106 matches
-
XXI: Dumitru Ioncică. El evidențiază, cât se poate de limpede: Firul istoric general al acestor scrieri (...) este că goții, a căror apariție pe scena istorică europeană nu a fost niciodată explicată convingător de către istorici, ei bine, acești goți (ostrogoți, vizigoți, gepizi și alte etnii similare) sunt descendenții și continuatorii naturali ai daco-geților pomeniți în istorie de Herodot, Strabon, Platon, Cicero, Diodor Siculul, Iordanes, ca să ne referim doar la câteva nume mari, iar transformarea fonetică geți/ goți este un fenomen istoric pe
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
preistorice din epoca neolitică (6200 - 2500 a. Hr.) , ale civilizației tracilor din epoca bronzului și a fierului, ca și altele celto-dacice. În mileniul I, peste populația autohtonă daco-romană, latinofonă, au trecut mai multe valuri de popoare migratoare (sarmați, goți, huni, gepizi, slavi, avari, bulgari, pecenegi, cumani, tătari)“.
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]
-
l Vestigii arheologice dovedesc că teritoriul e locuit încă din epoca neolitică l În perioada romană, vatra localității e cuprinsă în aria cetății Morisena, aflată pe locul Cenadului de astăzi. Începând cu secolul VI d. Hr. , prin aceste locuri trec gepizi, avari, huni și bulgari l În secolele X-XI așezarea va fi înglobată în ducatul lui Glad și Ahtum lîn Evul Mediu Timpuriu, devine proprietatea episcopiei de Cenad. În 1241 localitatea a fost devastată de invazia tătarilorl Ulterior, așezarea a fost
Agenda2004-38-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282880_a_284209]
-
cateheză, cult, Sfinte Taine, agape, corespondență, tratate variate și mai ales prin puterea irezistibilă a dragostei, Părinții au câștigat progresiv, prin stăruință, majoritatea populațiilor așa de variate ale Imperiului Roman, inclusiv o bună parte din barbarii de la hotare: goți, huni, gepizi etc., pe care de fapt, credința și viața creștină i-a civilizat. În interior, misiunea se îndreaptă a e predicatorială și scrisă de înalt nivel, care exercită și astăzi o deosebită atracție 47. Părinții, uneori luptători din fire, într-o
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
după ce, înfrânți de huni, vor fi obligați cei mai mulți, să se îndrepte spre vest. Cei mai mulți, dar nu!, nu toți, căci există o continuitate gotică sub huni [3, pp.100, 115] la fel cum a existat o continuitate romanică sub goți și gepizi. De exemplu, „Sirmium a redevenit centrul unui regat gepid și al unei episcopii de rit arian” la anul 527 [3, p. 170]. Aceste „continuități”, aceste „rămășițe” îl fac și pe John V.A. Fine jr. să afirme că „...în multe
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
la subiect teoria lui Alexandru Pele cu privire la limbile meso-semitice sau românosemitice? Greșesc oare? A doua posibilitate ne-o oferă Al. Rosetti, care citându-l pe istoricul maghiar Schwarz Zsigmond, spune că paronimul „vlah” ar fi fost transmis restului Europei de gepizi, populație germanică din Dacia, care transmitere, zic eu, ar fi influențat inclusiv populația prusacă din nordul Poloniei. A treia variantă ar fi, că strămoșii domnului Blach, să fi migrat mai recent, din părțile noastre. Se știe că relațiile domnitorilor din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
morală a celor de la Roma, centrul conducător al primei uniuni, își spune, încet-încet, cuvântul. În ce ne privește, începând cu anul 271, romanii joacă alba-neagra cu migratorii, până când ne-au lăsat pe mâna goților și rubedeniilor lor: vizigoți, taifali, vandali, gepizi. Toți au practicat, intens, turismul de primăvară-toamnă. De toate felurile. Uneori și iarna. Din Banat până la Marea Neagră. Istoricii consemnează trecerea și rămânerea, peste băștinașii plaiurilor mioritice, a tot felul de migratori: goții până în secolul al IV-lea, hunii prin sec
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
la subiect teoria lui Alexandru Pele cu privire la limbile meso-semitice sau româno-semitice? Greșesc oare? A doua posibilitate ne-o oferă Al. Rosetti, care citându-l pe istoricul maghiar Schwarz Zsigmond, spune că paronimul „vlah” ar fi fost transmis restului Europei de gepizi, populație germanică din Dacia, care transmitere, zic eu, ar fi influențat inclusiv populația prusacă din nordul Poloniei. A treia variantă ar fi, că strămoșii domnului Blach, să fi migrat mai recent, din parțile noastre. Se știe că relațiile domnitorilor din
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]
-
cum să părăsească mai iute terenul. Tata știa că e timpul culesului! Nu mai întârzia nicio zi! Popoarele migratoare ne-au călcat frecvent vetrele strămoșești începând cu secolul al III-lea și până prin secolul al XIII-lea. De la goți, huni, gepizi, pecenegi, vandali, avari, turci, cumani, unguri, maghiari, slavi, bulgari, tătari... În clasa a IV-a dl învățător Marcu ne-a pus pe tablă o hartă cu valurile popoarelor migratoare care se întoarceau ca lupul de la stâna de unde mâncase prima oaie
TABLETA DE WEEKEND (112): MIGRATORII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348945_a_350274]
-
iarbă și câmpii cu oameni ce-s harnici și copii zglobii. Aceasta este țara mea. Cu bune și rele, de dor și de nea, de albastru, de nor, și de stea. Obosită, dar cântată de poeți lăudată și prădată de Gepizi și de Geți, și câți migratori au trecut,dar nu ne-au supus, am fost apărați de Zeii de sus. Aceasta este țara mea. O țară frumoasă și plină de noroc pierdută, câștigată la marele joc rătăcită, regăsită, în marea
ACEASTA ESTE TARA MEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345283_a_346612]
-
țâșnește-un roșu râu de sânge, Ies tunete și flăcări pe unde calc, stăpân, Din veacuri până azi, aud cum Țara plânge... Văd șoimi și vulturi sfâșiind năpârci, Din vârfuri carpatine, ei au țâșnit puhoaie; Când noi am vrut, pieiră gepizi, avari și turci, Căci Dumnezeu ne-a fost Strategul din războaie ! Demult știam că suntem viteji și neschimbați, Doresc să fim și azi precum odinioară; De-aceea strig: Străinii ne vor iar divizați, Deșteaptă-te, române, căci Țara plânge iară
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
Abandonarea Daciei de către romani INVAZIILE ÎN SPAȚIUL DUNĂRII ȘI AL CARPAȚILOR Secolul IV Goții invadează Peninsula Balcanică 376-454 Hunii își extind dominația de la Europa Centrală la stepa rusă 454-567 Invaziile gepizilor, popor de origine germanică 567 Avarii îi înfrîng pe gepizi și devin stăpînii întregii Cîmpii a Pannoniei Secolul VI Pătrunderea triburilor slave în Balcani 626 Slavii asediază Bizanțul și se instalează în Peloponez Secolul VII Formarea imperiului proto-bulgar la sudul Dunării 864-865 Țarul bulgar este convertit la creștinism 896-900 Stabilirea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a fost nici măcar o pătrundere prin văi și este greu de admis și inutil să se caute urme de goți prin nordul munților Moldovei. Astfel, adevăratul urmaș al lui Aurelian, Probus (276-282) mută în sudul Dunării 100.000 de "bastarni", gepizi, greuthungi și vandali. Goții, foederati, noii soldați ai Imperiului, nu sunt altă "nație", în altă "patrie", nu există, de fapt, decât un singur Stat-Imperiul, "fermecând și dominând sufletește chiar și pe cei care-l amenințau și-i prădau teritoriul" (Jung
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atât incinerația cât și înhumarea morților; în mediul rural, până în secolul al V-lea, predomină incinerația (vechiul ritual zalmoxian), însă după aceea se generalizează inhumația, în urma răspândirii creștinismului. Riturile funerare daco-romane diferă de cele ale migratorilor (noilor veniți) sarmați, goți, gepizi. Persistența în Dacia, după 275, a principalelor tipuri de morminte din epoca romană, demonstrează continuitatea de viață și tradiții a populației daco-romane, latinofonă și creștină. Dacii liberi și Dacia romană Pe teritoriul fostei provincii, îndată după retragerea administrației romane, se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și începutul secolului al VII-lea, împăratul Mauriciu, care vorbește despre "transfugii" romani din nordul Dunării folosiți drept călăuze de armata bizantină. La sfârșitul secolului al VI-lea, istoricul bizantin Teophanes amintește cu prilejul luptelor din câmpia munteană despre un "gepid creștin" (autohton) care arăta drumul armatei romane.23 Dacă informațiile scrise sunt puține, în schimb, evoluția societății autohtone în spațiul carpato-dunăreano-pontic poate fi cunoscută mai adecvat prin intermediul descoperirilor arheologice și numismatice. În secolele V-VI, asistăm la generalizarea ruralizării la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Istrului, pe care-l numeau "Dumnezeul romanilor", pentru faptele sale de sfințenie creștină. În Sciția Mică, hunii conduși de Attila (434-453) s-au așezat ca foederati, în timp ce alți huni împânzeau malul stâng al Dunării și Tracia. După înfrângerea lor de către gepizi, în 454, la Nedao, multe enclave de huni se mai mențin la Dunărea de Jos, sub împăratul Leon I (457-474), un șef hun, Dengizik, este învins de romani. Înfrângerea hunilor a provocat un reviriment al ostrogoților, care aflați în exod
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Apus, în plin declin, după 450, aceste regiuni au intrat în sfera de influență a Imperiului de Răsărit. Ca urmare a noii orientări a regiunilor carpato-dunărene, impusă de blocarea legăturilor cu vestul și sud-vestul roman de către huni, apoi de gepizi și avari, instalați în Pannonia, consecințele au fost dramatice. Urme și obiecte creștine, monumente (bazilici), descoperite în zonă, aparțin autohtonilor daco-romani, însă la populațiile "barbare" din estul și sud-estul Europei nu s-au găsit urme creștine, răspândirea spontană a creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
catolicismul roman și arianismul germanic. Dar creștinismul catolic (ortodox) roman n-a fost niciodată aneantizat, datorită adaptării populației locale la condițiile epocii și menținerii legăturilor cu episcopiile vestice. Contextul politic și religios a influențat și comunitățile romanice prin pătrunderea unor gepizi în regiunea carpatică (Transilvania). Raportul dintre creștinismul gepizilor și cel al populației romanice, în perioada dominației gepide (454-568) este greu de determinat, după înfrângerea lor, în 568, de avari și longobarzi, a avut loc o pătrundere masivă a gepizilor în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stabile și tabere în Dacia romană. Cele mai multe resturi hunice (urme arheologice) se află dincolo de Tisa, în Crișana și vestul Banatului, dar nu și în Transilvania și pe văile râurilor interioare. Hunii n-au pătruns în Transilvania, spre deosebire de neamurile germanice (goți, gepizi). Dar și în perioada aceasta, secolele IV-V, legăturile comerciale ale locuitorilor Daciei (din nordul Dunării) cu Imperiul au continuat. Despre ținuturile autohtone din Banat și Crișana, în vremea lui Attila, avem date în amintirile solului bizantin Priscus din Panion
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania de nord și centrală. Aici s-au descoperit așezări, cimitire de înhumație (la Morești, Noșlac, Bratei), morminte și tezaure (Someșeni, Apahida), podoabe de aur și argint, unele cu semnul crucii și alte elemente de civilizație specifică. Urmele lăsate de gepizi (vezi mai jos) lipsesc în sudul și estul Transilvaniei, în Oltenia și estul Banatului. Împrumuturile și influențele reciproce între populația romanică (autohtonă) și gepizi, ca urmare a conlocuirii în același teritoriu din fosta Dacie romană, au fost active circa 130
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aur și argint, unele cu semnul crucii și alte elemente de civilizație specifică. Urmele lăsate de gepizi (vezi mai jos) lipsesc în sudul și estul Transilvaniei, în Oltenia și estul Banatului. Împrumuturile și influențele reciproce între populația romanică (autohtonă) și gepizi, ca urmare a conlocuirii în același teritoriu din fosta Dacie romană, au fost active circa 130 de ani, din a doua jumătate a secolului al V-lea până în prima jumătate a secolului al VII-lea. Amestecul elementelor de cultură materială
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceramică, gepizii au fost influențați de populația romanică locală, apropierea s-a produs firesc, gepizii fiind și ei creștini, conform descoperirilor de la Morești (jud. Mureș), Noșlac (jud. Alba), Bratei (jud. Sbiu). În același timp, populația locală (autohtonă) a preluat de la gepizi unele elemente de cultură materială: ceramică, piese de metal și unele cuvinte! În Dacia intracarpatică, gepizii au avut un rol politic și militar dominant asupra populației locale, dar, până în secolul VIII, gepizii și-au pierdut identitatea etno-culturală, fiind asimilați de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
metal și unele cuvinte! În Dacia intracarpatică, gepizii au avut un rol politic și militar dominant asupra populației locale, dar, până în secolul VIII, gepizii și-au pierdut identitatea etno-culturală, fiind asimilați de autohtoni. Primele valuri de migratori, iazigi, goți, huni, gepizi, în contactul și conlocuirea lor cu autohtonii, copleșiți numeric, nu au putut schimba structurile social-economice și lingvistice găsite la fața locului, deoarece erau puțin numeroși și inferiori ca civilizație. În principiu și analogic este de admis că obștile sătești autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
animale (păstori) și meșteșugari cu vechi tradiții. Habitatul, cultura materială (civilizația), riturile funerare și practicile din secolele IV-VI reflectă fenomene social-economice, culturale, religioase din viața populației locale, dar sunt și influențe și prezențe efective ale triburilor imigrate, sarmați, goți, gepizi. În cadrul acestor influențe și prezențe se află cuprinsă, după 275, și contribuția comunităților de daci liberi, care s-au stabilit pe teritoriul fostei provincii după plecarea legiunilor și au adus cu ei elemente de cultură materială și spirituală proprii. Soarta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au făcut presiuni populațiile germanice, vandali, goți, gepizi, care au pătruns efectiv în teritoriile sarmatice din Câmpia Tisei, dislocându-i și erodându-i până la dispariția lor treptată în următoarele două secole (III-IV). 9 Goții Făceau parte din ramura răsăriteană a populațiilor germanice, împreună cu gepizii, vandalii, burgunzii, rugii. Autorii antici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]