31 matches
-
materiale - țărmi, insule, stânci, apele mării -, ci acționează și asupra trecutului omenirii: "Ba chiar ceea ce nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
detaliile. Elanul dionisiac e înlocuit de lehamite (o stare "minoră"), incandescența e anulată de reziduul său, care e cenușa: "Cuțitul pe masa de bucătărie/ În marea de melamină plină de zgîrieturi -/ Lumină sleită în cerul de-afară/ Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
de nea, ațintindu-i cărarea, o luă la goană prin pulberea fină, dispărând nălucire-n fumegarea ninsorii. Cerboaica, pe urmele lui, își înfundă cizmele de lup în troian. Zvâcni scurt, cu capul pe spate, ținându-și răsuflarea, orbită de soarele ghețos și de albeața strălucitoare ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi nepipăitul și de-a converti irealul în real, întinse mâna, să se sprijine de suplețea stâlpului țâșnit din zăpadă, dar și-o trase îndărăt, arsă de mușcătura ghețoasă a metalului. În fond, și la urma urmelor, nu avea ce să regrete și nu regreta nimic. Ducea viața pe care-o merita. O viață frustă, simplă, elementară. Își păstra vigoarea trupului și sănătatea sufletului înrudit cu esențele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de locuri comune, chiar dacă uneori forțează limba, de ex.: “flagranța cocorițelor”; “pe partea de-argint-viu, / carosabilă, / logosabilă / și verbos-abilă / a hârtiei”; “a rămas în viață și fiitorește”; “îmbăierat”; “ale neamului nostru parcă mereurit-însomnorat”, “țărmu-mprigorat”, “cântul zeițelor stelin”, “zalmoxiindu-l în preaplin”; “pod ghețos, aleutin”; “burebistan, sau angevin”; “fără paharul viperin”; “mă scurmă / și mă șănțuiește”; “inefabilă fragranță subcerească -“; “minunos croită” (apa); “mirunoasele-oglinzi”; “eu, încosmitul”, “ce se-nzoriază”; “împloură nouă ceruri”; “a (se) peșteriza” (titlul unui poem, sintagmă proprie); ș.a., inventând timpuri și moduri ale
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
a/s, -des s. m. ban > paral`ï/s, -des adj. bănos n`az/os, oja s. m. naz > nazl`ï/s, -des adj. năzuros bùz/i, -a s. m. gheață > buzlù/s, -des adj. ghețos, de gheață bòrź/i, -a s. m. datorie > borźlù/s, -des adj. dator(nic) bòs/os, -oja s. m. șef > boslù/s, -des adj. șefos gevdè/s, -des s. m.
SUFIXUL ADJECTIVAL -LIS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372636_a_373965]
-
cer. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de gheață câmpiilor așterne Și din ruini de gheață reci vânture respir Ce turbur marea tristă pin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce, senin și liniștit. Dar noaptea... când sosește a Miezenopții oră, Când cerul brun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunând Și stropii îngheață Pe rând, pe rând. De lungi necazuri Ce le aștept Îngheață gândul Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga, sunând, Și spice, foi, ea le sărută Ghețos - pe rând, pe rând. Voioase ori triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri; Ea le-a nădușit la s înu-i de ger, Amoru, -nghețat, va muri! ÎNTÎIUL SPIRIT Acolo stă un om? AL DOILEA SPIRIT Desigur a-nghețat! COR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
abie Și stropii îngheață Din ce în ce. De lungi necazuri Ce le aștept Îngheață gîndu-mi Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI (din adînc) O brumă-ncet peste noapte căzu, Trosnit-au codrul, pe gânduri, Și spice, foi ghețos sărută, Încet și rînduri-rînduri. O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga sunând Și spice, foi ea le sărută Ghețos, pe rând, pe rând. Voioase ori triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri, Ea le-a nădușit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
AL SPIRITELOR MUNTELUI (din adînc) O brumă-ncet peste noapte căzu, Trosnit-au codrul, pe gânduri, Și spice, foi ghețos sărută, Încet și rînduri-rînduri. O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga sunând Și spice, foi ea le sărută Ghețos, pe rând, pe rând. Voioase ori triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri, Ea le-a nădușit la sînu-i de ger. Amoru, -nghețat, va muri. ÎNTÎIUL SPIRIT Ce om stă singur oare? [AL] 2-LE Încremenit se pare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trebuie să fie însă tot așa de departe de la acea spiritualizare a tonului rănit prin soarte și lume. Tonul fundamental în Goneril și Regan trebuie să ni trădeze pe-acele ființe cu inima de marmură, el trebuie să reflecte acea ghețoasă lipsă de simțire, fără însă de-a cădea vreodată pe un nivel nenobil or ordinar. Și în viață ni se-ntîmplă să găsim câteodată un așa ton fără de inimă care face de ni se contrage sufletul înăuntru-ne și care ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Da! Da! Aș fi ferice, de-aș fi încă odată În patria-mi iubită, în locul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, visări de-un ideal. Chiar moartea ce răspândea teroare-n omenire, Prin vinele vibrînde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire, În visuri fericite m-ar duce către nori, {EminescuOpI 9} LA BUCOVINA N-oiu uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ți romantic, munții în lumină, Văile în flori, Râuri resăltînde printre stînce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de grație plin Și uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin Și fața-i umbrește cu păr ebenin La pieptu-i îl strânge mai tare. Așa marinarii pe mare îmblînd, Izbiți de talazuri, furtune, Izbiți de orcanul ghețos și urlând, Speranța îi face de uită de vânt, Și speră la timpuri mai bune. Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină, Speranța cea dulce de plată în cer, Și face de uită de-a morții dureri, Pleoapele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pădurarul nu era acasă. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau cine știe cât
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al Parcului Tineretului. Doru Sinistratul dormi neîntors toată seara de vineri, noaptea de vineri către sâmbătă și întreaga zi și noapte de sâmbătă, de 23 aprilie 1988, dintr-o bornă în alta. Păturile mîțoase ce-i fură răsturnate, în noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se și chircindu-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cerului și-l comunică națiunilor respective. Dar sunt nouri cari, întunecînd ceriul, întunecă pământul. O, nourii - regi ai pământului vor mâna totdeuna tunetele lor - rezbele asupra popoarălor de valuri; cu toate că acei {EminescuOpVII 181} nori nu sunt alta decât însuși respirarea ghețoasă și întunecată a valurilor nenorocite. Nourii tună, fulgeră și acopăr cu o perdea de fier Soarele aurit, și până ce vor fi ei tirani asupra frunților de valuri, până ce întunericul ce-l aruncă ei prin umbra lor cea mare va pătrunde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
absurd spre neant; Ochiul însuși e un crin: Mai multe buchete o nuntă și o moarte, Toate nunțile și morțile același crin. Din crini este hora miresei, iubite, Din crini convoiul de înmormântare. Senzație de gol și extincție, un aer ghețos, plâns generalizat! Tragicul în dimensiuni planetare obsedează; modulații pe tema dispariției sfârșesc într-un fel de ritual ciudat, apropiat delirului: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți sunt morți și în pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fiindcă despre el este vorba, o așteaptă în antreu, acolo unde ușa principală se deschisese: " Da, era însuși Frigul (subl. în text), căci mustățile mari umpleau obrajii cu flori de promoroacă și, răzbătând peste umerile-i solide, asprul duh al nopții ghețoase o privea cu milioane de ochi". Anxietatea distinctă se transformă în oroare exacerbată, paralizantă: "[e]a se dădu înapoi, amuțită de groază, și apariția o ajunse în iatacul în care încă plutea mireasma caldă a dragostei". În lumina dezintegratoare de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu mai rămâne decît: Revoluțiunea. Și dacă această revoluțiune nu mai e posibilă prin popor, am iarăși dreptate zicîndu-vă: Țin cu aceia din voi cari merg înainte, dar nu aparțin nici unei grupe de ale dv. Liniștită și rece, sub suflarea ghețoasă a Nordului, voi merge înainte, fără ură nici compătimire pentru oamenii sau lucrurile cari opresc revoluțiunea și pe cari le consider numai ca obstacole ce cată să, dispară. [6 ianuarie 1881] ["CELELALTE NEGUSTORII... Celelalte negustorii mai sunt cum sunt. Dar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ses cants nationaux, iar bărbații erudiți, doi-trei câți avem în țară, au oferit cu plăcere d-lui Crăciunescu pentru d. Boissier materia acestei din urmă. Fără dânșii ilustrul rector de azi ar fi rătăcit încă mult și bine în regiunile ghețoase ale ingratei științe. Dar talentul concepțiunii cine nu-l cunoaște? O probă între altele, devenită proverbială la Paris: mutismul său la moartea părintelui Snagoveanu! Sărmanul La Bruyere, și pe dânsul l-a chemat în ajutor pentru ca să-l mutileze ca pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
într-o serie de eseuri consacrate direcției „fanteziste” a noii poezii, romanului și teatrului francez, Mia Frollo îi prezintă, cu o înțelegere pe alocuri limitată, dar cu o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Paul Valéry (poezie „ghețoasă”, detașată, sinteză de mallarméism, simbolism și clasicism), îl compară pe Marcel Proust cu Honoré de Balzac (în defavoarea celui dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Întocmai ca în viziunea religios-folclorizantă, înălțarea iubitei la cer este o imagine emblematică, dominată de viziunea morții. În fapt, zborul este o pendulare între vis și moarte. În poema Din străinătate, vorbind de presupusa lui moarte, care-i va da ghețoasele-i fiori, poetul se vede zburând În visuri fericite [...] către nori268. La fel, în Mortua est!, unde se regăsesc aceleași reverberații ale morții și unde asocierea se face cu aripile îngerilor, care nu sunt altceva decât sugestii ale zborului; umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel puțin de două ori pe lună să-l îngrijească. Tata era un om judicios și rezista cu multă bărbăție și la starea de văduvie. Dar în anul acela, pe la 20 martie, a venit la Ploiești. Era o vreme rece, ghețoasă și schimbătoare, ba lapoviță, ba ploaie, ba polei și vânt. Mirat de sosirea neașteptată, l-am întrebat: Bine, tată, de ce-ai venit pe vremea asta? Doamne ferește, aluneci, cazi, nu te poți urca în tren... Ei, dragul meu, am venit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]