47 matches
-
cu omul Klaus Iohannis, ci cu simbolul în care el a fost transformat în perioada campaniei electorale din 2014. Simbol a cărui eficacitate a funcționat perfect cu prilejul ultimelor alegeri prezidențiale dintr-o societate a spectacolului, așa cum este cea actuală. Germanitatea care a umplut cu semnificație simbolul Klaus Iohannis este relevantă pentru procesul auto-colonizării ce se află în plină desfășurare în societatea românească de azi. Simbolul Klaus Iohannis ca mecanism auto-colonizator Filozoful Guy Debord vorbea în 1967 despre importanța imaginilor și
Lumina vine din Occident () [Corola-website/Science/296071_a_297400]
-
modelul reunificării germane din 1990. Există însă, față de modelul german, diferențe. În ciuda faptului că până în 1871, Germania nu exista, în locul ei găsindu-se regate, principate și ducate diferite (cu limbi germanice diferite), în mentalul colectiv al populației din Est sentimentul germanității nu a fost niciodată combătut de autoritățile sovietice apoi comuniste din RDG, al cărei nume oficial era Republica Democrată Germană, iar chestiunea reunificării nu a fost niciodată respinsă, depinzând de condițiile acesteia. Germania de Vest era considerată de către elita politică
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
revoltele republicanilor din Ungaria de Sus, după care a fost trecut în rezervă de guvernul Károlyi. Deoarece se simțea legat de Banat, după Unirea Transilvaniei cu România a decis să rămână la Timișoara, unde s-a alăturat mișcării populare Mișcarea Germanității Bănățene ("Bewegung des Banater Deutschtums") pe care a sprijinit-o în lupta sa de autoafirmare. A început să practice jurnalismul, s-a angajat în domeniul cultural și a început să ducă o activitate politică activă. Timp de mai mulți ani
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
ducă o activitate politică activă. Timp de mai mulți ani a fost redactor șef al publicației Schwäbische Volkspresse (transformată în 1925 în Banater Deutsche Zeitung), devenită portavocea organizației Comunitatea etnică germană-șvăbească ("Deutsch-Schwäbische Volksgemeinschaft"), înființată în 1921. În septembrie 1923, Mișcarea Germanității Bănățene a organizat la Timișoara o serie de activități grandioase, pentru a sărbători 200 de ani de la imigrarea șvabilor, la care Karl von Möller a participat activ. În toamna anului 1919 a fost pentru scurtă vreme viceprimar al Timișoarei, după
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
Cântecul germanilor"), Fallersleben cerea suveranilor din toate statele germane să recunoască toate caracteristicile comune ale poporului german. Alte asemenea cântece patriotice cum ar fi "Die Wacht am Rhein" de Max Schneckenburger au început să concentreze atenția asupra spațiului geografic, nelimitând „germanitatea” la o limbă comună. Schneckenburger a scris "Die Wacht am Rhein" (Strajă pe Rin) ca răspuns patriotic specific la afirmațiile francezilor că Rinul ar fi granița estică „naturală” a Franței. Și în alte poezii patriotice, cum ar fi "Das Rheinlied
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
tineretului. Republica a fost constestata însă de represiunea insurecției spartakiste. Regimul a fost determinat să-și asume responsabilitatea Tratatului de la Versailles. Deși a pierdut teritorii, Germania și-a menținut echilibrul și restrângerea teritorială drept efect al accentuării conștiinței apartenenței la germanitate. Revendicarea teritoriilor germane pierdute a devenit tema naționalistă după 1919. La 19 ianuarie 1919 a fost aleasă Adunarea Constituantă dominată de Coaliția Weimar-SPD, Zentrum, Partidul Liberal. Adunarea Constituantă era alcătuită din: După lungi negocieri, la 31 iulie 1919, Adunarea a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
tineretului. Republica a fost constestata însă de represiunea insurecției spartakiste. Regimul a fost determinat să-și asume responsabilitatea Tratatului de la Versailles. Deși a pierdut teritorii, Germania și-a menținut echilibrul și restrângerea teritorială drept efect al accentuării conștiinței apartenenței la germanitate. Revendicarea teritoriilor germane pierdute a devenit tema naționalistă după 1919. La 19 ianuarie 1919 a fost aleasă Adunarea Constituantă dominată de Coaliția Weimar-SPD, Zentrum, Partidul Liberal. Adunarea Constituantă era alcătuită din: După lungi negocieri, la 31 iulie 1919, Adunarea a
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
sau Dobrogea. În secolul XIX se dezvoltă în sânul clasei mai învățate din populația de limbă Daco-Romană (așa cum o definesc lingviștii) un sentiment național nou, ca în toată Europa. Așa cum nemții, fie ei Prusaci, Bavarezi, Austrieci sau Sași, dezvoltă sentimentul germanității, așa cum Italienii, fie ei cetățeni Piemontezi, Austrieci, Toscani, Napolitani sau Sicilieni, dezvoltă sentimentul italianității, deasemenea "Volohii" din Banat, Crișana, Maramureș, Ardeal, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova de apus, Bucovina și Basarabia dezvoltă sentimentul "românității", indiferent că erau supuși ai Kaizerului Habsburgic
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
artificial, pentru a putea cuprinde toate ingredientele în stare să declanșeze în mine, cu o violență aproape inexplicabilă, răul și spaima.” Și, à propos de dosare, dosarul poetei Ana Blandiana n-a apărut la CNSAS, nu se găsește! Parte a germanității Tot în acest număr al revistei 22 e publicat, în traducerea Luminiței Brăileanu, un articol intitulat Elveția și Siebenbürgen, două țări gemene la hotarele de Est și de Vest ale Germaniei. Articolul scris de Gérard Delaloyle, ziarist și istoric din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
articol intitulat Elveția și Siebenbürgen, două țări gemene la hotarele de Est și de Vest ale Germaniei. Articolul scris de Gérard Delaloyle, ziarist și istoric din Elveția romandă, face o paralelă, emoționantă și măgulitoare pentru noi, între Elveția și Transilvania: „Germanitate occidentală și germanitate orientală. Care începe la Geneva și se oprește la Brașov. Când am ajuns la Sibiu, oraș odinioară germanofon care acum vorbește românește, am fost frapat de o arhitectură tipic germană oarecum greoaie care mi-a amintit de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
și Siebenbürgen, două țări gemene la hotarele de Est și de Vest ale Germaniei. Articolul scris de Gérard Delaloyle, ziarist și istoric din Elveția romandă, face o paralelă, emoționantă și măgulitoare pentru noi, între Elveția și Transilvania: „Germanitate occidentală și germanitate orientală. Care începe la Geneva și se oprește la Brașov. Când am ajuns la Sibiu, oraș odinioară germanofon care acum vorbește românește, am fost frapat de o arhitectură tipic germană oarecum greoaie care mi-a amintit de Lausanne, oraș francofon
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
Erinnerungen an den "Fall Oiehowicz"), în "Der Südostdeutsche", nr. 4, 5, 1962. Făcându-se cunoscut și apreciat pentru contribuțiile sale în domeniul istoriei Bucovinei, Erich Beck a fost invitat să colaboreze la volumul aniversar: Țara Fagilor: 150 de ani de germanitate în Bucovina (Buchenland: Kundertfünfzig Jahre Deutschtum in der Bukowina). Studiile sale cuprinse în acest volum, Germanii bucovineni în cifre (Die Buchenlanddeutschen in Zahlen), Corporațiile și sistemul cooperatist în Bucovina: sistemul corporatist (Das Zunft und Genossenschaftswesen in der Bukowina: Das Genossenschaftwesen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
București, 1998, p. 260 234 Idem, pp. 235-236 235 Cf. Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 103-198 236 Editorial semnat de către Ștefan Augustin Doinaș la numărul din revista Secolul XX, nr. 1-3/1997 Austria și complexul germanității, p. 10. 237 G. Steiner, Maeștri și discipoli, Editura Compania, București, 2005, p. 19 238 Ibidem 239 Cf. astfel de "perechi" clasice în ambele sensuri, de excepție: Socrate și Platon, Husserl și Heidegger, Heidegger și Hannah Arendt etc. 240 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o lungă perioadă, abordările etnopsihologice au părăsit scena, pentru a redeveni actuale la noi după anii ’90. Ele au continuat Însă În tot acest răstimp să gesteze. A devenit preocupant felul În care românitatea poate fi percepută, așa cum britanitatea, americanitatea, germanitatea, evreitatea, ungaritatea, fie-mi iertați acești termeni care sună atât de prețios, au fost percepute după anii ’50. Nicolae Turcan: Și atunci unde ați situa cărțile lui Constantin Noica? Marius Jucan: În curentul major al disputelor din societatea românească dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
simțea vlăguirea. Sublimul depășind „lăuntric” valoarea estetică strictă, frumosul și arta, înspre valoarea etică, situarea conceptului în zona „interdisciplinarității” convenea gânditorului dual, solicitat îndeobște de perechi de interese mereu coexistente (literatură-muzică, artă-filosofie, estetic-etic), dar și de un exces de patos. Germanității îi sunt dedicate două cărți: Thomas Mann (1965) și Hegel și arta (1980), amândouă construite din perspectiva unui autor „luminist prin formație, raționalist prin atașament”, dispus să rețină de la cel dintâi limpezimea tenebrelor traversate, iar de la celălalt, constructivismul „grandios, logic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Jürgen Habermas. Dar s-a constatat că valorile democrației nu elimină naționalul, ci îl întăresc. Gânditori de felul lui Habermas s-au iluzionat că reprimând specificul național, în spațiul Schengen va apărea un specific european, care să nu fie nici germanitate, nici francitate, nici polonitate etc., ci un homo europeus transnațional. De fapt, un homo europeus există de câteva mii de ani, iată ce ignoră un Jürgen Habermas, iar acest homo europeus are ca trăsături distinctive, între altele, de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
homo europeus transnațional. De fapt, un homo europeus există de câteva mii de ani, iată ce ignoră un Jürgen Habermas, iar acest homo europeus are ca trăsături distinctive, între altele, de a fi creștin și de a se individualiza prin germanitate, românitate, grecitate, polonitate etc. De aceea, Habermas ar fi trebuit să știe că tentativele de a crea noi identități au eșuat catastrofal, cum s-a întâmplat cu proiectul homo sovieticus, un hibrid deasupra tuturor națiunilor din fostul imperiu comunist. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
căci singurul dialog viabil e cel spiritual. Deocamdată, sesizează și Alain Dieckhoff, nu există un spațiu public european de factură identitară, iar proiectul Uniunii Europene nu vine dintr-o "conștiință europeană" (așa cum există o conștiință a românității sau una a germanității), "nici dintr-o identificare postnațională, ci se explică printr-un mănunchi de interese strict naționale"160. Chiar apărătorul cel mai fervent al postnaționalismului, Jean Marc Ferry, recunoaște că Europa Unită este doar un proiect care nu garantează prin nimic că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de ordin mimetic, fără nici o pecete personală sau românească! "Interesant el nu mai este, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității". Logică de maniheism strident între americanofilie și germanofobie? Recent, noul președinte al României, care, din acest punct de vedere, pare să împărtășească idiosincrasiile postmoderniste de tip political correctness, i-a arătat mare considerație lui H.-R. Patapievici prin demiterea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
credința într-o existență cu sens. Fichte îl evocă pe Mahomet, personajul din tragedia lui Voltaire, ca exemplu al vieții consacrate. E o alegere interesantă, Mahomet nefiind niciun arhetip al eroului național și, cu atât mai puțin, un exponent al "germanității". Exemplul ne arată că nu temele naționaliste sunt definitorii pentru trăirea cu sens a vieții, ci puterea angajamentului afectiv, ardoarea, capacitatea eroului de a-și pune întreaga existență în slujba unei idei. Mahomet e cel care a crezut mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
caz politică. În concluzie, se exclude din civilizația occidentală, din politizarea vieții, din agitația literaților neoumaniști, pentru a se proclama cetățean al unei republici superioare: cea a spiritului, a religiei, a artei, a filozofiei. Și cu nedisimulat orgoliu național declară: "Germanitatea" este cultură, suflet, libertate, artă, iar nu civilizație, societate, drept de vot, literatură 129. Această punere în opoziție, evident nietzscheană, care subliniază componenta htonică, irațională și demonică a vieții, îl apropie pe Thomas Mann de literatura conservatoare, de Hoffmannstahl, Spengler
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cancelarului federal, cu care negocia condițiile vizitei, următoarele considerente: partea germană s-ar vedea lipsită, deja într-o perspectivă apropiată, de un avantaj comparativ de mare valoare în relațiile cu România: existența în continuare a minorității germane, un pilon de germanitate bine conservată. A accentuat că, de fapt, Germania ar trebui să plătească pentru ca etnicii germani să rămână, nu să plece! La scurt timp, negociatorul din partea Cancelariei federale a informat că vizita cancelarului nu va mai avea loc și că argumentele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
deloc bine. Ora 10 Anghelescu. Ora 11 Lecca, ministrul de finanțe. Toată ziua acasă, la Elisabeta, care stă la pat, cu dureri puternice. Seara Theodori aici, se teme că puroiul a străpuns astăzi urechea. Discursul lui Skobelev de la Paris, împotriva germanității, stârnește mult praf. Austria luptă în Bosnia. Vineri, 12/24 februarie Elisabeta noapte foarte rea, cu dureri grozave, starea din nou gravă, deoarece puroiul s-a adunat și nu poate ieși, medicii vor să taie. Elisabeta complet epuizată, doarme mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cu atragerea membrilor, ceea ce nu i-a împiedicat pe integriști să protesteze. Acest partid catolic, puțin ultramontan, era un partid german. Integrînd mai mult sau mai puțin ușor diferitele partide catolice ale vechilor state germane, el dorea să-și afirme germanitatea cu atît mai mult cu cît reprezenta o confesiune minoritară, pe care Kulturkampf o caracterizase ca fiind străină Națiunii. "Noi sîntem germani din cap pînă-n picioare", spunea Ludwig Windthorst, interesat să integreze partidul în viața politică germană. Această preocupare l-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la construcție, nu există decât o posibilitate: deconstrucția critică a teoriei pe baza analizei istorice și rigorii conceptuale, în comparație cu alte culturi, vecine (și de regulă ignorate) ori depărtate (și de regulă imitate). Așa cum vorbim noi de românitate, alții vorbesc de germanitate, hispanitate, iudaitate etc., atribuind unui macrogrup etno-național-lingvistic-confesional o esență colectivă anistorică, chiar metafizică. Astfel, individul și natura umană devin categorii secundare, neglijabile ori pernicioase, pe când identitatea colectivă, idiosincratică și imuabilă a macrogrupului devine singura realitate umană definitorie. Insul, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]