329857_a_331186]
-
Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca "Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii" să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane. Din păcate pentru relația lui cu Papa, Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
întoarce în Polonia. În Italia, Copernic vine în contact cu scrierile vechilor greci și se documentează asupra ipotezei heliocentrice, pe care au susținut-o unii filozofi ai antichității: Philolaos, Aristarh din Samos, Platon și convinge tot mai mult de falsitatea geocentrismului lui Ptolemeu. După 1497 a plecat la Viena, unde a studiat astronomia cu Regiomontanus. În 1501 este chemat la Roma, unde predă matematica și astronomia și, alături de Domenico Maria Novara, efectuează observații astronomice. Reîntors în Polonia (1511), Copernic și-a
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
Copernic postulează un enorm spațiu). . Impulsul pentru căutarea unei alte teorii decât cea geocentrică a venit inițial din pure considerente "practice", mai exact ca urmare a constatării că ordinea planetelor pe sferele cerești nu e în nici un fel justificată de geocentrism. Acest aspect mai mult sau mai puțin important din punct de vedere strict astronomic, avea totuși în epocă o importanță copleșitoare, ținând cont că ordinea planetelor juca un rol crucial în realizarea prezicerilor astrologice, atât de populare la elita aristocratică
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
evreii, romanii, egiptenii și babilonienii, asirienii și perșii, această uranografie predominând ca explicație general acceptată până în secolul al XVI-lea, când a fost lent și gradual înlocuită cu diverse modele heliocentrice, printre care și cel care este azi prevalent. Deși geocentrismul a fost modelul predominant în Antichitate, el n-a fost și unicul, căci cel puțin în cazul grecilor au existat și înțelepți care au pledat pentru modelul heliocentric. Aristarh este exemplul cel mai cunoscut. O posibilă explicație a faptului ca
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
cele heliocentrice (Filolaus, Icetas, Aristarh). Modelul geocentric a fost uneori asociat cu teoria Pământului plat, însă grecii au abandonat devreme această idee, de prin secolul VI î.e.n., grație lui Pitagora Alții, precum evreii de exemplu, au păstrat această asociere între geocentrism și ideea de Pământ plat, așa cum se mai poate constata și azi în Scripturile evreiești și creștine. Astfel cosmologia pe care o găsim în Biblie descrie un Pământ plat peste care se întinde un vast “firmament”, adică un imens tavan
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
Sfântului Constantin cel Mare și profesorul fiului lui) a scris violente pagini contra celor care considerau că Pământul este rotund, la fel ca și Sfântul Ieronim, care și el credea și promova ideea Pământului nu numai aflat în centrul Universului (geocentrism), ci și ideea de origine biblică că Pământul este plat; astfel de idei va manifesta în aceeași epocă și călugărul bizantin geograf Cosmas Indicopleustes, și nici măcar Isidor din Sevilia nu poate fi exclus dintre adepții Pământului plat, căci deși era
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
să-l complice adăugându-i mișcări de rotație suplimentare, și astfel sfere de rotație suplimentare. Aristotel ajunge să explice astfel mișcarea a 6 planete postulând existența a nu mai puțin de 55 de sfere! Această "soluție" a complicării excesive a geocentrismului pentru a răspunde printr-un baroc puțin verosimil la ceea ce rata în forma lui originală și simplă, va rămâne un handicap permanent al modelului ptolemaic până la abandonare. Modelul aristotelician este perfecționat de Iparh (Hiparh) și alții, care introduc modelul cu
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
fi drastic îngrădită de creștinismul ajuns religie de stat, interesul însuși pentru fizică migrând înspre metafizică Modelul geocentric va rămâne în grația autorităților și a publicului larg până când Nicolaus Copernic va propune în secolul al XVI-lea alternativa heliocentrică. Azi geocentrismul a încetat să mai fie o teorie științifică, însă e departe de a fi dispărut: în SUA și în alte țări există diverse mișcări care, în general din motivații religioase, mai susțin încă veracitatea teoriei geocentriste. Unul din cinci americani
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
lipsiți de demnitate personală, respectăm însă opiniile răsărite dintr-o sinceră convingere, ba chiar schimbarea convingerilor, când aceasta se întemeiază nu pe motive personale, ci într-adevăr pe schimbarea totală a împrejurărilor generale. Stimăm și pe teologul ce crede în geocentrism bazîndu-se numai pe Biblie, [î]l stimăm însă și pe acela căruia opinia biblică i-a fost schimbată prin raționamentul învingător al lui Galilei. Numai convingeri să fie, nu pretextare de convingeri. Așadar în puține cuvinte ne vom lămuri asupra
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bază aparențele, aceea ce părea omului ca fiind "de la sine înțeles" . Pământul era conceput imobil în centrul Universului și toate astrele se roteau în jurul său, așa cum rezulta din experiența imediată ) o prejudecată puternic înrădăcinată, ce a stat și la originea geocentrismului). Pe de altă parte, Pământul părea un câmp întins și plat, mărginit de hotarele orizontului și deasupra sa, omul zărea o boltă, ca un acoperământ de cristal, pe care circulau aștrii mai mari ori mai mici, ce păreau să dea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
să identificăm o cenzură religioasă reprezentată de reformă, o cenzură metodică pe care o realizează Francis Bacon, René Descartes și nu numai, o cenzură metafizică realizată în primul rând de René Descartes, o cenzură a imaginii asupra cosmosului (trecerea de la geocentrism la heliocentrism) etc. Toate acestea au constituit sursa modificării de imagine specifică perioadei moderne. Anul 1600 reprezintă nu doar anul de cotitură între secolul al XVI-lea și al XVII-lea, ci și unul simbolic prin câteva evenimente dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
autori Francis Bacon (idolii) și René Descartes (scepticismul), urmată de analiza cenzurii prin metodă. Importantă este și cenzura metafizică care reordonează universul repunând omul în centrul construcției ontice și epistemice prin Meditationes de Prima Philosophia. Regândirea cosmosului și lupta dintre geocentrism și heliocentrism joacă un rol important în dezvoltarea cenzurii, fiind una dintre elementele importante ale acesteia, atât prin modificarea în structura imaginarului, cât și în componenta modalității (metodei) în care s-a realizat această modificare, fiind un exemplu pentru identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
omului în centrul universului se stabilește statutul său ontologic, dar se subliniază și potențialitățile ce-i sunt specifice datorită liberului arbitru. Chiar dacă Ioan Damaschinul subliniază că teleologic omul este îndreptat spre Dumnezeu, prin liberul arbitru el își poate decide calea. Geocentrismul întărește această concepție prin plasarea pământului în centrul universului și a omului pe pământ. Odată cu modificarea imaginii cosmosului în viziune heliocentrică se modifică treptat și plasarea omului în lume, el fiind plasat central doar în perspectivă epistemică. Cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fără efect pentru că se consideră că lucrările sale descriu realitatea așa cum a văzut-o autorul. La aceasta s-a adăugat ideea infinității numerice a lumilor care contravine ideii de lume unică și finită promovată de biserică. În acest context ideea geocentrismului nu mai avea sens și astfel este adăugată pe lista acuzațiilor și ideea heliocentrică promovată de Copernic. Dincolo de acestea s-a dezvoltat și idee animistă care a fost considerată de inspirație averroistă prin faptul că este promovată ideea unui "suflet
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un centru și, astfel, toate planetele au același statut la nivelul universului. Cea de-a doua concepție este cea heliocentrică dezvoltată inițial de către Copernic, susținută ulterior de către Galileo Galilei și finalizată prin lucrarea lui Newton. Aceasta era în contradicție cu geocentrismul prin reordonarea sferelor punând în centrul lumii soarele, iar pământul fiind doar la nivelul celei de-a treia sfere. Luna era prezentată ca satelit al Pământului, fiind singurul corp ceresc care era considerat că se mișcă în jurul său. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]