148 matches
-
distrat de minune cu Finn când, în chip de salut, s-au bătut pe umăr ca doi adolescenți. Charlotte și Finn au conversat deja. Abia așteptau să-și înjure un pic foștii iubiți, așa că acum sunt ca două pisici satisfăcute, ghiftuite cu frișcă. E clar că nu au nici o problemă cu experimentarea și depășirea stadiului B. —Bine, fie! zic fără avânt. O voi face eu! Deși n-am chef să vorbesc despre Patrick, exprimarea prezentei hotărâri îmi produce o ușurare incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Berea a revenit la putere. “Vinul după bere e placere ! Berea după vin e chin !”. Poetul de la o gazetă sportivă a pornit prin arșița nisipului spre Mecca (fotbalistică). La volanul Daciei gândea cu voce tare: ”Ce înseamna viața? Să te ghiftui,să te îmbeți și să satisfaci o femeie cicălitoare ?!” Rămas în pană de idei,printre dune,se întreba retoric : “Doamne,de ce nu sunt atacant ? Mamă ,de ce nu m-ai dat de mic la Suez,la Canal ?!”... „Fiecare zi are suferința
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un pepene galben, în spatele unei tarabe unde se vând flori, dar vânzătorul își vede de ale sale și nu mă ia în seamă. Cât de gustoase sunt fructele când ți-e foame și sete! Cred că mulți dintre noi suntem ghiftuiți cu de toate și nu mai simțim aromele profunde și gusturile mâncărurilor ce le consumăm. Mă ridic apoi satisfăcut și-mi continui drumul, traversând un pod înalt. Vai, cât de mulți pești zăresc în apă și cât de mari sunt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
continuat multă vreme cântecele lor tânguitoare și nepotrivite pentru bătrânul Pandele. Ar fi fost mai bine, în loc de flori, să dea drumul unui butoi de vin pe țărna răscolită și, în preajmă, să se întindă un praznic monstru unde să se ghiftuiască mosafirii, căci boierului nu-i plăcea să plece nimeni de la el flămând. Să se aducă haita de vânătoare care să se bată netulburată pe sub masă după ciolanele întregi, să se râdă, să se facă glume suculente. Cine-l cunoștea pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prea grozav. Pe de altă parte, o vizită de nouăzeci de minute la Pepper’s Burger World a rezolvat prompt toată povestea. Am mâncat patru Wallies, trei Blastfurters și un American Way, plus o halbă zdravănă de bere. Sunt cam ghiftuit și poate amorțit, dar, cu toate astea, sunt gata de orice. Mă întrebam, în timp ce o luasem râgâind pe Broadway, mă întrebam, deci, cum a ajuns orașul ăsta să se închege. Cine știe ce tip o fi avut, vreun vis măreț. Pornind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e de preferat să ai pregătit un răspuns al tău care să te mulțumească! E mai ușor să strigi „hoțule” celui de lângă tine decât „hoțului” din tine. Nu se știe dacă, răbdând de foame, devii mai înțelept decât atunci când ești ghiftuit. Parfumul florilor pare destinat mai curând albinelor decât omului... Nectarul e pentru toate gusturile! Știința vieții nu trebuie considerată o creație a omului, câtă vreme oameni de seamă ne sfătuiesc neîncetat ca să ne întoarcem înapoi la natură! Pe fete le
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
vârful picioarelor, puteam să dau de la distanță un croșeu precis și numai un buldozer ar fi putut să facă față croșeului meu de stânga. Dar la categoria semigrea nu există buldozere, fiindcă orice boxer flămând de optzeci de kilograme se ghiftuia cu cartofi până ajungea la grei, chiar dacă își sacrifica jumătate din viteză și aproape toată forța loviturii. Categoria semigrea însemna teren sigur. Categoria semigrea îți garanta o primă de victorie de cincizeci de dolari fără să ieși prea șifonat. Categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
an, o fată de croitor aruncase cu vitriol în ochii unei neveste, altă dată un cizmar își călcase muierea în picioare pentru că dansase cu altul, dar câte nu se întîmplau... Cine mai sta să le facă socoteala? Veneau flămânzi, se ghiftuiau grăbiți și se îmbătau. Noaptea aceea de început de primăvară trecea totdeauna repede și nu putea s-o uite nimeni... Pe drum, Bozoncea își aduse aminte de tinerețea lui, pe la ce baluri umblase... Păi unde era petrecerea de la Gib, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sophie l-a bătut chiar ușor pe mâna albă și dolofană. Mi-am dat seama că era mai bine că Hugo nu venise cu noi. *** —Tot nu ți-a răspuns Violet? îl întrebă MM pe Matthew pe când urcam dealul înapoi, ghiftuiți cu omletă și ciuperci. Cu pâine prăjită, bineînțeles. Acum că Steve ne părăsise, conversația era mult mai degajată. — Din păcate, nu. Vrei să mă duc până la ea acasă? MM ridică din umeri. Nu, nu-ți face griji. Dacă nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du-te, fetițo! o îndemnă bătrâna. Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înmulțesc mințile frigide, necutremurate de nici un orgasm intelectual. Nespiritualizată, frumusețea fizică rămâne afiș. Ipohondrii simt dureri și în piciorul scaunului pe care stau. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, naufragiați. Fiecare pe vaporul lui. Încă din peșteri, unii se ghiftuiau flămânzindu-i pe alții. Între datele limită ale vieții unii nu presară decât puncte de suspensie. Multe creiere rămân toată viața împăturite. De multe ori, entuziasmul deraiază în ridicol. În deșert nu ai cum să nu iubești oamenii. Pentru că sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai vine cu un argument: "Dar berea...", însă nimeni nu-l mai ascultă. Ia să vedem ce mînca, șobolanul. Caută în pachete și strigă: Cîrnați, băi. Asta mînca Satana. Toți scuipă cîrnațul și apoi îl oferă celui din ploaie. Na, ghiftuiește-te, Scaraoțchi. Ploaia insistă să ajungă la pielea lui Vasile și chiar reușește. Tremură de frig și înjură. Ar vrea să dea foc barăcii, să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și viermi Într-un desfrîu orgiastic Își arată impudic din loc În loc oasele albe ca un rînjet al eternității. Uite-l pe Dumnezeu, Îmi zic, cuprinsă deodată de un atac de genialitate, el e mort de mult și noi ne ghiftuim și ne destrăbălăm pe hoitul lui, convinși că ne mai poate apăra! La trei pași distanță, o moviliță de nisip ornată cu scoici trandafirii și cu crengi Încă Înfrunzite. Un mormînt proaspăt pe care dorm alături un pantof alb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Uneori vorbeau despre studii, dar nu prea mult; În general, el pleca destul de repede. E drept, era boccie și lui Bruno nu i-ar fi trecut prin cap să iasă cu ea În oraș, la restaurant sau la cinema. Se ghiftuia cu prăjituri tunisiene până la greață; urca la ea, o punea să i-o sugă, apoi pleca din nou. Poate era mai bine așa. În seara morții lui Annick, vremea se Încălzise, era foarte plăcut. Era abia sfârșitul lui martie, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
încă așteaptă....ce mai așteaptă? Nu mai așteaptă nimic, zic unii. Și, când nu mai ai nimic de așteptat, ești sătul de toate. Ți se face lehamite. Hrănit până acum doar cu „gogoși" și cu baloane de săpun, s-au ghiftuit deja. Popor de muribunzi, de agonici, cărora li s-a răpit, până și posibilitatea de a visa. De a spera. De a iubi. De a trăi. De a se naște din nou. De a trăi demn. De a învia. N-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
du-te hăis, du-te cea - ce mai, Marița! Mi se răstoarnă în farfuria interbelică ghiveciul peste care fusese topit un porc întreg. Mi-e greață și încep să dau gaze care fac ecou în cada de sub mine. Surorile se ghiftuiesc și la sfârșit își mai bagă o porție. Mi-e rău doar când le privesc. Noroc de coniac. Stăm la cafele. Îmi aduc aminte că le-am adus o cutie de bomboane fine. Motiv să mă ridic, să-mi aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă de unde da șpagă la poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le arate babacilor că are stofă, că nu degeaba l-au ghiftuit cu salam de vară până la paișpe ani. Carevasăzică madam Cucu se speriase și ținea morțiș să vină în București. Cică s-o aștept la personalul de ora 19. Norocul nostru! Sabina a rămas să facă ordine, iar eu am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
proiect. Brusc îl lovi amintirea invitației la masă lansată alaltăieri de Mary (Maria), maică-sa. Fuck the system! ce super-plictiseală. Nimic trendy. Unde mai pui și bucătăria aia out-of-date: sarmale, ciorbiță de văcuță cu mărar, cornulețe cu rahat. După ce te ghiftuiai - hai încă un polonic, hai numai unul, te rog eu, fă-i o bucurie lui tata - trebuia să stai cu burta la vedere. Turnai apoi în tine o țuică bătrână și liber la sezonul de lăudat: maamă! super-sarmale, super-ciorbiță-de văcuță-cu-mărar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atât mai dureros, că le lipsește. Unii se apucau de băutură și sfârșeau în șanț, alții de altele la fel de rele, o luase lumea razna de atâta bine. Nimic nu-i mai ajungea nimănui, nimic nu mai satisfăcea niciodată până la capăt: ghiftuiți, oamenii se sculau de la masă și plecau să mănânce în altă parte, să bea, să vadă, să pipăie, să guste alte și alte priveliști și trupuri și lichide și parfumuri. Și în goana asta după senzații multe și tari, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
adesea plângând, revenindu-mi însă imediat, fericit că nu mă aflam pe fundul prăpastiei. Prietenii țineau tare mult la mine; inventam jocuri, povesteam tot felul de basme, eram căpetenia celor ce dădeau iama prin livezi după smochine, migdale, prune. Ne ghiftuiam de minune și alergam cât ne țineau picioarele, desculți. Geronimo, taică-meu, bombănea, asta numai dacă i se plângea mama vitregă. Devenea de-a dreptul sever și o dată m-a bătut fiindcă i-am furat o sulă. Vânătăile le-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce inspirația află condițiunile prielnice. Să urmărim acest paragraf dintr-o scrisoare adresată lui Ghica: „Cunoști tu farmecul sobelor care scot fum? Cunoști Înțepăturile În nas și răgușeala care vin să se adauge plăcerilor iernii? Ei bine, eu m-am ghiftuit de ele azi-dimineață. Pe la ora cinci, fata din casă a venit să aprindă focul; după o jumătate de oră săream din pat aproape asfixiat și mă refugiam În camera mea de lucru, făcînd triste reflecții asupra șuncii expuse la fum
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui, 1920). Nevoia de a modifica aproximarea realului se produce concomitent la acești trei reprezentanți majori ai Fluxului conștiinței. Parte din această schimbare este anularea (un)happy-end-ului. Moderniștii consideră că e de preferat un lector intrigat de absența încheierii unuia ghiftuit cu certitudini în ce privește viitorul. Pe scurt, prin refuzul deznodântului, romanul părăsește viitorul. Timpul se strânge, iar pentru Desperado el va deveni cu totul neîncăpător. Refuzul sentimentalismelor e parte din ironia moderniștilor. Ei ricanează permanent. Ce contează un cuplu câteva decenii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cine sunt clienții? Vin pe rând: bătrânei dornici de ațâțări artificiale, cadeți și liceeni, copii încă, părinți de familie, bărboși, venerabili stâlpi ai societății cu ochelari de aur, tineri însurăței, logodnici amorezați, profesori respectabili cu nume cunoscute, hoți, asasini, avocați ghiftuiți de liberalism, pedagogi, severi gardieni ai moralei, scriitori, pionieri ai civilizației cu teorii de avangardă, autori de articole fulminante și pătimașe asupra emancipării femeii, copoi de poliție, spioni, ocnași evadați, ofițeri, studenți, socialiști, anarhiști, patrioți, venali... Vin pe rând: timizii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]