5 matches
-
funcțiile sale numai după eliberarea exequaturului de către statul de reședință. 4. Pînă la eliberarea exequaturului, statul de reședință poate permite șefului oficiului consular să-și îndeplinească temporar funcțiile sale. În acest caz, dispozițiile prezentei convenții îi sînt aplicabile. Articolul 4 Geranța interimară 1. În cazul în care șeful oficiului consular nu își poate îndeplini funcțiile sale ori postul este vacant, conducerea oficiului poate fi încredințată, temporar, unuia dintre funcționarii consulari din cadrul aceluiași oficiu consular, șefului altui oficiu consular al statului trimițător
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191445_a_192774]
-
economică și asanarea morală a instituțiilor numai „de sus”! Sarcina partidelor politice ar fi și de a insufla Încă o dată această idee a coeziunii naționale; poate a celui Național-Țărănesc În primul rând - din nefericire compromis de cei patru ani de geranță a treburilor statului și de sancționarea dură din partea electoratului, de ieșirea sa din viața parlamentară, de incapacitatea sa de redresare. Pe Corneliu Coposu l-am cunoscut sub dictatură, În casa prietenului meu Alexandru Ivasiuc. Coposu ne-a povestit o seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alta politică” (ea, această „credință” s-a pus cel mai puțin Într-o Românie În care grotescul ultimei dictaturi a distrus și caricat orice rest de credință În comunism!Ă, aveau o bună cunoaștere a „terenului” și o practică a geranței politice, administrative, economice și a relațiilor inter-umane În zonă. O altă eroare, ceva mai „consistentă”, a dlui Liiceanu a fost că a făcut din conducerea „Grupului pentru Dialog Social” și a revistei 22, unde avea și Încă are, se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura față de măruntul intelectual de țară și față de așa-zisul „chiabur”, acel gospodar ce era un exemplu nu numai de bună geranță și exploatare a pământului și vitelor, dar și un model moral al satului și care le stătea ca un spin în ochii noilor ocupanți - armata bolșevică, dar și instrumentelor lor locale! - în „campania” brutală de „colectivizare”, de furt și spoliere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru a rămâne în limitele și limbajul artei adevărate. În această carte, un personaj sau poate chiar autorul afirmă ritos că forța, energia, vitalitatea speciei umane rezidă și depind de capacitatea de a crea mit, iar Politicul, văzut nu în geranța de bunuri și persoane, ci în abisalitatea sa, ca ultimul Mit al omenirii, poate fi un semn tocmai al acestei energii revitalizate, al „viitorului” societății umane amenințate deja, dinlăuntru, de atâtea inconsecvențe și flageluri ecologice sau politice! În acest sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]