210 matches
-
autorului, care primește Premiul Nobel. Nu i se permite să participe la decernare, este exclus din Uniunea Scriitorilor, intră din nou în vizorul K.G.B.-ului, acuzat acum nu ca oponent politic, ci ca un infractor de drept comun, agent al Gestapoului etc. Până la urmă, este constrâns să se exileze. Metoda a fost aplicată, cum se știe, și la noi. S. Damian urmărește apoi „efectul Tvardovski” în literatura română, care s-a manifestat în anumite cazuri, dar cu mult mai palid. Nu
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
era cu trup și suflet de partea ei, în imaginația acesteia el era un biruitor. Să ne închipuim că toate astea s-ar fi petrecut în Germania nazistă. Și iată că poetul german, pe nume Evtușenko, intră în contact cu Gestapoul pentru a-i salva pe dizidenți; dintr-o ambasadă din Paris a țării X, Y, trimite o telegramă cifrată, intervenind pentru un poet ostracizat. La Festivalul Tineretului de la Helsinki, văzând că o balerină germană a fost rănită cu o sticlă
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Fost atașat al României la Madrid"...; "Asistent universitar la Cambridge"...; "Revine în țară din India, la începutul lui 1932"...; "în toamna anului 1945 a sosit în Anglia cu Aron Cotruș"...; "în 1943 e numit atașat cultural la Lisabonai"...; "Cooptat de gestapoul german"... etc. etc. Ce încredere putem avea în asemenea documente? Credeam cu naivitate că o expertiză grafologică ar fi suficientă, că ea ar lumina labirintul. Dar cine ar putea delimita discreditarea de culpă, plastografia de autenticitate, impostura de corectitudine? Pe
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
într-un interviu acordat de Sorana Gurian, în 1953, ziaristei franceze Jeanine Delpech: "În 1939, a trebuit să mă întorc șde la Berckț în România. Curînd am intrat în opoziție, care la noi se afla în mîinile comuniștilor. [...] În 1942, Gestapoul a început să se intereseze de mine. Francezii mi-au venit în ajutor, preotul legației Franței, superioara pensionului Notre-Dame de Sion. Doi ani, m-am ascuns de-a dreptul, dormind într-o pivniță, aproape de calorifer. Apoi, la 23 august, au
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
neașteptate a fost multă vreme păstrat cu strictețe, pentru ca în cele din urmă să se afle că are strînse relații cu un anume Max Obler, director al Casei de filme germane «Avia-Film» și unul din cei mai primejdioși agenți ai Gestapoului. Sorana Gurian avea relații întinse. Relații cu oameni politici, cu diplomați străini, gazetari veniți din toate colțurile lumii și cu indiferent care ministru se plimba pe la indiferent care minister. Avea, cum s-ar zice, iarba fiarelor. Sorana Gurian, epava care
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
românească reportagii primite de la birourile lor de presă. În 1941, după rebeliune, Sorana Gurian oferea 1000 lei «PENTRU FIECARE NUME DE COMUNIST CARE A PARTICIPAT LA REBELIUNE», după cum se exprima dînsa, nume pe care le furniza lui Max Obler, agentul Gestapoului. Apoi Sorana Gurian dispare, dar reapare în 1942, cînd lucrează cu diverși miniștri antonescieni și înalți funcționari, pentru obținerea scutirilor de rechiziții, a carnetelor de scutire de muncă pentru evrei etc. Pînă cînd, într-o bună zi, anul trecut, apare
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
de teama poliției a apărut la... «Universul», unde semnează pe pagina I-a articole de politică externă. Mai aflăm că ilustra colaboratoare a «marelui ziar românesc» încasează diferite sume de bani de la oameni cărora li s-a rechiziționat automobile. Agenta Gestapoului de ieri se dă azi drept «om al Comandamentului Sovietic». Ce are de spus d. Lugoșianu?"25 "Demascarea" aceasta este scrisă neîndoielnic de un jurnalist versat. Ea mustește, precum se vede, de ură și cîteva informații sînt vădit distorsionate. Însă
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
o subține( ?)."26 La misteriosul domn se referă și o notiță din 4 octombrie 1941: "Sorana Gurian cu chestia Obler () arestat pentru corupție. Ce vrea de la mine ș?ț"27 Acuzația "Luptătorului" că Max Obler ar fi fost agent al Gestapoului și că Sorana Gurian ar fi lucrat pentru odioasa instituție germană pare, în concluzie, infirmată. � E greu de conceput că poliția română ar fi arestat în 1941, pentru corupție, un agent al Gestapoului) Certitudinea deplină ar putea-o însă
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Obler ar fi fost agent al Gestapoului și că Sorana Gurian ar fi lucrat pentru odioasa instituție germană pare, în concluzie, infirmată. � E greu de conceput că poliția română ar fi arestat în 1941, pentru corupție, un agent al Gestapoului) Certitudinea deplină ar putea-o însă aduce doar arhivele Siguranței și ale poliției. Pînă ce acestea vor fi accesibile, trebuie să observăm că împricinata nu dă nicăieri vreo dezmințire a celor afirmate în anonima "demascare", iar faptele ce au urmat
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
brațele" de care s-a servit bolșevismul (Securitatea, Miliția, Armata), rămâne un fapt că marele rău l-a reprezentat ideologia. Ajunși la putere, agenții Moscovei și-au perpetuat dominația prin crearea unui aparat represiv ce-și are egalul doar în Gestapoul hitlerist. În practică, relația dintre partid și serviciul secret era mai complicată. Personal, cred că Securitatea ajunsese, cu vremea, să domine totul. Nici măcar promovările pe linie de partid n-aveau loc fără avizul ei. Textele ideologilor au jucat în permanență
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
s-a născut Anne (Annelie Marie) Frank. În 1933, familia ei s-a refugiat în Olanda, pentru a scăpa de persecuțiile hitleriștilor. După ocuparea Olandei de către trupele naziste, familia se ascunde la Amsterdam, pentru a nu fi deportată. În 1944, Gestapoul i-a găsit, deportându-i la Auschwitz, unde ea, sora și mama ei au murit. În 1947 a fost publicat jurnalul Annei (în care relatează perioada 1942-1944), editat de tatăl ei; ulterior, jurnalul a fost tradus în peste 60 de
Agenda2004-24-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282539_a_283868]
-
afurisiți arhiereii Sinedriului ce "se purtau că orice putere politică, chemând în sprijinul lor poliția politică" pentru a-l răpune pe cel ce se declară Fiul lui Dumnezeu. Demnitarii Templului nu pregeta să-l trateze pe prizonier că "într-un gestapou avânt la lettre..." Răstignirea lui Iisus "părăsit pe cruce" rămâne până în zilele noastre o enigmă multiplă. Ipotezele avansate de Ion Murgeanu sunt nu numai captivante dar și tulburătoare că de pildă în privința trupului înviat: "Nu era oare tânărul fugit ădin
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
ei de memorialistică (La apa Vavilonului) își aduce aminte că i-a rescris în franțuzește cartea Ora 25, (care i-a adus succes și notorietate autorului), dar, apoi, a refuzat o nouă colaborare cu el, cunoscut ca fost agent al Gestapoului și, apoi, chiar al Securității. Într-un recent volum de corespondență emisă de Mircea Eliade se exprimă aceleași aprehensiuni față de imoralitatea lui Constantin Virgil Gheorghiu. Memorialistul nostru știe și relatează că, după succesul cu Ora 25, Constantin Virgil Gheorghiu a
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
încă în octombrie 1948 a tradus romanul lui Const. Virgil Gheorghiu Ora 25, care s-a bucurat de succes. A refuzat, însă, traducerea celui de al doilea roman al lui C.V. Gheorghiu, personaj descoperit curînd a fi fost agent al Gestapoului și, apoi, al Securității. A mai fost tradusă o altă carte, a unei d-ne Adriana Georgescu, prezentată de traducătoare ca prima rezistentă din România. Era, în intenția de atunci a memorialistei, un gest menit să atragă atenția occidentului asupra
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
chiar contraindicată, prin exces - de o reprezentare spectaculoasă, de proporții, a agresiunii, cu toate că și aceasta este prezentă, ca fundal istoric, în romanul lui Ian McEwan: o vizită în '81 la lagărul nazist de la Majdanek, o evocare din '46 a metodelor Gestapoului, un bilanț al suferințelor provocate de Zidul Berlinului. Autorul nu dorește totuși să ne țină o lecție despre violență. Violența disimulată este numai una dintre căile de acces la poveste. Desigur, ca purtători ai unei agresiuni fatale, fugind în final
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
că trebuie să ne încredem în ceea ce Providența a găsit că ne este destinat, spre binele nostru, spre binele în sensul binelui înțeles de către Providență... Sărmanii evrei au început să plângă. În sinagogă se aflau agenții poliției secrete, și ai gestapoului... Evreii se îndreptau către mine, îmbrățișându-mă, ca și cum și-ar depune în mine sufletul lor amărât... Deci s-a păstrat această încredere în omul considerat prin tradiție, cel mai înțelept din cadrul comunității... ...Cel mai sincer apărător al lor. V-ați
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
Pătrășcanu și ale grupului său, să declare că acesta s-a întâlnit cu niște americani în casa Lenei Constante, vechea prietenă a lui Harry, că însuși acesta a avut o activitate "periculoasă și dușmănoasă", că a săvârșit crime în slujba Gestapoului (el, evreu comunist), că împreună cu grupul amintit a făcut acte de "spionaj, naționalism șovin", că au încercat să suprime pe conducătorii partidului și pe membrii guvernului. Acuzațiile ating toate cotele absurdului: i se impută că a publicat (avea 13 ani
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
însă în ultimul moment a schimbat ruta." Din corespondență, Jurnalul tipărit și cel inedit putem constata cu ușurință fantezia acestei note. Peste nouă ani apar alte învinuiri pur și simplu absurde: 3 decembrie 1954: "în trecut a fost colaborator al Gestapoului și al serviciului de spionaj englez, iar în prezent are legături strânse cu cele mai reacționare cercuri din Apus. Este un dușman înrăit al lagărului păcii și al regimului din R.P.R. Acest lucru îl manifestă în modul cel mai violent
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
a schimba lucrurile pe ici, pe colo, rotunjind propria sa viziune. Trebuie să recunoaștem filmului lui Coppola o tensiune în încercarea de a sonda cu ajutorul personajului teme dificile, dar și hiperomantizarea pe care o imprimă personajelor și unor situații. Agentul Gestapoului, femeia de la camera șase cu care profesorul are o aventură este pusă să joace pe final de mandat spionistic o partitură melodramatică, lăsân-du-se ucisă pentru Dominic de către doctorul Rudolf apărut din senin la Geneva - în varianta Coppola - pentru a-l
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
la Contra-Iancu, grătar spaniol. Asta înseamnă că restaurantul nu e evreiesc. Nu e nici creștin, majoritatea personalului fiind comunist. E un secret de București care atrage mulți antifasciști sau progresiști, cum a început să se spună. Și destui agenți ai Gestapoului ori Siguranței." (pag. 382) Iată-l, de pildă, pe finul oenolog și gastronom Al.O. Teodoreanu, pe veselul epigramist și atentul prozator Păstorel - mai cu seamă cel din Hronicul Măscăriciului Vălătuc - într-un recital deopotrivă scrobit în glumă și destins în
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
uriașe pentru a-și da în vileag rețeaua, dar el n-are ce da în vileag. Aflat sub amenințare, are de ales între două căi: fie rămâne prizonier în interiorul ambasadei până la izbucnirea războiului și atunci va fi dat pe mâna Gestapoului ca spion, fie trimite un mesaj cifrat ticluit de ei, cu informații false, și în acest caz va putea fi pus în libertate la momentul potrivit. I se arată filme cu imagini din lagărele de concentrare, este împiedicat să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Pentru standartenführerul Pruteanu, cultura e pistolul. Un pistol-mitralieră. Îl și văd citind în rafale din Gabriel Liiceanu, cel care l-a numit „arheul Pruteanu”, unui grup de intelighenți care urmează să fie împușcați în ceafă. Înțeleg, în sfârșit, de ce beciurile Gestapoului erau numite secția culturală. Pruteanu e o specie deosebită de traseist. Cu o determinare paranoidă, de alchimist al fecalei, ține să-și transforme, în ochii cui stă să-l privească, curvăsăria în morală erectă. După ce-și vinde un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șase) în SUA, unde s-a stabilit definitiv. În galeria pariziană, în locul tablourilor, confiscate de nemți, ca și cele pe care Paul Rosenberg încercase să le scoată din Franța ocupată, au fost puse pe pereți portretele Mareșalului și afișe antisemite. Gestapoul instalase în casă Institutul de Studii ale Problemelor Evreiești. După război, Paul Rosenberg s-a străduit să-și redobândească tablourile și totodată cetățenia franceză care îi fusese luată de autoritățile de la Vichy ca majorității evreilor. Cartea Annei Sinclair a pornit
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
sensibilitatea configurează coordonatele firești ale unei prietenii profunde între doi copii, un evreu și un francez, vorbind aceeași limbă. Înscrierea la colegiul catolic sub un nume fals îl protejează temporar pe copilul evreu, dar absurdul acestui provizorat existențial este evident. Gestapoul îl va aresta pe Jean Bonet, care va dispărea într-un lagăr de concentrare. M-am întors la film ca la un mijloc de a vorbi despre istorie în termenii unei anecdote fără frazarea complicată a diverselor teorii. Am sentimentul
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]