41 matches
-
fie gura de aur»”. Din păcate, n-a fost să fie așa. Peste câtva timp (către același destinatar) constată cu dezamăgire cameleonismul, oportunismul - el crede că general - în preziua iminentei ocupații germane: „Poate nu vei crede, dar toată lumea a devenit germanofilă. Mai mult: așteaptă pe nemți ca pe niște salvatori. Carp, Marghiloman sunt priviți ca semizei. Eu când văd schimbarea aceasta la niște oameni ce urlau război până deunăzi, mă întristez și mai mult. Căci asta înseamnă lipsă de tărie sufletească
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
fără precedent, adică al Răului maxim, nu era preferabila acceptarea momentana a unui Rău mai mic, în măsura a-l contracara pe cel dintîi? În lumina de flăcări distrugătoare a posibilei invazii sovietice, putea fi altfel privită, retrospectiv, și orientarea "germanofila" (recte antirusească) a unor oameni politici rău văzuți în anii primei conflagrații mondiale și îndată după, precum P.P. Carp, C. Stere, Ioan Slavici, Al. Marghiloman. Însuși E. Lovinescu, prooccidentalul și liberalul de-o viață, și-a dat seama că lupta
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
rasă, școliți cu precădere în Occident (mulți dintre ei în Germania) și care, biografic sau politic, aveau motive să-i privească cu simpatie pe nemți. Remarca istoricului este că, dacă opinia publică antebelică era francofilă prin tradiție, elita intelectuală era germanofilă, și ar fi o eroare să vedem în preferința ei pentru valorile germane o dovadă de colaboraționism cu ocupanții nemți. Judecați după convingerile personale, Slavici sau Stere, ca să luăm două exemple grăitoare, sînt perfect coerenți în atitudinea lor: primul e
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
s-au părut, nu fără temei, ireproductibile numeroase filipice antisemite și nu numai. Jouhandeau a retras el însuși din lista publicațiilor sale o plachetă din 1938 intitulată Pericolul evreiesc, ca și Chardonne, care a distrus cu mâna lui o carte germanofilă din 1943. Dar pamfletele lui Céline, se cuvin ele repuse în circulație, fie și la mai mult de jumătate de secol de la prima ediție? Dar Jurnalul inutil al lui Morand? Avem și noi exemplele noastre: Cioran, Eliade, Noica. Imediat după
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
și exclamă: "Ce nenorocit neam, cei mai mulți dintre D-voastră vă aflați sub stăpâniri străine". Auzind aceste cuvinte mă ridic și-i spun: "Domnule ministru, după eliberarea Basarabiei va veni în curând rândul Ardealului și al Bucovinei". Și cu toate că făcea politică germanofilă a rostit frumos, aceste cuvinte: "Să dea Domnul." Așa încât atât Mehedinți, ca și Marghiloman, au dat destule dovezi că au fost patrioți. La începutul verii, Chișinăul a fost vizitat de Niculae Titulescu. Am avut fericirea să-l cunosc, prin Tofan
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
în rândul bucureștenilor. La Capșa, tineretul a cumpărat un stoc întreg din acest ziar și l-a ars în public. În acest context s-a constituit Garda Demnității Naționale, ai cărei membri numiți ghedeniști împiedicau vinderea pe stradă a gazetelor germanofile. O filială a Gărzii Demnității Naționale a funcționat și la Ploiești, având un corp de voluntari. Teancuri de foi din toate ziarele și publicațiunile nemțofile au fost arse în Piața Unirii, lângă Statuia Libertății în aplauzele publicului. Ba mai mult
LEGĂTURILE LUI IOAN SLAVICI CU PRAHOVA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364750_a_366079]
-
tocmai pentru că miza supremă era Transilvania. Era clar pentru toată lumea că România nu putea evita intrarea în război, dar decizia cea mai înțeleaptă a fost să aștepte momentul oportun. Așadar, România își declarase neutralitatea militară în 1914, împotriva voinței taberei germanofile în frunte cu bătrânul Carol I. Regele nu reușise să-și impună voința. Îi mărturisire unui confident că „După patruzeci și opt de ani de domnie...mă văd aproape singur”. Avea să moară în acea toamnă de „inimă rea”, la
Acum 100 de ani, intram în Primul Război Mondial. L-am pierdut zdrobitor, dar rămâne totuși cel mai mare succes din toată istoria noastră modernă () [Corola-blog/BlogPost/338592_a_339921]
-
împotriva "dictaturii". Antonio José de Almeida, amiralul Machado dos Santos și, câtva timp, Brita Camacho, sprijină Guvernul generalului. În schimb, Afonso Costa începe o aprigă campanie pentru intrarea în război, efectivă, alături de Franța, și acuză pe Pimenta de Castro de germanofile. Complotul se întemeiază pe forte secrete, dar puternice: masoneria, condusă de Magalhaes Lima, Afonso Costa și Bernardino Machado; carbonarii lui da Silva; "furnica albă" și marinarii. Pentru că Adunarea Deputaților nu se deschide la 4 martie, grupul parlamentar democrat, în frunte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Obsesia țarcului, alergia la insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche. La fel fusese-n vremea boierimii degrab’ tăietoare de capete, potrivit facțiunilor turcofile sau rusofile, apoi a burgheziei germanofile sau francofile, întru pacostea comună și folosul alogeniei hrăpărețe. Ca și la instaurarea monarhiei, în vremea carlismului, legionarismului, antonescianismului ș.a.m.d. Totul, cu o istoriografie mai mereu pigmentată partizan, de la Xenopol și Iorga la Florin Constantiniu, de la Hasdeu și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Maniu, Emil Isac, Gala Galaction, Ion Marin Sadoveanu. După război, A. Maniu și I.M. Sadoveanu vor scoate la Sibiu, împreună cu Nichifor Crainic, Cezar Petrescu, I. Cucu ș.a. revista Gîndirea. Asemenea evoluții nu au, totuși, de ce să deconcerteze. Apropierea de cercurile germanofile a unor artiști precum T. Arghezi, Mateiu I. Caragiale, Gala Galaction, Adrian Maniu, I. Vinea, N.D. Cocea nu a fost doar un simplu accident. Un liant important al acestei „generații deziluzionate” a Marii Uniri l-a constituit - dincolo de simpatiile ideologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
secvența următoare: Atâta timp cât mitra de aur a țarului nu va fi răsturnată cu o bună lovitură de bot de cizmă, cu tălpile sănătoase, Rusia va urma să apere ortodoxismul episcopilor ei imbecili și beți", prima parte metaforizată sugerează, discret, atitudinea germanofilă, iar ultima exprimă, tranșant, sentimentele rusofobe ale polemistului, în concordanță cu restul articolului. Polemistul atacă uzând cu predilecție de armele satiristului ori de câte ori obiectul acțiunii polemice nu este clar delimitat sau definit, ori de câte ori revolta este exprimată prin observații, reflecții cu caracter
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de la 30 august 1936 au publicat o serie de informații provenite de la corespondenții de la București potrivit cărora “eliminarea lui Titulescu din guvern n-a constituit o surpriză pentru cei care știau că sforțările depuse de D-sa pentru dizolvarea organizațiilor germanofile” s-au lovit de împotrivirea primului - ministru Tătărăscu 182. A doua zi, “New York Times“ era de părere că demiterea lui Titulescu reprezenta “sfârșitul influenței franceze în România“, “o nouă orientare spre Germania“, “un nou pas spre dezintegrarea Micii Înțelegeri “, “izolarea
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
relația dintre literatură și lingvistică, această disciplină a predominat în Franța până în anul 1960. De fapt, se pot distinge aici două curente diferite; primul, cel mai "gramatical", s-a dezvoltat mai ales în Franța, iar al doilea îndeosebi în țările germanofile. 1) Primul curent studiază "procedeele" prin care un autor reușește să aibă un anumit "efect" asupra cititorului. Se reperează astfel în text un anumit număr de fenomene de limbă care sunt analizate în încercarea de a înțelege cu ce scop
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
încrederii în puterea creatoare a Poetului, dar și sub cel al recunoașterii hiatusului dintre lume și creator. S-a spus de multe ori că trimiterea la Baudelaire s-a realizat doar din spirit de frondă, ca o opoziție față de orientarea germanofilă a momentului fără vreo legătură reală cu spiritul operei poetului francez. Să poată fi interpretată în sensul acesta păstrarea versurilor lui Baudelaire în varianta originală, netradusă? E greu de spus. În realitate, se revine obsesiv în revistă asupra imaginii lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ia poziție într-un mod prea intransigent, iar atitudinea Franței și a Angliei îl împingea pe această cale. Mai târziu, i-am spus într-o bună zi: "Opinia generală rusă trebuie să fie foarte anti-germană". "Mai sunt, de asemenea, mediile germanofile foarte puternice și foarte influente, mi-a răspuns el; însă ostilitatea față de Austria este generală". Este inutil de adăugat că "austrofilia noastră împinsă la extrem" nu era tocmai făcută pentru a liniști Antanta și a deturna Rusia către interesele ei
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
făcut uz de influența sa asupra lui Sir Edward Grey, cu care se afla în relații foarte strânse. De la începutul războiului, a fost reziliat din toate funcțiile sale, fără îndoială din cauza criticilor la care a fost supus din cauza tendințelor sale germanofile. Atitudinea Oficiului Imperial al Afacerilor Străine 73 Exasperarea pe care au suscitat-o unor anumite persoane succesele mele de la Londra, precum și poziția pe care am reușit să mi-o fac la capătul unui scurt sejur era extremă. Mi se trimiteau
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
mîna pe comanda armatei, și care practic nu mai părăsește Cartierul General, face numai gafe. În lipsa lui, la Curte domină clica împărătesei, o prințesă de origine germană care disprețuiește poporul rus și care favorizează influența tot mai mare a mediilor germanofile. Opinia publică este indignată de corupția care domină în mediile conducătoare, dar mai ales de dictatura pe care o exercită asupra Curții favoritul Rasputin, un vindecător aventurier care profită din plin de influența pe care o are asupra familiei imperiale
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
erea cestiunea fortificațiilor. Rusia nu văzuse cu ochi buni ridicarea fortificațiilor de la Nomoloasa și a celor de la București, care-i închideau drumul către Bulgaria. Chiar și făcuse mijlociri oficioase. Spera, prin urmare, că un cabinet conservator va pune capăt politicii germanofile a lui Brătianu și va inaugura o politică favorabilă Rusiei. Regele Carol, care cunoștea situația, Regele care știa că unii dintre bătrânii conservatori fac politică rusofilă, nu voia să schimbe guvernul. Dacă Regele a rezistat atât de mult presiunilor opoziției
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
jugănari, iar acțiunea lor se întindea în toată Peninsula Balcanică. Hitrovo se afla în strânse legături cu prințul Bibescu, iar membrii aristocrației române ereau toți rusofili declarați. De aci ruptura din partidul conservator; bătrânii pentru politica rusofilă, junimiștii pentru politica germanofilă. Serbările din Cișmigiu și marele lor succes, precum și alte serbări proiectate de Comitetul de caritate pus sub președinția prințului, erau privite cu neîncredere și cu invidie chiar. Căci din banii adunați, atât de la Cișmigiu cât și din alte subscripții, baluri
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
inimii bolnave. Era o femeie zdravănă, dulce, plăcută, dar cu o voință și un curaj admirabile. De acolo desfida pe inamic scriind mamei cărți poștale foarte demne. Fiica ei Georgeta, mai puțin curajoasă, petrecea vara la Serulești la Marie Brăiloiu, germanofilă oarbă, și făceau muzică pentru patru mâini cu ofițeri în gazdă acolo.] (Ediția a II-a, 1996, p. 126.) D-ra Stoicescu, asemenea, fusese arestată. Dânsa fusese expediată la Horezu, fiindcă combătuse plebiscitul pentru Carp. A fost trădată de un licean
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și fotografia copiilor cu părinții lor. Nimic nu putea să-mi fie mai plăcut decât aceste știri bune. reveniți Ai noștri din Moldova începeau să revină: dr. Dinu Brătianu, pe atât de francofil, pe cât familia ce găsea aici era de germanofilă. La doamna Elena Pherekyde în casă se întâlneau toți: dânsa, fratele ei Alexandru Marghiloman, fiul Pic Pherekyde, din partea Pute rilor Centrale, dr. Dinu, Mișu Marghiloman, familia Butculescu, francofili. Cei doi frați nu-și vorbeau. Doamna Pherekyde, ca să-i aibă la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
stranie expunere a motivelor mi-a fost dată de d-ra Sion a doua zi după vizita lui Al. Sturdza. Vorbele lui probează inconștiența și aberațiunea grandomană în care trăia. A plecat deci în Germania, unde însă avusese simțul practic (propagandă germanofilă, contra dinastiei)(În ediția I, 1937, textul din paranteză este dat ca notă de subsol, p. 306. ) să-și asigure existența pentru el și familia sa. Mai târziu, din întâmplare, mi-a căzut în mână o scrisoare în care se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tânărului Alex. Grămăticescu, de măritișul Grazielei cu Nic. P. Missir, de a doua boală gravă a Adinei, de frigurile tifoide ale lui Ion Niculescu Dorobanțu la Adjud. La București, însurătoarea lui Victor Beldiman cu Madelena Rosetti unea două familii fanatice germanofile. În Moldova, Marie-Jeanne, văduva lui P.P. Carp, lua pe cumnatul ei Nicu pentru a nu risca împărțirea stării familiei, care în urmă tot s-a nimicit. În București sosiră Pia și dr. Danielopolu, care ne spuseră că Va ler Popovici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dușmane, se corectau, se complectau între ele, așa că direcția muncei intelectuale a grupărei, în generalitatea ei, lua de la sine diagonala firească a tuturor forțelor conlucrătoare, fără să se anihileze una pe alta. Așa, de exemplu, nici tendințele galofile, nici acele germanofile, ale membrilor crescuți în Franța și Germania, n-au precumpănit exclusiv în "Junimea", ci s-au echilibrat între dânsele. Au fost într-adevăr la început câțiva membri, între care s-a deosebit Bodnărescu, care își închipuiau că o cugetare e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decât o bătaie de joc la adresa noastră. Atunci a fost păcălită "Junimea" de Hasdeu, prin acrostihul Conforbiri literare publicat din nebăgare de seamă în gazeta noastră sub titlul: E putred mărul, și care punea, dragă Doamne, în lumină înclinările noastre germanofile. Dar, oricât de violentă a fost această ceartă, ea a avut efectul bun de a întrona imperiul ideei în locul beției de cuvinte și a detrona câțiva pseudosavanți și pseudopoeți cu pretenții de genii. Aș putea zice că a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]