146 matches
-
Therese Tietz (născută Diaconovich). Urmează școala primară la Reșița, iar gimnaziul la Timișoara (1908-1916). În paralel, din 1913, a urmat și clasa de violoncel a școlii de muzică din Timișoara. După ce ia bacalureatul în 20 iunie 1916, urmează studii de germanistică la Budapesta și Cluj (1916-1920). Profesează ca suplinitor la Reșița (1 septembrie 1920-1923), apoi, după ce își ia diploma de profesor (20 martie 1923) este numit pe 4 octombrie 1923, de Ministerul Instrucțiunii, ca șef al catedrei de limba germană la
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
tatăl, Nikolaus Wagner, și mama, Margarete (n. Dreier). Școala primară a urmat-o la Periam, iar liceul la Sânnicolau Mare. În timpul liceului a publicat primele lucrări în presa de limbă germană din România. Apoi a urmat studiile de anglistică și germanistică la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1971-1975), pe care a absolvit-o în 1975. Din anul 1972, ca student, a fost membru în Partidul Comunist Român. În 1972 a fost cofondator al Aktionsgruppe Banat (Grupul de Acțiune Banat
Richard Wagner (scriitor) () [Corola-website/Science/309716_a_311045]
-
Asociației scriitorilor din România și începe să publice volume de teatru, („"Ovid. Trauerspiel"”) povestiri și un prim roman, „"Da keiner Herr und keiner Knecht"”, 1957. În același an este numit șef de catedră la Universitatea Victor Babeș din Cluj, specialitatea germanistică. În 1958 publică volumul „"Die Erzählungen des Peter Merthes"”. La 30 septembrie 1958 este arestat, iar după un an de arest preventiv și perindări prin închisori, este condamnat la 20 de ani de muncă silnică, într-un proces public, pentru că
Georg Scherg () [Corola-website/Science/303561_a_304890]
-
III, București, Socec, 1946‑1948; ediția a II‑a, vol. I‑III, București, Editura Diogene, 1996. * „Drepți Între Popoare”. Miriam Korber‑Bercovici, Jurnal de ghetou: Djurin, Transnistria - 1941‑1943, Editura Kriterion, București, 1995. Andrei Corbea‑Hoișie este șeful Catedrei de Germanistică din cadrul Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, membru al Academiei de Științe din Erfurt, vicepreședinte ales al Asociației Germaniștilor din Europa Centrală, laureat al premiilor Herder și Grimm, director al Editurii Universității „Al. I. Cuza”, autor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de înțelegere" cu care tema românească era tratatată în voluminoasa lucrare. Că niciun român nu participase la ea de acolo, din capitala Franței, care colcăie de doctoranzi și de cercetători români, e altă discuție. Thomas Kunze (n. 1963) a studiat germanistica și istoria la Leipzig și Iena, a trăit comunismul în RDG și este un bun cunoscător al subiectului său și al României, unde a venit în nenumărate rânduri pentru intervale apreciabile de timp, în perioada cât și-a elaborat lucrarea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cu ei treaba stă altfel. Nu credem să putem vrodată mistui acea mestecătură de evreu, german și slav care ni se prezentează sub mutra beamterului și jurnalistului austriecesc și care în vremea din urmă A 'nceput să facă politică pan-germanistică și să jure în numele sahastrului de la Varzin, care nici cu spatele nu vra să știe de ei. Urmașii lui Arpad nu ni pot face un rău esențial, ci vexează; dar bastardul evr [e]o - germano-slovac e dușmanul dibaci a oricărei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
MORARIU, Victor (12.II.1881, Toporăuți-Cernăuți - 1.VII.1946, Caransebeș), istoric literar și folclorist. A învățat la licee din Cernăuți și Suceava, devenind apoi student al Universității din Cernăuți (1900-1905); în 1928 avea să-și ia aici doctoratul în litere (germanistică). După un stagiu ca profesor la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, din 1929 până în 1940 este titularul Catedrei de limba și literatura germană a universității cernăuțene. A debutat cu traduceri în „Junimea literară” (1906), revistă la a cărei editare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
Sibiu), istoric literar și traducător. Născut dintr-un tată german, Frederick Grimm, originar din Alsacia, și o mamă franțuzoaică, Leontina (n. Leclerc), G. și-a făcut studiile în orașul natal, unde a absolvit Universitatea în 1904. Se va specializa în germanistică și anglistică în Marea Britanie, Franța, Germania și Austria. Întors în țară, este profesor la Târgu Jiu, Turnu Severin și Târgoviște, de aici detașat în 1919 la Universitatea din Cluj, unde conduce Catedra de limba engleză, fiind titularizat profesor în 1925
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
ani, în 1964. Fusese remarcat în 1970 cu promițătorul Inel cu enigmă, după debutul cu doi ani înainte în Cronica. Și-a construit de timpuriu o efigie de europenizant -, cu studii de filozofie (1947-1961) la Universitatea din Iași, și de germanistică (1965-1970). Intenționa să se consacre integral filozofiei ca profesionist. Autoexilat peste Ocean, asistent la Universitatea Statului Texas (1981-1986), ulterior lector la Universitatea Statului California, a devenit titularul unui doctorat cu teza: Poezia ființei: De la Hölderlin la Paul Celan. După aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deosebit de cultură, editarea studiilor inedite, de valoare europeană, ale lui G. Coșbuc Comentariu la "Divina Comedie", I-II, București, 1963-1965, îngrijirea ediției și note de Al. Duțu și Titus Pîrvulescu, prefață de AL Bălăci. (e) p. 81 Printre studiile de germanistică, menționăm pe cele ale lui Dragos Protopopescu, Fenomenul englez, București, 1936, cursurile litografiate despre romanul englez, sau despre Shakespeare (1945-1946) și numeroase traduceri din opera dramaturgului englez ; loan Botez, Aspecte din civilizația engleză, ed. I, 1912, ed. a V-a
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
frecventează întâile clase ale gimnaziului. După 1918, întors în orașul natal, a absolvit cursurile unei școli medii germane. Efectuează stagiul militar la Satu Mare și este apoi student la Wroclaw, nereușind însă, din motive materiale, să-și termine studiile în domeniul germanisticii. Practică ziaristica la Wroclaw, și după întoarcerea la Cernăuți (1931), este redactor și reporter la diferite foi de limbă germană. Scrie totodată versuri, dovedindu-se receptiv la mai toate tendințele liricii din primele decenii ale secolului al XX-lea; debutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
Isbășescu, medic veterinar. Absolvent al Colegiului „Sf. Sava” din București (1932) și licențiat în drept și în litere al Universității din București (1936), doctor în filologie al Universității din Tübingen (1939), I. parcurge o îndelungată carieră universitară la Catedra de germanistică de la Facultatea de Litere din București. Debutează, încă din timpul studenției, cu studii de specialitate asupra unor aspecte prozodice ale literaturii germane medievale. Lucrarea Minne und Liebe. Ein Beitrag zur Begriffsdeutung und Terminologie des Minnesangs (1940) este premiată de Institutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
Frecventează Liceul Brukenthal din orașul natal. Va fi deportat, împreună cu conaționalii săi sași din contingentele tinere, la muncă obligatorie în bazinul carbonifer al Donețului, în intervalul 1945-1949. După repatriere își face stagiul militar și prestează diferite munci pe șantiere. Studiază germanistica la Universitatea din București (1955-1960) și lucrează ca reporter pentru emisiunile în limba germană ale Radiodifuziunii Române. Emigrează în Germania, stabilindu-se în 1969 în Berlinul de Vest. O sumedenie de cărți, conținând poezie, precum și traduceri din scrieri ale unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
Colecția STUDII LITERARE 1 Franz K. Stanzel, n. 1923, studii de Anglistică și Germanistică la Graz și la Harvard University; din 1955 abilitat, apoi profesor la Universitatea Göttingen; între 1959 și 1962 la Universitatea Erlangen-Nürnberg, iar din 1962 profesor onorific de Filologie engleză la Universitatea din Graz. Cele mai importante cărți publicate: Die typischen
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primă licență în franceză, secundar română și romanistică (1946), iar pe a doua în germană, secundar franceză și italiană (1948). Obține titlul de doctor în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi ulterior bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universității ieșene (1946-1949), asistent la Catedra de estetică și literatură comparată a Facultății de Filologie din Iași (1949-1952). Prin „restrângere de activitate” (de fapt „epurare”, în baza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
les limbes du Pacifique, Gallimard, Paris, 1967, Le roi des aulnes, Gallimard, Paris, 1970, Les météores, Gallimard, Paris, 1975, Le vent paraclet, Gallimard, Paris, 1977; Gaspard, Melchior & Balthazar, Gallimard, col. "Folio", Paris 1980. Jost TRIER (1894-1970), lingvist german, specialist în germanistică, profesor la Universitatea din Münster. Lucrarea sa Der deutsche Wortschatz im Sinnbezirk des Verstandes. Geschichte eines sprachlichen Feldes (Carl Winter, Heidelberg, 1931) a impus teoria cîmpurilor lexicale în analiza vocabularului. Anne UBERSFELD (1918-2010), filolog francez, profesor la Universitatea Paris III
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exercițiului teologic îndrăgostit („diletant”, în sens etimologic) aparține unor figuri eminente, dintre care i-am aminti aici pe martirul Pavel Florensky (consacrat matematicilor superioare), Vladimir Lossky (cu licență și doctorat în filozofie) sau Hans Urs von Balthasar (cu diplomă în germanistică). Sunt personalități care prin conduita vieții, cultura inimii și instruirea neobosită a minții au avut darul împrospătării conștiinței teologice a Bisericii; sunt autori deveniți astăzi clasici tocmai pentru că, la timpul potrivit, au avut curajul de-a pune acele întrebări fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Întâlnirea cu norocul (1938), Văduva tristă (1942), Aceeași femeie (1943), Soarele răsare-n temniță (1945), Grișa (1945) Odiseu și Penelopa (1947), Doamna cea tirană (1949) ș.a. Domeniile în care S.-G. s-a impus ca o prestigioasă personalitate sunt însă germanistica și literatura comparată. El a înfățișat cititorilor români diverse aspecte ale literaturii germane, mai întâi în volumul Cercetări critice (1923), structurat în trei secțiuni, consacrate teoriei dramatice a lui Schiller, creației lui Hölderlin și „expresionismului dramatic”. După Lirica germană contimporană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
, Harald (3.X.1906, Sebeș-Alba - 16.IV.1981, Freiburg im Breisgau, Germania), traducător și publicist. După examenul de maturitate, susținut în 1924 la Sibiu, K. a studiat germanistica, istoria și istoria artelor la universitățile din Leipzig și Heidelberg, atras în aceste centre culturale mai ales de filologii Friedrich Gundolf și Herman August Korff, precum și de istoricul de artă Wilhelm Pinder. Trece, în ianuarie 1930, examenul de licență la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
continuând-o la Cisnădie (director al Școlii Germane, 1937-1942) și la Sibiu, ca referent școlar al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice din România (1935-1937), profesor la Seminarul pedagogic (1942-1948), și la alte școli. În 1957 este angajat la Catedra de germanistică a Universității din Cluj. Arestat, sub pretext politic, în toamna anului 1959, va fi eliberat în 1960, după câteva luni de anchetă, dându-i-se posibilitatea de a lucra cu normă de cercetare în cadrul Universității clujene. Revenit la Catedra de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
a Universității din Cluj. Arestat, sub pretext politic, în toamna anului 1959, va fi eliberat în 1960, după câteva luni de anchetă, dându-i-se posibilitatea de a lucra cu normă de cercetare în cadrul Universității clujene. Revenit la Catedra de germanistică, este nevoit în 1963 să solicite pensionarea din cauza sănătății șubrezite. Emigrează în 1976 în Germania, stabilindu-se pentru ultimii ani de viață la Freiburg im Breisgau. După debutul publicistic din 1930, K. va oferi cititorilor numeroase contribuții de istorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
contracçăo do artículo. 44 Potrivit lui Eugen Coșeriu (Prelegeri și conferințe, p. 138-139) există diferențe de conținut (în italiană) între superlativul realizat cu acest sufix și cel analitic. 45 Studiul științific al evoluției limbilor germanice din germanica comună alcătuiește disciplina denumită germanistică (< germ. Germanistik), care reprezintă o ramură a lingvisticii indo-europene. 46 Scrierea runică este probabil o combinație între alfabetul grecesc și cel latin, cu unele elemente adăugate și cu anumite implicații mitice conferite literelor, în epoca foarte veche. În secolul al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Nu știu - și aș dori să aflu, dacă medicamentele luate de la Buftea au folosit. Am primit prompt cei 90 lei. După cum am scris și pe dosul Foii de expediere a coletului am mai găsit unele reviste În care am publicat germanistică, sau În care se află recenzii despre lucrările mele, pe care le voi trimite la timp. De altfel știu, că acum ai alte treburi urgente și Însemnate. Dl. Prof. Popa mi-a scris despre desfășurarea aniversării celor 80 ani de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Prof. Popa. Comemorarea Mândrescu se va ține la Universitate cam la finele lui ianuarie. Amânarea nu-mi place de loc; dar n-avem ce face. Oamenii sunt ocupați și cei În drept s-o facă puțin cam indiferenți față de creatorul germanisticii la noi, de pe urma cărora au acum locuri distinse. Eu lucrez la o Istorie a lit. germane medievale, pe care o am, deocamdată, numai angajată, la Editura Enciclopedică, unde director e un folticenean, nepotul (!) maiorului Frunzetti de pe str. Sucevei, cu care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cercetarea documentelor. Munca mea didactică și de directoare, ca și problemele diferite ale vieții, dar poate și o exigență exagerată față de propriile mele lucrări, au făcut ca numele meu să apară mai rar. Lucrez și În domeniul literaturii universale, În germanistică mai ales. Așa se face că mă bucur și de prețuirea distinsului germanist și om de vastă cultură, Dl. prof. V. Tempeanu. Fără Îndoială mi-ar fi făcut mare plăcere să particip la comemorarea „șezătorii”, dar nu mi-a spus
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]