1,235 matches
-
care subzistă în privința recepției acestei piese - o miză inumană se dovedește una tocmai generoasă și absurdă. Bine, există și un risc al contextualizării lui Radford: în prologul oferit de el ți se spune că evreii nu aveau voie să părăsească ghetoul noaptea, iar în film acest lucru se întâmplă des, fără a le cauza acestora vreo problemă. Oricum, regizorul merită urale pentru atenția dedicată textului: urmărește fiecare cuvințel. Homosexualitatea tratată prin aluzii, sugerată între Antonio și Bassanio, Portia și Nerissa, nu
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
ținând cont de localizarea geografică a metropolei respective și de tradițiile și specificul cultural, istoric, ale acesteia (de la cartierele lacustre din megalopolisurile asiatice, unde oamenii trăiesc înghesuiți într-o barcă ce le ține loc de adăpost, până la blocurile insalubre din ghetourile urbane, confruntate cu lipsa utilităților, cu un nivel ridicat de insecuritate al persoanei, până la cartierele rezidențiale și condițiile specifice, în care persoanele trăitoare în acest tip de cartiere pot fi supuse sau afectate de stresul negativ excesiv - de exemplu, cazuri
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
gravată crucea neagră de Malta, însemnul negustorului de stampe pentru care lucra și care ținea prăvălie pe Via Giulia, lîngă Palazzo Farnese. Pînă acolo, gravorul avea de mers o sută de metri de-a lungul Tibrului, trecea prin fața sinagogii, traversa ghetoul evreiesc. Semna în stînga, jos, Meaumus sculpsit. Tatăl său fusese lumînărar. Puțini fii de lumînărari au ajuns gravori. Lasne, Callot, Poilly erau de familii de aurari. Copilul avea un incredibil talent de a desena atitudinile naturale și expresiile trupului, de
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
incognito la înmormîntarea tatălui și va trăi de bunăvoie în promiscuitate în numele comunismului. Dar la fel de bine o putea face în numele eliberării sexuale dacă ar fi trăit în America cu cîțiva ani mai tîrziu sau în Franța deceniului șapte sau în ghetourile negrilor hip-hop-eri ai anilor '90. Pentru că de fapt e vorba de o criză eternă, de un nonconformism juvenil care la unii ia forme radicale și care s-a întîmplat să se producă de acestă dată în apropierea unui focar ideologic
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
nevoie de iubire, de încredere, Herman trăiește simultan cu alte încă două neveste: Mașa, pasionată, bună actriță, salvată și ea din infernul hitlerist ("Mașa se asemuia cu Șeherezada. Sărutările, mângâierile, clipele de grație arzătoare se împleteau totdeauna cu amintiri din ghetouri și lagăre, din peregrinările printre ruinele Poloniei") și Tamara, fosta soție, despre care Herman crezuse că a fost împușcată, dar care reapare, imposibilul devenind realitate. în aparență comedie, plină de replici savuroase și încurcături dintre cele mai pitorești, tragedia celor
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
fost în relativă siguranță, cu riscuri minore (mici arestări, sicîieli, eliberări din funcție etc., dar în nici un caz cu tăierea capului, ca sub Gheorghiu-Dej), au preferat exact spațiul monitorizat de Ceaușescu, adică cei patru pereți ai propriei locuințe sau micile "ghetouri" de libertate, gen restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde puteai să spui orice, cu condiția ca, odată ieșit în stradă, să-ți ții gura închisă". Deci o altă comportare decît cea a intelighenției din Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia. O insuficiență de curaj
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
stăruitoare de a scoate muzica nouă din celibatul cu care ne obișnuise în ultimele decenii, prin marierea ei cu valorile componistice deja consacrate, dar și satisfacția voluntară, tranzitivă de a demistifica orice cantonare stilistică și atitudinală, prin scoaterea ei din ghetoul în care se autoexilase la un moment dat. Cine ar fi crezut, acum două, trei decenii că Boulez îi va ține companie lui Mozart, iar Xenakis va fi vecin de afiș cu Berlioz? (Nu pot uita condiția pusă de Stockhausen
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
reținerea sa genuină de a vorbi în public despre experiențele trăite; el nu s-a exprimat direct nici imediat după fuga sa în Occident și nici în anii ’60 despre ce a văzut și a îndurat în anii războiului în ghetoul cernăuțean și în detașamentul de muncă obligatorie în România. Pe de altă parte, adeziunea sa la un „realism” sui generis este nu mai puțin celebră: „N-am scris vreodată un rînd care să nu fi avut de-a face cu
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
și despre Polanski. Tăcerea apăsătoare e spartă uneori de zgomotul mașinilor super luxoase care opresc în trombă la kebab și de manelele care ne distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările unor evrei, condamnarea altora, curtea ghetoului plină doar
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările unor evrei, condamnarea altora, curtea ghetoului plină doar de valize fără stăpîni, salvarea Pianistului de către un evreu trădător, chiar înainte de a se sui în trenul pentru Auschwitz, extragerea lui din mulțimea orașului și parcurgerea unui timp doar în compania singurătății chinului său. Ca de fiecare dată
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
la nivelul ethosului și a facturii sonore, acreditând o deloc neglijabilă diversitate de idiomuri muzicale. 3) Componistica savantă funcționează într-un regim de o asemenea discreție și intimitate încât globalizarea devine ea însăși un non-sens. Până când nu se vor demola ghetourile în care sunt încartiruite muzicile contemporane nu vom putea lua în serios concertarea opțiunilor și aspirațiilor noastre. O face în schimb la modul copios muzica de divertisment, solidară unui nou tip de folclor cu adevărat mondial. Dar aceasta este o
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
actorilor, are și vreo două finaluri. Cîteva lucruri mi se par importante de spus. Felul cum începe spectacolul m-a condus în cu totul altă "literatură" decît cea căreia îi aparține scenariul. Și mai exact, în zona spațiului concentraționar, al ghetourilor, al execuțiilor de tip SS. Prea mult ritual împrumutat de acolo în aparițiile gardienilor cu puștile îndreptate spre o tînără, despre care vom afla mai tîrziu ce-a făptuit, cu pași și gesturi ca cele din lagăr. Toată scena are
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
eu una n-am mai simțit-o de destul de multă vreme, fiind obligată să citesc fel de fel de produse literare afișat postmoderniste. Titlul volumului se referă la anumite "excursii" sau "călătorii aventuroase" nedorite, cum ar fi deportarea familiei în ghetoul de la Terezín, sau interminabilele interogatorii la care a fost supus tatăl autorului la sediul Securității. De fapt, aventura cea mai riscantă o reprezintă însuși faptul de a te fi născut în secolul XX, plin de rău și de violență. Prima
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
e îngrozitor. Ar trebui să le ducem una dintre acele conserve militare pe care le-am primit adineaori." Într-o suită de povestiri - Doamna Heda, Benjamin, Domnul profesor, Miriam, Vila din cartierul Troia și Ore de poezie - autorul revine la ghetoul de la Terezín, despre care, lucru curios, până acum, în lunga sa carieră de scriitor, n-a scris aproape nimic. De data asta el devine din nou copil de 11-14 ani, incapabil să înțeleagă de ce familia sa a trebuit să plece
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
a stat în închisoare, însă eu nu eram sigur dacă mă aflu într-o închisoare adevărată, fiindcă aveam voie să alerg pe coridoare sau chiar prin curte." În evocări concise, aproape laconice, își fac apariția, în fața noastră, unele personaje din ghetoul Terezín, caracterizate prin câteva gesturi sau vorbe, dar extrem de vii și de convingătoare. Doamna Heda fusese proprietara unui magazin de marochinerie, acum însă nu i-a mai rămas decât un set de cărți de joc. Este mereu disponibilă să ghicească
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
adevărat la sfîrșit, Roșe nu mai are nimic de pierdut, nimic de cîștigat. Această ultimă trecere în revistă a vieții, aproape cinematografică, aceste imagini purtate și trăite pînă la ultimul strop de vitalitate sau apatie, locurile, oamenii, copilăria, bărbații, copii, ghetoul, canalul din matele Varșoviei, opțiunile, săriturile din tren în vapor și invers, de pe un țărm pe altul, din moarte în viață, din mansarda la Miami Beach păreau spuse dintr-una, pe nerăsuflate. Și cu o bizară detașare. Toate lucrurile teribile
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
Lamentația "viorii" este preluată aici și de alte cîteva instrumente ce cîntă live, un violoncel ce geme neputința și păcatul omenesc, trufia și indiferența, și un cîntec interpretat de Keren Hadar tot live, dumnezeiește, care mi-a adus aminte de Ghetoul lui Victor Ioan Frunză. Lume multă la Sibiu. Pe străzi, peste tot, un du-te vino parcă fără încetare. Valuri care te înghit în numele teatrului. Am făcut parte din lungul cortegiu al spectacolului de stradă Satiricon, orchestrat din toate punctele
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
celorlalți. Circulă, ca un fluid, dintr-una în alta. Se epuizează. Și moare. Două femei, oarecum identice, și un bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de povești, îl conduc în transă, îi agită propria relație cu ghetoul, cu cei de acolo, cu supraviețuirea însăși, cu trădările crunte, cu spaimele, cu un traseu istovitor prin repetițiile angoasante. Mereu de la capăt. Ca Sisif. Interviul este o formă de agresiune, de rememorare forțată, indusă, care se produce pe alte drumuri
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
miniatură ce-i conduc pe copii la moarte, sub ochii mei. Și Marian Râlea. Și Iov. Și Primo Levi. De ce nu s-ar juca, o dată, unul după celălalt? Și muzicanții, muzica și acordeonul lui W.Vilian Gyüri. Și cuștile. Și ghetoul. Și fuga. Fuga de sine. De orori. Și zborul în gol al lui Levi. Și valsul. Cred că mîntuirea va veni", se cîntă în final. Și pantofii. Și fuga mea spre tren. Același care m-a purtat la venire. Care
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
premiilor acestor cincisprezece ani, observ că, de pildă, Alexandru Dabija nu are nici un premiu de regie, că Silviu Purcărete nu a primit decît pentru Titus Andronicus, că Marcel Iureș n-a luat premiu pentru un rol ca Richard al-III-lea, că Ghetoul lui Victor Ioan Frunză nu figurează nici el pe lista nominalizărilor sau a premiilor, nici Coca Bloos pentru Danaos, că Mircea Andreescu și Costache Babii nici nu au fost nominalizați pentru rolurile bijuterie pe care le-au făcut în Frații
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
nu face decât să sporească ipocrizia actorilor. Îmi amintesc cum actorul principal al filmului Pianistul spunea, într-un interviu pe care l-am văzut fără să vreau, că, pentru a putea fi autentic în rolul său de refugiat evreu din ghetoul din Varșovia, în perioada filmărilor a mâncat mai puțin decît de obicei și, mai mult de-atât, și-a vândut mașina! Iată un exemplu opus de asumare trucată, de curată demagogie emfatică. Dar în cazul nostru de față, cel al
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
și nici cartelă de cucută nu are, un Danton primind zilnic șuturi în cur de la un mic Robespierre (responsabil de bloc), un bătrân rămas din fericire în mintea copiilor, un evreu sărac dat afară din comunitate (dar nu și din gheto), un sunit-șiit încercând să rămână creștin Kopt într-o Armenie tot mai turcească, un neamț incapabil să-ți repare siguranța arsă, un biet sergent într-o armată ce se retrage de 40 de ani, un �zoon' antipolitikon bun doar de
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
mărturie din acest număr al revistei aparține nu unei victime a regimului comunist, ci unei supraviețuitoare a Holocaustui românesc. Intervievată de Cosmin Budeancă și Valentin Orga, Rosa Grădinaru relatează crimele și abuzurile la care a asistat în timpul ocupației germano-române, în ghetoul din Cernăuți, precum și suferințele pe care le-a îndurat în mai multe lagăre de concentrare. Povestirea este impresionantă atât din punct de vedere al episoadelor tragice care o compun, cât și datorită simplității și bunei-cuviințe de care dă dovadă Rosa
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
impozanta clădire care este acum. În interiorul castelului se află Capela Sfintei Cruci și o galerie de artă unde sunt expuse tablouri din secolele 16-18. Cartierul Evreiesc sau Iosefov, după numele împăratului Iosif II, cuprinde rămășițele a ceea ce a fost odată ghetoul evreiesc din Praga, cel puțin un nume cunoscut fiind legat de aceste locuri, acela al lui Franz Kafka. Cutremurător este și cimitirul vechi de aici, în care sunt înmormântați nu mai puțin de 100 000 de oameni. Orașul Vechi găzduiește
Agenda2005-01-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283240_a_284569]
-
biografia de față, autorul. Dorin-Liviu Bîtfoi: Petru Groza, ultimul burghez. O biografie. Editura Compania, București, 2004. Preț: 280 000 lei. Pianistul Publicate inițial în Polonia, în 1945, apoi interzise de autoritățile comuniste, memoriile pianistului evreu Władisław Szpilman despre supraviețuirea în ghetoul varșovian pot sta alături de cele mai cunoscute evocări ale Holocaustului. Pianistul rămâne un observator lucid, el nu își dorește răzbunarea, ci doar să ne povestească, nouă - celor ce vom veni după el. Władisław Szpilman: Pianistul. Editura Humanitas, București, 2004. Preț
Agenda2004-33-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282772_a_284101]