24 matches
-
zăpadă și gheața s-au găsit din belșug și la ferestre și doar trebuia să întinzi mâna, să le atingi, pentru că ele să se prelingă, sub formă de lacrima pe geamul înghețat. Învesmântate în mantii de gheață, ca niște fantome gheboșate, au fost și mașinile și coșurile de gunoi stradale și copacii și stâlpii cu sârmele de electricitate. Ce să-i oferi femeii iubite, mamei, soției sau chiar fetiței? Dar cum oamenii se adaptează rapid, s-au inventat buchete de flori
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Samburi_de_migdale_cezarina_adamescu_cezarina_adamescu_1330936900.html [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
el. Cu muțenie și sminteală îi pedepseau pe băietanii care nu se puteau stăpâni a le iscodi. Dansul lor vrăjit făcea să rodească pântece de mame și holde lucrate de tați. Plantele căpătau puteri miraculoase, rupând farmece și deochiuri. Babe gheboșate se întreceau în a strânge ierburile numai de ele știute, pentru a face leacuri care să tămăduiască și să aline bolnavii. Erau amestecate în licori doftoricești pe care suferinzii le sorbeau pe nerăsuflate. Fete, dornice de măritiș, piteau flori pe sub
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să veniți la mine în vizită, să luăm împreună o băutură, mâine la șase, sau la cinci, ori la șapte, la orice oră vă convine. Veniți la bizarul, vechiul Cap Shruff, vreau să-mi vedeți casa. De ce nu? Hartley stătea gheboșată, cu capul vârât între umeri, și părul prins în gulerul mototolit al rochiei albastre. Privea în jos, aproape ascunsă de strană. — Te rog să nu aștepți nimic din partea noastră, vreau să spun, nu veni la noi și nu ne chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
luat-o prin sat. Am pornit de-a lungul drumului de pe țărm, în direcția golfului, prin defileul pe care l-am denumit „Pasul Khyber“, locul în care masivele stânci galbene au invadat pământul, înghesuindu-se pe lângă buza dealului în mormane gheboșate, printre care fusese tăiată o despicătură strâmtă, pentru a îngădui traversarea drumului. În lumina lunară, stâncile se detașau brune, împroșcate cu numeroase punctulețe sclipitoare, acolo unde razele prindeau micile fațete de cuarț. Am străbătut defileul întunecos și am trecut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zeu nemilos de hotărârea căruia depindea, la cel mai mic semn -, viața ori moartea mea. Scuturam și băteam cu nădejde un ciocălău de celălalt până se mai ușurau de pământ, ceea ce-mi permitea să-mi revin din poziția aia gheboșată, incomodă și obositoare, luând, în sfârșit, poziția strămoșilor noștri după coborârea din pom. Arătura era proaspătă; călcam cu greutate; fiecare pas făcut îmi solicita nemilos și fără menajamente un nou cuantum din stocul meu de energie care scădea proporțional cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și (auto)ironic, evocând vremuri mizerabile fără lamentații superflue, ci printr-un umor absurd, în spiritul acelor ani. Din copilărie și până la maturitatea deplină, personajul feminin observat și analizat laolaltă cu epoca pe care o traversează apare ca un cărăuș "gheboșat" și "deșălat" de poverile coșului zilnic. O prietenă apropiată îmi povestea, râzând amar, despre reflexul mamei sale, ajunsă la New York după zeci de ani de cozi în România Socialistă. Mergând pentru prima oară la magazinul cel mai apropiat de pe avenue
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
de spaima cu care am citit capitolul despre "Curtea miracolelor", cu toată turma de ologi, orbi și strîmbi, care o lua la fugă, la nevoie, aruncîndu-și cîrjele cît colo, crescînd om din cîte o grămăjoară de vietate contorsionată, îndreptîndu-și spinările gheboșate, desprinzîndu-și solzii de pe ochi și abandonîndu-și bandajele inutile. Toate cărțile pe care le-am citit ulterior aveau cerșetori falși, spioni, escroci, uneori bogătași cu mașini luxoase sau pur și simplu inși dornici de experiențe "poetice". Filmele confirmă imaginea cărților. Filantropica
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
această calitate, el organizează și supraveghează producția de texte literare, ajutat de o echipă de filologi - pretext epic pentru Ștefan Aug. Doinaș de a-și demonstra și forța de pamfletar: " Bătrânul Marga, căruia i se zicea Maître, era un uriaș gheboșat, cu barbișon și părul vâlvoi, care te împroșca cu scuipat când vorbea; și vorbea continuu, ca și străbunicul său din mileniul trecut, un critic literar pișcător ca un țânțar, de la care moștenise "gura spurcată" și o întreagă zestre de istorie
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
în temniță și să fii nevinovat? Improbabil, cu totul improbabil! Dacă ar fi așa, raționamentul meu n-ar mai face două parale! Refuz să examinez, fie și măcar pentru o clipă, ipoteza că nevinovăția s-ar vedea silită să trăiască gheboșată. De altminteri, nu putem afirma nevinovăția nimănui, dar putem afirma cu siguranță vinovăția tuturor. Fiecare om este o mărturie a crimelor tuturor celorlalți, iată credința și speranța mea. Credeți-mă, religiile se înșeală atunci când îi mustră pe oameni, zvârlind, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
îndărăt o privire scurtă și vede cum acesta sare greoi peste o groapă după care, fără să se oprească din mers, scoate o batistă murdară cu ajutorul căreia își șterge fruntea asudată. Revine cu ochi încețoșați de oboseală la spinarea ușor gheboșată a sergentului care-i conduce. Pas după pas, acesta se mișcă precaut, atent unde pune piciorul, în timp ce de sub căciula trasă până peste sprâncenele groase scormonește neobosit cu privirea împrejurimile. Brusc, se lasă pe vine, cu pumnul înmănușat ridicat deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comori fabuloase. Numai că aici totul este real, se moare pe bune, iar "comoară fabuloasă" se reduce la cele câteva grame de plumb ale unui glonț. Neamțul toacă mărunt din picioare, semn că îi este frig. În spatele lui apare umbra gheboșată a lui Mâțu. Un scurt balans al mânii și cuțitul pătrunde adânc în coaste. Santinela cade fără cel mai mic geamăt. Marius se întoarce către sublocotenentul Novăceanu, aflat lângă el. Dă-i drumul. Mergi în spate și pătrunzi în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cealaltă flutura ca un evantai, aruncând puf sidefiu în aer. Nu-mi puteam lua ochii de la lupta oribilă. Păianjenul nu se grăbea. Cu câteva fire și-a priponit bine victima de plasă, a anihilat zbaterea aripii libere, iar apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și burta moale pe deasupra și pe dedesubtul fluturelui, a început să-l înfășoare cu grijă în propriile lui aripi până l-a transformat într-un pachet lunguieț, din care se mai zăreau doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ai ajuns s-arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele vineții de pe brațul pe care, cu ochii închiși, el îl pipăia, căutându-și mași nal alte coșuri. împinsese ușa cu umărul și intrase încet, gheboșată, cu o farfurie cu felii de pâine și brânză. — Lasă-mă-n pace... strigă Gelu furios. Lasă mă-n pace, repetă mai încet. Se duse la geam, își sprijini o mână de pervaz și se uită afară. — Iartă-mă, îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că d aia ești nervos și fără putere... Cartierul Domeniilor Regale Merge încet, cu ochii-n jos, cu grijă să n alunece sau să se împiedice în vreuna dintre sârmele pe care afurisiții le-au lăsat vraiște din toamnă. Merge gheboșată, cu țoașca de piele într-o mână, n-avea la ce să mai stea, gogoșarii i-a lăsat, nițică țuică a lăsat, ceapa, usturoiul... Las’ că orice prinde bine la casa omului... — Ei, ce te-ai mai deranjat, Vico ? Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a mai tras omu ei de ele, da mult n-a ținut. Vezi că tot era putrede ; nu s-a-ndurat madam Daniel să-i dea ce-avea mai bun, acu e-n Israel amândoi, și ea, și bărba-su. Stă pe scaun gheboșată, cu mâinile încrucișate peste țoașca de piele și se uită pe geam. Și deodată recunoaște casele pe lângă care trece tramvaiul. Sare iute de pe scaun, bâjbâie cu mâna împrejur, înșfacă țoașca de piele și-o ia repejor spre ușă. Merge repede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung. Șoferul e la volan, îl zărește bine prin geamul camionului. — Eee-tee... zice ea. În rigolă a mai rămas gheață spartă și, vârâte în ea, bucăți de ziar care ies ude ici și colo. Da-n rest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Rotunjesc cu grijă fiecare literă, silindu-mă să nu iau în seamă nici arsura pleoapelor, nici fierbințeala uscată a palmelor, nici obișnuita lipsă de chef cu care mă lupt de la o vreme. Gheridonul este mult prea jos, astfel că scriu gheboșat, într-o poziție nesănătoasă, și totuși nimic nu mă poate decide să schimb încăperea în care am luat, acum zece ani, obiceiul să-mi rezolv corespondența, pentru că, fiind cea mai apropiată de intrare, puteam merge chiar eu să deschid dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iau un hiposerpil, să iau un carbaxin, c-am băut la cafele peste cafele și mi-e că... Lasă, nu te deranja, mă duc să-mi iau io apă din bucătărie. Vica lasă țoașca pe un scaun și se duce, gheboșată, ținând bine strâns în pumnul stâng pastila, spre bucătărie. Se aude zăngănitul unui pahar, apoi ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. — L-ai luat, te-ai liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mijlocul îi era subțire și bustul frumos, aproape tânăr. Declară că ea se bucură de prezența Elenei. Abia mai are cine s-o ajute la treabă. Așa, numai cu bărbați în casă îi era tare greu. Nemișcat pe scaun, în gheboșat, tatăl ședea ca un arici, cu pumnii strânși gata să sară la atac dacă ar fi fost cazul. Eu nu mai vreau să mai știu de ființa asta, spuse mai târziu printre dinți, gata, nu-i a mea. Ei, cuscre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aripioare albastre se încrucișau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în care începeau să se îngrămădească miresme calde. Și într-un covru scurmat în pământ, între frunze și păiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. În mângâierea căldurii, dormita; își lumina ochii deodată, apoi îi întuneca încet și-și mișca botul crăpat, ca-ntr-un vis. Pe cărări, înlăuntru, era încă umezeală. Numai ici-colo, mișcarea vieții: răzbătea o chemare nedeslușită, moale, stânsă; o gârneață subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre casă, pe cimentul înghețat. ... Pe buna Lina, de altfel, o cunoscuse Mini mai întîi la băi, în treacăt, familiară ca de când lumea, serviabilă, robotitoare, aceeași Lină la care acuma venea ca și la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână, cu părul cânepos, gheboșată și zbârcită. S-a trezit toată transpirată. În casa de oaspeți a C.A.P.-ului miroase a mucegai, pereții sunt plini de igrasie până la jumătatea încăperii. E învelită cu o plapumă de puf de gâscă. Își amintește că femeia de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai ei, uscați de permanentul ei proaspăt, de proaspătul vopsit, licărind ca arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare cu Încetinitorul! Buni se ridică, mai Întâi se ridică umerii gheboșați, apoi micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători, vezi? vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi cu câte grade i s-au mai flexat genunchii, umerii, gâtul, coatele, cât de mult a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și exploram niște pereți uriași, verticali, unde zăpada stătea prinsă de stâncă ca un văl de lumină. Exista o porțiune pe care aveai senzația de coborâre în abis, pârtia nu se mai vedea, era ascunsă de un perete uriaș și gheboșat de stâncă. În fapt, nu părea să fie niciun pericol, căci, imediat sub acest perete monstruos, pârtia oficială se deschidea larg și lin din burta umflată a ghețarului. Acolo l-am pierdut pe prietenul meu. Nu-mi pot explica cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]