106 matches
-
lui Thurisind. În conformitate cu mai multe surse, fostul rege fusese tatăl lui Cunimund, iar dușmănia la adresa longobarzilor a acestuia din urmă ar fi decurs și din uciderea de către fiul lui Audoin, regele longobard Alboin a fratelui lui Cunimund, Turismod. Războiul dintre gepizi și longobarzi a reizbucnit în 565. Cunimund, trecut între timp la conducerea gepizilor, a făcut apel la împăratul bizantin Iustin al II-lea, promițând ca, în schimbul sprijinului militar, Bizanțului să i se restituie Sirmium. Iustin a acceptat, drept pentru care
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
câțiva franci care trăiau pe râul Neckar. Cu toate acestea, numărul de participanți pentru luptă este în întregime speculativă. Iordanes raportează numărul de morți din această bătălie ca fiind 165.000, cu excepția victimelor rezultate din încăierarea precedentă dintre franci și gepizi. Hydatius, un istoric care a trăit în timpul invaziei lui Attila, raportează numărul de 300.000 de morți. Nici o sursă primară nu oferă o estimare pentru numărul de participanți. Cifrele lui Iordanes și Hydatius sunt ne plauzibile de mari. Observațiile lui
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Apahida, localitate care pare să fi fost capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola atribuită căpeteniei princiare gepide creștine Omharus ("(AVD)-OMARIVΣ", "Audomharjaz", latinizat "Omharius"). Unii istorici au sugerat speculativ că toponimul "Ardeal" ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich. Stăpânirea lor s-a extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominației romane, în timp ce partea de la est de Olt și în afara arcului carpatic
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
capitală in zona Clujului. La Apahida și în apropiere de Turda au fost gasite morminte ale gepizilor. Gepizii vor fi prezenți în Est-Panonia și în nord-vestul Transilvaniei până în anul 567. Atunci Avarii asiatici împreuna cu longobarzii vor învinge decisiv pe gepizi, înființând în Bazinul Panonic regatul avar. Dupa sec, VI , o populație migratoare ce a intrat frecvent în contact cu spațiul carpato-dunărean (deci și Transilvania) în tranziția ei nord-sud spre sudul Dunării au fost slavii, care vor întemeia (cu bulgarii și
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
a raionului din regiunea Odesa, Ucraina. Primii oameni care s-au așezat sedentar pe teritoriul localității de astăzi, au fost agricultorii culturii Cucuteni, la confluența mileniilor V - IV î.Hr. Odată cu migrația popoarelor, teritoriul dat este invadat pe rând de huni, gepizi, sciți, pecenegi și cumani. De la mijlocul secolului al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație medievală. Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici și antropologi. În decursul timpului, diverși cercetători i-au considerat pe secui ca descinzând, pe rând, din maghiari, sciți, huni, gepizi, avari, bulgarii de pe Volga, onoguri, kavari sau din kabardino-balkarii din Caucaz. De altfel, o ramură a turcilor horezmieni (din Horezm sau "Hwarizm"; populație cu substrat iranic), numită în maghiară "káliz" și "koromza"/"korozmin", a fost colonizată în scaunul secuiesc "Șepși
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
3 valuri de pamant („ Valurile lui Traian”), bănuite de a fi romane care se adăugau sistemului defensiv. În îndelungata, întunecata și puțin cunoscuta perioadă de după secolul III, peste teritoriul Podgoriei și de-a lungul Mureșului trec numeroase popoare migratoare: sarmați, gepizi, goți, avari, pecenegi și cumani. Cu toate acestea, până în zorii Evului Mediu, zona este locuită în continuare. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteni este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg, de-a lungul timpului vatra satului s-a schimbat mereu
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
pace și s-au stabilit în vestul Daciei și Pannoniei. Potrivit scierii "Getica" a lui Iordanes, hasdingi au intrat în conflict cu goții în timpul domniei lui Constantin cel Mare. În timp, vandalii au trăit în ținuturile locuite mai târziu de gepizi, în cazul în care acestea au fost înconjurați la est de goți, în vest de marcomani, în nord de hermanduri și în sud de Istru (Dunărea). Vandalii au fost atacați de regele got Geberic, iar regele lor Visimar a fost
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
că francii îi era fățiș ostil Imperiului Bizantin. Prima remarcare a lui Alboin pe câmpul de luptă a fost reprezentată de o ciocnire cu gepizii. În bătălia de la Asfeld, el l-a ucis în luptă pe Turismod (Thurismond), fiul regelui gepid Thurisind. Victoria asupra gepizilor a avut drept rezultat intervenția împăratului Iustinian pentru menținerea echilibrului dintre cele două puteri regionale rivale. După bătălie, conform tradiției consemnate de cronicarul Paul Diaconul, pentru a i se permite să stea la masa tatălui său
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
suveran pe un membru din clanul suveranului decedat. În 565 a izbucnit un nou război împotriva gepizilor, conduși de Cunimund (Kunimund), fiul lui Thurisind. Cauza conflictului a rămas necunoscută, iar izvoarele se contrazic: cronicarul longobard Paul Diaconul îi acuză pe gepizi, iar istoricul bizantin Menander Protector dă vina pe Alboin, versiunea cronicarului bizantin fiind preluată de istoricul Walter Pohl. Cronicarul bizantin Theofilact din Simocatta considera că acest război își avea originea în înfumurarea lui Alboin și în faptul că a răpit
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
generalului Narses, care fusese un guvernator abil al Italiei. Longobarzii vedeau Italia ca pe un teritoriu bogat, cu posibilități de pradă, făcându-l pe Alboin să creadă în aducerea laolaltă, alături de longobarzi, multe alte popoare din regiune, inclusiv heruli, suebi, gepizi, thuringieni, protobulgari, sarmați, romanii și puținii ostrogoți rămași. Însă cel mai important grup, în afara longobarzilor, îl constituiau saxonii, dintre care 20.000 au participat la invazie. Saxonii erau tributari regelui franc Sigebert I, iar participarea indică faptul că Alboin ar
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
cherusci, chewsuri, chinezi, cimbri, ciuvași, copți, coreeni, corsicani, creoli, croați, cumani daci, dahome, dakota, damă, damara, danezi, dorieni, druzi egipteni, elvețieni, englezi, eschimoși, estonieni, etiopieni, etrusci, evenci, evrei, ewe falași, felaci, fenicieni, finlandezi, flămânzi, francezi, franci, frisoni, filisteni gali, georgieni, gepizi, germani, geți, giljaci, goți, greci, gurkha herero, hinduși, hotentoți, huni iakuți, iberici, indieni, indogermani, indonezieni, ionieni, irakieni, iranieni, irlandezi, irochezi, islandezi, israelieni, italici, italieni, itelmeni japonezi, javanezi kaffi, kirghizi, kolla, komi, koraiți, korani, kru, kuri, kurzi ladini, laoțieni, laponi, latini
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
impune niște taxe pe unele mărfuri, dar adevărata stăpânire romană în Scyția Minor se instaurează pentru următorii 600 de ani ceva mai târziu. A urmat o perioadă mai întunecată pentru tomitani datorită jafurilor și incendiilor practicate de popoarele barbare, goți, gepizi și avari, un timp populația locală părăsind orașul, după care nu mai avem nicio știre despre aceștia decât în timpul împăratului bizantin Constantin cel Mare (s.IV dHr.), când Tomisul înflorește din nou, construindu-se ziduri de apărare, bătând monedă proprie
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
dacic al carpilor, cunoscuți drept carpo-daci și de pe când, păgâni fiind, se erijau, pe pământul Daciei, în apărători ai credinței lor păgânești, reprimându-i și martirizându-i pe creștini . Atacurile repetate ale goților, combinate cu atacurile altor populații germanice (heruli, gepizi, taifali) și iraniene la care participă și dacii liberi îl determină mai întâi pe Gelienus, apoi pe Aurelian, să abandoneze Dacia lui Traian, care, pentru o sută de ani, rămâne vizigoților federați ai Romei. Dacii liberi au fost deosebit de activi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
oameni), rus - liude - și cu româneștele lae, liotă (ceată de oameni), care explică situația inițială a vlahilor - lai cum își mai spun, de oameni ocupanți, coloni, invadator, cuceritor. Cât privește macrotoponimul Llah = Valahia, poate fi evoluția etnonimului german ostrogot și gepid Ualah. Se știe că în secolul al XVII-lea o parte din istroromâni se chemau lahi-lai. Cercetarea atentă a acestei populații ar putea coborî în timp data la care sunt amintiți vlahii în documente; 976 pentru cei sudici și 907
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
care au invocat-o în basilica imperială, transformată în biserica creștină. Cancelaria imperială de la Constantinopol, cronicarii romani și bizantini, când vorbesc de populațiile de la nordul Dunării folosesc termenul generic de barbari sau individualizează grupul etnic dominant: goți, huni, avari, gepizi, păstrând o tăcere suspectă cu privire la romanus . Nici populația romanizată de la sudul Dunării nu-i denumită cu acest termen, deși acestei populații nu i se poate nega existența, ceea ce este și mai de neînțeles. Care poate fi explicația acestei atitudini? Politica
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
toată Întinderea imperiului și datorită credinței dacilor În nemurirea sufletului. Cuvintele: botez, cruce, Dumnezeu, Înger, altar, păgân, biserică sunt latine. Până la venirea slavilor (secolul al VI-lea) pământul Daciei, părăsit de romani În , este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde dinaintea focului și sabiei În munți prin desișul pădurilor. Viața orășenească și din sate Încetează. Se distruge ideea de stat În Dacia. Apucăturile acestor barbari nu era de natură să influențeze În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
prin ierarhizare, ci prin juxtapunere în același plan semantic. B: deci noi de de cînd (ne-)am conceput ca ZOnă↓ nu zic ca țară↓ ca ZONĂ↓ am fost cotropiți. ba de romani↓ ba de turci↓ ba de huni↓ ba de gepizi↓ ba de: ara[bi↓ ba de A: [<R păi mă uit păn> <F bucurești și turcii ăștia ce di tot felu de nații ca-n +B: turci↓ ba de NEMți↓ ba de ruși↓ <R și acuma și de americani> +A: bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sărăcin” = sarazin), greci, armeni, albanezi, evrei, morlaci, bosnieci, croați, cehi, lituanieni, germani, francezi, italieni; posibil pe: flamanzi, frizoni, catalani; mai puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
romane a cărui sferă era divinul. 3 În realitate, avarii și bulgarii nu au ocupat niciodată o regiune numită "cîmpia Dunării": dacă primii s-au stabilit, în secolul al VI-lea (568), în Panonia, înlocuindu-i aici pe longobarzi și gepizi (după ce, în prealabil, pustiiseră Dobrogea), ceilalți se vor așeza definitiv la sud de Dunăre, unde vor întemeia un stat propriu (în anii 679-681). Autorii se gîndesc probabil la teritoriul din jurul gurilor Dunării, ceea ce este altceva (V. și infra, n. 4
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
opune nimic admiterii de elemente gotice ori în general vechi germane în limba română” (I, 350). În privința germanismelor din română Philippide acordă încredere lui Diculescu care vorbește, în lucrările sale despre elementele vechi germane din română (a. 1921) și despre gepizi (1922), de elemente „numaidecât gepide” care însă după Philippide „ar putea fi tot atât de bine gote” (I, 350): bâtcă, beucă, boare, bulz, burduf, burtă, butură, cotângan, élele, gâldău, grind, harnic, iazmă, a îmburda, măgură, mârțoagă, picui, pisc, plug, rofie, smetie, stărnut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe goți, ei nu pătrund În Dacia intra carpatică, ci pornesc spre nord - vest și se stabilesc În Câmpia Pannonică. Sub conducerea lui Attila organizează campanii de pradă. După moartea acestuia puterea hunilor va slăbi. Ei vor fi Învinși de gepizi În 454. 3. Gepizii, de neam germanic, stăpânesc Transilvania și Banat (necropola de la Apahida); Înfrânți de avari și longobarzi, În 567, gepizii se Împrăștie și sunt asimilați de autohtoni. 4. Avarii, originari din Mongolia, va domina Europa Centrală până la sfârșitul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
cateheză, cult, Sfinte Taine, agape, corespondență, tratate variate și mai ales prin puterea irezistibilă a dragostei, Părinții au câștigat progresiv, prin stăruință, majoritatea populațiilor așa de variate ale Imperiului Roman, inclusiv o bună parte din barbarii de la hotare: goți, huni, gepizi etc., pe care de fapt, credința și viața creștină i-a civilizat. În interior, misiunea se îndreaptă a e predicatorială și scrisă de înalt nivel, care exercită și astăzi o deosebită atracție 47. Părinții, uneori luptători din fire, într-o
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
preistorice din epoca neolitică (6200 - 2500 a. Hr.) , ale civilizației tracilor din epoca bronzului și a fierului, ca și altele celto-dacice. În mileniul I, peste populația autohtonă daco-romană, latinofonă, au trecut mai multe valuri de popoare migratoare (sarmați, goți, huni, gepizi, slavi, avari, bulgari, pecenegi, cumani, tătari)“.
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]
-
după ce, înfrânți de huni, vor fi obligați cei mai mulți, să se îndrepte spre vest. Cei mai mulți, dar nu!, nu toți, căci există o continuitate gotică sub huni [3, pp.100, 115] la fel cum a existat o continuitate romanică sub goți și gepizi. De exemplu, „Sirmium a redevenit centrul unui regat gepid și al unei episcopii de rit arian” la anul 527 [3, p. 170]. Aceste „continuități”, aceste „rămășițe” îl fac și pe John V.A. Fine jr. să afirme că „...în multe
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]