53 matches
-
în partea de sus de perdelele văluroase. O șuviță de păr se zbate dezordonată, sub briza care intră în cameră. Mâna dreaptă atârnă inert pe spătarul fotoliului, iar între degete fumegă o țigară lungă, subțire. În partea dreaptă, pe un gheridon, se află un pahar de whisky pe jumătate gol, o sticlă ce conține băutura și un recipient pentru gheață. Întreaga scenă emană un aer depresiv, zugrăvind așteptarea încordată, neliniștea și înfrângerea. Ea ar putea figura oricând ca ilustrare a temei
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
este mai căutat de către turiști, trebuiau să facă rentabilă locația, să amortizeze cheltuielile cu întreținerea și funcționarea lor. Ana, de pe balcon, privea la forfota ospătarilor din gradină. Aveau legate fețe de masă albe în jurul mijlocului și își cărau vesela la gheridoanele fiecăruia. Când vor veni turiștii să aibă totul la îndemână, să nu-i facă să aștepte după un șervețel sau un tacâm. „În seara asta Aurel mi-a promis că îmi va organiza o cină romantică. Să vedem la ce
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
la masă în compania bărbaților. - Bună seara. Pot să servesc? Se adresă el lui Aurel. - Desigur, este toată lumea prezentă. Ana se uita după cartea cu meniul serii dar nu o găsi nici la masa învecinată cum nu era nici pe gheridonul lui Marius. - Nu mai căuta. Astă seară este un meniu deosebit. Încercăm să petrecem o seară specială care se poate transforma într-o seară magică. Poate va sosi și magicianul care cu bagheta sa să ne transforme în prinți și
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
magică adusă de dragul nostru împărat de la supușii noștri transilvani. Ne va ține vigile toată ziua cu tainica și neînțeleasa ei putere divină. - Da, daa, bine spuneți alteță... - Belizarie! Anghelica! Numai un strop! Din aceia aflată în sertarul de sus al gheridonului! Contele se înclină adânc și aduse din armoire-ul baroc un clondir și două pocale din argint aurit de mărimea unei găleți mici. Turnă în cele două cupe cu un ighemonic demn de slujba de întronizare a unui papă și le
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
este mai căutat de către turiști, trebuiau să facă rentabilă locația, să amortizeze cheltuielile cu întreținerea și funcționarea lor. Ana, de pe balcon, privea la forfota ospătarilor din gradină. Aveau legate fețe de masă albe în jurul mijlocului și își cărau vesela la gheridoanele[1] fiecăruia. Când vor veni turiștii să aibă totul la îndemână, să nu-i facă să aștepte după un șervețel sau un tacâm. „În seara asta Emilian mi-a promis că îmi va organiza o cină romantică. Să vedem la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
la masă în compania bărbaților. - Bună seara. Pot să servesc? se adresă el lui Emilian. - Desigur, este toată lumea prezentă. Ana se uită după cartea cu meniul serii, dar nu o găsi nici la masa învecinată, cum nu era nici pe gheridonul lui Marius. - Nu mai căuta. Astă seară este un meniu deosebit. Încercăm să petrecem o seară specială care se poate transforma într-o seară magică. Poate va sosi și magicianul care cu bagheta sa să ne transforme în prinți și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
nu cred că vecinii vor veni. Eu am primit instrucțiuni să stau aici, să-i observ discret pe vizitatori, În caz că... — O zi bună totuși, mormăi Maigret, ieșind din bucătărie. Apucă cu un gest mecanic cartea legată În piele neagră de pe gheridonul care fusese probabil În salon și Îl aduseseră În sufragerie cu restul mobilei. Era Lucien Leuwen. HÎrtia Îngălbenită păstra mirosul deosebit al cărților din bibliotecile municipale și librăriile care fac abonament de lectură. O ștampilă cu tuș violet indica numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și despăgubiri bănești pentru țara Românească din partea turcilor. Și întreaga delegație făcuse din asta o veritabilă axiomă a diplomației rusești, cu totul inacceptabilă pentru sultan. Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar peisajul alb din spatele ferestrei și trase câteva fumuri, strângând tare capătul fierbinte al ciubucului în căușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe scaunul lui preferat, cel din fața ferestrei spre grădină. Nu era prea târziu, dar întunericul se instalase deja. Auzea glasurile copiilor mari și tropăituri mărunte, înfundate, undeva în camerele celor mici. Se pregăteau de culcare. Apăsă pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului și luă mapa din micul sertar. Omul din Istanbul îi scria că sultanul se agăța de cele două principate acum mai mult decât oricând. Ajunsese să vadă în țările Române nu numai „proprietatea lui moștenită”, dar și prima linie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici un caz guvernul otoman nu le poate satisface. „Om cinstit vizirul, dar cam naiv”, încheia persoana. Manuc uitase de cafea. Asta i se întâmpla extrem de rar. Însă informațiile pe care tocmai le citise îl acaparaseră în totalitate. Declanșă pârghia și gheridonul înghiți micul sertar. Luă apoi toate hârtiile și le băgă în ascunzătoarea din tocul ușii. Rămase în picioare, privind obiectele din jur. De fapt, analiza ceea ce tocmai aflase. Concluzia: o situație fără ieșire pentru negocieri. Ambele tabere refuzau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putea să aibă un efect considerabil asupra distrugătorului de lume, asupra lui Napoleon. „Buturuga mică răstoarnă carul mare!” Practic, însă... Ce dezastru să împarți un trup de țară în două jumătăți!... Reveni la scaunul lui, se așeză și luă de pe gheridon Biblia. Era un exemplar vechi, tradus de eruditul, literatul și pedagogul armean Mesrop, același Mesrop care inventase și elegantele caractere ale alfabetului armean. Aparținuse familiei tatălui său, generație după generație. Cunoscuse toate bucuriile, dar și toate dramele prin care trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zi se pot mișca așa. Dar știa deja că nu era decât mâna iubitei sale mici. În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță până la el. Așa făcea în fiecare seară. Dar era secretul lor. ― Azi unde mai mergem? ― Azi?... Da, da, da!... Cred că știu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de soție pe Mariam. În prima noapte, după ce deschisese ușa iatacului, o găsise stând în genunchi, lângă pat. Se oprise descumpănit. În lumina candelei, părul ei negru avea reflexe albastre. Și-l despletise și îi acoperea umerii firavi. Pe un gheridon era o vază cu stânjenei galbeni. Umbra unei flori tremura peste mânile cu care își acoperise ea fața. Îi trecuse prin cap că poate tremura de teamă. Prin fereastra deschisă auzea țârâitul greierilor din grădină. Trist. Descurajator. Îngenunchease și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din delicatețe pentru nenea Jorj, pentru că, vezi ? Aici este Papa... Este primul ei soț ! Papa și nenea Jorj se cunoșteau amândoi, se stimau reciproc, dar totuși, înțelegi, nu se cuvenea s-o afișeze... Da, Papa este domnul care citește lângă gheridon, sigur că-i semăn, iar celălalt, mai tânăr, cu pălărie de pai și mustăcioară blondă, este Titi Ialomițeanu... Bun prieten de familie și cunoscut de la Buzău, orașul lui Muti, bunicii mei și părinții acestui domn se frecventau la Buzău. Bunicii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
culoarea nisipului, guler tare. în dreapta canapelei, altă măsuță înaltă, cu trei picioare. Pe măsuță, într-o ramă lată, fotografia unei tinere perechi. Subțirel și mărunt, încremenit în uniforma lui militară de ofițer prusac, bărbatul își ține cotul sprijinit de un gheridon. Regele Carol și regina Elisabeta. O consolă în spatele canapelei, sub oglindă, iar pe consolă un bronz : un Apollo cu lira. Deasupra canapelei, oglinda în care poți vedea, în cealaltă parte a salonului, bustul unei femei tinere. Un coc imens, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lupa la o parte și tânăra doamnă privește din nou, visătoare și detașată. Un imens șal alb de mătase în care s-a înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum o ține între degetele descărnate, pare doar să fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului cu capace se petrece de la un buzunar al vestei la celălalt, unde se prinde de vârful creionului mecanic. Redingota și-a îmbrăcat-o corect, n-are însă nici gulerul pus, nici cravata. Pe gheridon, în dreptul lui, o tabacheră de tutun, un țigaret încrustat cu fildeș, un coupe papier tot de fildeș, minuțios lucrat ; imediat alături, un Papierkorb și o pomieră de bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țigaret încrustat cu fildeș, un coupe papier tot de fildeș, minuțios lucrat ; imediat alături, un Papierkorb și o pomieră de bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este un moment deosebit, în care ei pozează prinși în conversația obișnuită ; un moment pe care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te-ai fi îndatorat), o neplăcută senzație că celălalt ți-a smuls hainele și îți contemplă goliciunea necuviincioasă... Profesorul întinde mâna spre pomieră după alt plic ; pe marginea scrumierei, țigareta arde singură. Un firișor de fum cenușiu-albăstrui se ondulează deasupra gheridonului. — Nu îmi pare de mirare că în cea dintâi minută opinia publică românească nu s-a tulburat... A prevedea viitorul în politică nu-i este dat oricui... Nu de la opinia publică românească avem a ne aștepta, ci de la omul politic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și greșit. De fapt, eu personal... nici pe departe... Autocratul nici pe departe nu pot spune că a fost vreodată pe gustul meu... Iar ambiția nici pe departe sau dorința puterii... Roșind și mai tare, musafirul se uită derutat spre gheridon. De obicei, așa se uită atunci când un mic secret al său a fost descoperit. Întreaga noastră viață secretă se află însă sub paza unor ochi străini ; iar a lui este încă și mai secretă decât a celorlalți, pentru că astfel și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
meritele, iar laudele le îndepărtează de la sine cu fluturări dezordonate de mâini. O singură slăbiciune omenească arată : ora ceaiului pare să îi trezească apetitul cozeriei politice. — în fapt, nu voiam să te contrazic, se grăbește să-l liniștească. Lasă pe gheridon foaia pe care o ține în mână, își desprinde cu grijă de pe nas rama de aur a ochelarilor, îi așază atent, iar locul traumatizat și-l masează cu buricele uscate ale degetelor. Nu voiam să te contrazic, pentru că știm cu toții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani... Teoretic discutam, in abstracto... Deci - o direcție nefastă, în care lesne se poate târî acest popor, împotmolindu-l tot mai mult în corupție și sărăcie - bolile noastre străvechi... Făcând cu mâna osoasă un gest nemulțumit, Profesorul ia hârtia de pe gheridon, o parcurge neatent și o lasă să cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de masă după vechea tabacheră cu chibritelniță. O mișcare nesigură - furișă și vinovată. — Faci cum crezi de cuviință, dar la primul fum vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]