2,818 matches
-
Radio France). Și, un detaliu care ne poate spune ceva, prin anii '70 a fost unul dintre ansamblurile preferate de Sergiu Celibidache. Prin colaborarea recentă cu Maestrul Kurt Masur eleganța și lejeritatea orchestrei se completează în mod fericit cu soliditatea germanică a acestuia. S-a văzut acest lucru atât în Simfonia de César Franck, cu tendința ei ascensională încordată cât și în evanescențele debussyste. ,Marea"de Debussy, în cele trei ipostaze ale ei, a beneficiat de un aliaj echilibrat între rigoare
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
dintru început predilecția lui Heidegger pentru poezie (nu pentru proză sau pentru alt gen literar), mai ales pentru un anumit tip de poezie înaltă, profundă, solemnă, am putea spune o poezie ,cu virtuți metafizice". (În paralel cu această linie poetică germanică, mai putem aduce în discuție un alt punct de interes: este vorba de tragicii greci, între care Antigona lui Sofocle își păstrează un loc privilegiat.) 4 Ce ar trebui să înțelegem din această reorientare heideggeriană? De ce are nevoie Heidegger de
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
afective angajate în expresie, Grigorescu și Andreescu pot sta în poziții diferite, în ceea ce privește tipologiile mari, ei sînt, în mod firesc, solidari. Iar această împărțire nu este neapărat una convențională, care sancționează un loc de formație academică sau altul, adică spațiul germanic sau francez, ci efectul direct al unei anumite dinamici sufletești și al unui mod ireductibil de a gîndi și de a exprima forma plastică. Cele două mari tipologii se regăsesc, în spațiul nostru artistic, distribuite aproape didactic în cele două
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
prof. Teresa Ferro, o distinsă românistă (it. romenista) o conduce cu competență, secondată de lector Celestina Fanella, studiile privind limba, cultura și istoria românilor au cunoscut o dezvoltare deosebită. De mai multă vreme, Universitatea din Udine, prin Departamentul de limbi germanice și romanice (director: prof. Maria Amelia d'Aronco) și prin Catedra de limba și literatura română, a organizat întâlniri (convegni) științifice cu profesori și cercetători din Universitățile din România. Cu mijloace modeste, dar cu participarea entuziastă a autorităților locale (Provincia
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
generalizările pedante, ușor de contrazis de realitatea diversității limbilor. Pe de altă parte, în domeniul studiilor culturale, se manifestă un interes crescînd pentru Europa - determinat de evidente rațiuni politice internaționale. Pentru dicționarul anglicismelor au fost selectate 16 limbi europene: 4 germanice (islandeză, norvegiană, olandeză, germană), 4 slave (rusă, poloneză, croată, bulgară), 4 romanice (franceză, spaniolă, italiană, română) și 4 de alte origini (finlandeză, maghiară, albaneză, greacă). Simetria schemei se reflectă într-o grilă - într-un pătrat cu 16 subdiviziuni, în care
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
limbajul jurnalistic, adesea cu conotații negative. Graficul care ilustrează articolul transmite foarte direct o informație izbitoare: cuvîntul este puternic integrat doar în trei din cele 16 limbi: în română, bulgară și rusă ! Apare cu grade intermediare de adaptare în limbile germanice, în croată și albaneză; rămîne neintegrat în celelalte limbi romanice - franceză, italiană, spaniolă - , ca și în poloneză, finlandeză, maghiară și greacă - unde e mai ales redat prin calcuri. Rusa, bulgara și albaneza îi atașează - ca și româna - desinențe specifice de
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
și aluziv, care poate fi numit ermetic. Se produce un fel de încețoșare a poeziei, o "împînzire" a ei cu mister, ca o posibilă consecință, după cum apreciază unii cercetători, începînd cu d-na de Staël, a spiritului nordic, anglo-saxon și germanic, sau, sub o acoladă mai amplă, a geniului celtic, însă și ca un pandant ori chiar ca o prefață a descoperirii, pe plan psihologic-medical, a subconștientului. Adepții clarității consacrate par a fi pierdut partida. "Obiectivismul" uzual se evaporă, extrovertirea e
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
cum. Totul pare închis pe vecie după cortina de fier, oamenii de acolo fiind obișnuiți a supraviețui într-o paralizie generală. Olle Brandt de la revista Signum a venit să facă un interviu cu mine. Este înalt, blond, cu față pură, germanică. A studiat arheologia, dar acum se va duce la Roma unde își va continua studiile de teologie. Vorbim despre cărțile mele, despre romanul Arborele în vânt, despre înceata dezvoltare a sufletului în comparație cu evenimentele bulversante ale istoriei. Apoi despre evenimente care
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
datini nu face decât să răspândească un venin primejdios în neamul nostru românesc". Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, apar și puncte de vedere mai echilibrate, apar informații privind istoria pomului de Crăciun, descrierea unor obiceiuri germanice legate de el: I. Achimescu, Pomul de Crăciun - legendă germană (în Liga literară, 1895, 68-70), Rdt., Aus der Geschichte des Weihnachtsbaumes (Din istoria pomului de Crăciun) (în Sonntagsblatt, 1901, 404), Bod., Pomul de Crăciun, (în Revista populară, 1903, 157). Petru
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
e pe cale de a deveni un bun comun al tuturor popoarelor cu oarecare pretențiuni culturale." Cunoscător al unor scrieri în temă din literatura germană, cum este aceea a lui Tille Alexander, Die Geschichte der deutschen Weihacht, evocă legende și mituri germanice care au condus la constituirea pomului de Crăciun. "Toată literatura poporală din veacul al XVII-lea este plină de această credință" despre pomi care înfloresc în noaptea de Crăciun. Amintește, de asemenea, opinia medicului silezian Philip Iacob Sachs despre aceeași
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
locuri simbolice (precum, de exemplu, Dunărea: frontieră istorică și culturală, liant între lumi, axa de circulație a Mitteleuropei, coloana vertebrală a monarhiei dunărene care "reușise să făurească o cultură comună, bazată pe împrumuturi din lumea occidentală, cea latină și cea germanică, din tradițiile naționale, dar și din Balcani"); sau "momentele cotiturii de sine ale conștiinței europene", precum crearea unui calendar unic, a sistemului metric, a imaginarului comun, a conștiinței demografice... Numeroase "cuvinte și lucruri", categorii din sfera sacrului, a vieții civile
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
benefică; ea m-a fortificat și a diminuat stilul poate excesiv de livresc și uscat ce se poate observa în lucrările mele mai vechi. - Erați un maestru al rigorii care nu-și permitea nici o infuzie de lirism. - Eu am o formație germanică în primul rând, continuată după școala de la Cluj, și mi-a plăcut să fiu un om al textului, al exactității în istoria literară. Niciodată nu mi-a plăcut, de pildă, să exprim idei care nu sunt ale mele. Am preferat
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
am parcurs împreună măsură cu măsură rolul Donnei Elvira timp de două ore. A doua zi ne-am întâlnit din nou și tot ce pusesem la punct funcționa perfect, făcând-o să repete una dintre expresiile ei favorite, cu accentul germanic pe care-l conservase: fenomenaal! Toate bune și frumoase, timp de peste o oră și jumătate, mai exact până la fraza Elvirei La mia credulitŕ. Ť - Nu! Nu! Nu!ť, a intervenit Elisabeth. Și am luat-o de la cap. O dată, de două
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
a înșira" - sînt cît se poate de transparente, pentru că stabilesc o legătură directă și evidentă cu substantivul listă, care în română e un împrumut din secolul al XIX-lea din franceză (fr. liste, provenit din italienescul lista, cuvînt de origine germanică; înrudite sînt și engl. list, germ. Liste). De altfel, dacă n-am ști că există în engleză verbul to list, iar în franceză lister și că terminologia tehnică e mai ales împrumutată, am putea crede că a lista este format
Listare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10434_a_11759]
-
geto-goților -, editorul afirmă cât se poate de răspicat: ,,Carlo Troya demontează cea mai mare eroare a istoriei antice”, eroare pricinuită de Tacit și Pliniu cel Tânăr, aceea că goții, prin cele două ramuri, ostrogoții și vizigoții, ar fi fost triburi germanice. Este EROAREA care ,,a viciat atât istoria popoarelor europene, cât și istoria arhitecturii europene” - constată, fără drept de echivoc, pe baza operei istorice a lui Carlo Troya, analistul său din zorii secolului XXI: Dumitru Ioncică. El evidențiază, cât se poate
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
cu apă, ulterior este folosit prafumul. Apă este simbolul purificării încă din precrestinism, si pentru faptul că apa provine din fântâni a aparut împodobitul cu ouă a fântânilor din satele populate de nemți. Stropitul este practicat de popoarele cu origine germanica în amintirea zeiței fertilității și a primăverii. Această zeița se numea „Ostera”, denumire din care provine și „Ostern” - Paste. Printre alte obiceiuri de Paști la catolici se numără dăruirea și ciocnitul oualelor. Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină a
Credincioşii catolici, reformaţi şi evanghelici sărbătoresc, duminică, Învierea Domnului [Corola-blog/BlogPost/94334_a_95626]
-
ortografiile limbilor romanice moderne (franceză, italiană etc.). K e totuși internațional: din alfabetul grecesc a trecut (cu folosire limitată) în cel latinesc, fiind apoi utilizat diferit în variantele de alfabete ale limbilor moderne din diverse familii: mai mult în limbile germanice, mai puțin în cele romanice. Azi îl întîlnim în forme internaționale care transcriu cuvinte de diverse origini: koala, kamikaze, kibbutz etc. În cultura română, k (lăsînd urme în numele din perioada de tranziție: Kogălniceanu) a fost mai întîi un semn al
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
proletkultură, florikultori. În presa extremist-naționalistă, k a apărut de multe ori inserat în numele de persoană pentru a insinua originea maghiară sau evreiască, în orice caz "non-românitatea" (Nisztoreszku, Doyna Kornea). De mai multă vreme, k e asociat mai ales cu limbile germanice: cu germana (Kitsch) și mai ales cu engleza. Încă dinainte de 1989, marca "anglo-americană" era conservată în împrumuturi (rock, folk, marketing, week-end, OK ) și inclusă în nume - Mi(c)ki, Ni(c)ki etc. În mai multe cazuri, încercările de adaptare
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
științifice, iar numele său este abia menționat în enciclopedii și dicționare. Și totuși... Despre Hermann Keyserling (1880-1946) au circulat dintotdeauna o sumă de legende greu controlabile, evidențiind formatul de excepție al unei personalități proteice, cu trăsături mai mult slave decât germanice, marcate de tensiunea dintre omul Renașterii și înțeleptul de tip chinez, dintre aristocratul balt și descendentul prezumptiv al lui Gingis-Han, dintre profetul inspirat al "Lumii ce se naște" și vorbitorul înnăscut, pendulând permanent între genialitate și "simplă" magie verbală. Legendele
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
formule, spațialitatea sonoră, electronica etc.Viziune mitologică Epopeea Cîntecul Nibelungilor constituie doar unul din izvoarele mitologice pentru libretele wagneriene. Compozitor cu înclinații literare (ca și Robert Schumann sau Alban Berg), Wagner tinde ambițios spre o sinteză proprie a miturilor nordice - germanice, scandinave. La rândul său, Stockhausen pare a lansa o provocare: poate omul/ artistul secolului 21 să-și "aranjeze" propria religie, așa cum și-ar amenaja o locuință? Dacă a indicat de obicei lecturile sale preferate (Helena Blavatsky, Jakob Lorbeer, Sri Aurobindo
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
Șerban Foarță Nu știu dacă Dante Alighieri e primul care,-n De vulgari eloquentia, clasifică limbile în funcție de particula afirmativă "da". Conform acesteia, un idiom aparte e cel tedesc (sau, cum îi spunem noi, germanic), în care "da"-ul este jò. Sau, mai degrabă, era astfel la începutul lui Trecento, cînd îl înregistrează Dante... Altminteri, termenul acesta (care,-n engleză, este yes, iar în germană, este ja) comportă numeroase versiuni vernaculare, — dovadă, dincolo de tomurile docte
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
cele mai vechi timpuri ca un miracol divin pe pământ”, remarcă în mod deosebit textele despre maternitatea dramatică a Maicii Domnului: “Legendele românești asupra Maicii Domnului întrec în frăgezimea sentimentului care le-a creat chiar cele mai umile legende medievale germanice. Este o trăsătură caracteristică a sufletului poporului românesc de a se apropia de tainele suprafirești ale creștinismului, cu umilință, dar și cu o cordială spontaneitate. Este o trăsătură caracteristică asta, dar și o dovadă de tăria sentimentului religios românesc. Căci
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
VI, ESPLA, București, 1956, pp. 283-284) 3 Cf. Vladimir Streinu, Pagini de critică literară, vol. V, Ed. Minerva, București, 1977, p. 441. - Ceea ce e controversabil, totuși, de vreme ce o seamă de onomasticieni consideră că numele de Carol ar proveni dintr-un germanic "charal", "karl"/"kerl", i. e. "bărbat". 4 Porecla căruia,-n folclorul (sub)urban, va fi fost "fratele Scarlat". (Cf. Virgiliu Ene, Folcloriști români, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 98.) 5 Cf. Jean Orieux, Talleyrand, Ed. Politică, București, 1970, p. 408. - Aceluiași
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
tor / (u)tor, productiv în română și totdeauna accentuat: căutător, băutor, întrebător, cititor etc. În ciuda componentei semantice similare, modelul formațiilor interne e în acest caz diferit de cel al împrumuturilor. Așa cum arăta și Al. Graur în articolul citat, influența limbilor germanice și slave și modelul latin cult al formei de nominativ au determinat accentuarea pe silaba penultimă. În cazul asemănător al lui profesor, s-a vorbit adesea despre concurența dintre două surse - franceza, care favoriza accentuarea pe silaba finală (professeur) și
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în climatul și în civilizația europeană, cu precădere în spațiul germanic, francez sau italian, devine un agent al modernității și un exponent autoritar al unor simboluri și instituții noi, în esență el cumulează încă, în secvențe alternative, atît vocația de zugrav și de iconar, cît și pe aceea de actor laic
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]