1,249 matches
-
un profund scepticism în privința filosofiei și a puterilor sale explicative. Este momentul în care Heidegger tematizează ,sfârșitul metafizicii", sau măcar impasul ei. ș...ț Rezumând, Heidegger abordează fenomenul poetic în direcția unei linii pe care am putea-o numi, cu ghilimele, ,meditativ-teologică", una în care Heidegger încearcă să regândească, alături de poeți, un nou sens al sacrului, dincolo de orice onto-teologie și de orice teologie metafizic-conceptuală. Este vorba de o căutare poetico-meditativă a divinului, ce pornește de la diagnosticul absenței lui și caută o
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
au împăcat, oare, credința și insulta, minunata toleranță cristică și dezumanizarea ,adversarului", la limită, Biblia vânturată cu o mână, și revolverul, cu alta? Nu e aici, ca și în felul Dvs. de a vă manifesta, o anume contradicție, domnule cu ghilimele Bădiliță? Bietul Goma De asemenea apărători, mai bine să te lipsești... E greu de crezut însă că Paul Goma va fi învățat ceva din propria implozie biografică și creativă, pe care însuși a provocat-o, după Revoluție. E ironic și
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
că știi ce înseamnă ,nulipară" (femeie care nu a născut niciodată), dar cum adică o ,Islandă castă"? De ce Islanda, care nu e un cuvînt cu potențial de calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între ghilimele? Deschizi cartea la final și citești: ,ŤIslande casteť, cf. Ion Barbu, Orbite (Joc secund): ŤCa Islande caste, norii/ În, dorită, harta oriiť." Și înțelegi: expresia e barbiană, norii sînt asemănați unor insule imaculate. De altfel, trebuie să spun că poemele
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
și cel mai important...asta te-ar face FERICIT...cu adevarat fericit Am să-ți răspund aici pentru că unul din lucrurile de care îmi e “frică” e să transform blogul de scris într-unul prea personal. Am pus frică în ghilimele pentru că în alte contexte de exprimare (vezi între paginile unei publicații), mă simt mai protejat. Și ca să aleg și o altă opțiune am să-ți spun că dacă nu mi-ar fi frică aș lua întrebarea asta (de exemplu) și
Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82781_a_84106]
-
Dragoș Bucurenci Am omis niște ghilimele în însemnarea despre Norica Nicolai și s-a înțeles că susțin nu doar apelul Coaliției pentru o Guvernare Curată, ci și frazarea nefericită a respectivului text. Și pe mine mă zgârie pe ureche identificarea unei părți ultracombative și zgomotoase a
Tot despre cazul Norica Nicolai by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82897_a_84222]
-
atât știu ei să zică.. au fost mai multe pb. din punctul ăsta de vedere, dar oricum a fost surprinzător că s-a putut întâmpla așa ceva.. Ai folosit de 5 ori(incl în titlu) epitetul”fraier”fără să pui niciodată ghilimele.Sa-ntelegem că morții din decembrie’89 sînt realmente niște fraieri sau că tu esti îndeajuns de fraier încît să nu știi pe unde se agață niște ghilimele.Se pare că n-ai înțeles nici pînă acum semnificația cuvintelor “martir
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
de 5 ori(incl în titlu) epitetul”fraier”fără să pui niciodată ghilimele.Sa-ntelegem că morții din decembrie’89 sînt realmente niște fraieri sau că tu esti îndeajuns de fraier încît să nu știi pe unde se agață niște ghilimele.Se pare că n-ai înțeles nici pînă acum semnificația cuvintelor “martir”,”sacrificiu”din moment ce-o prostituezi tapotind cu ea fruntea asudata a managerilor care “reconstruiesc România”.Pt “originalitatea” ta iubitoare de contrasens,e un sacrilegiu să adecvezi acele
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
ta iubitoare de contrasens,e un sacrilegiu să adecvezi acele cuvinte la conținutul lor firesc,e ridicol să-i descrii cu ele pe cei uciși în decembrie’89.E mai cool și mai trendy să-i onorezi facindu-i fraieri,fără ghilimele.Numai că,”odată cu apa murdară,arunci din copaie și copilul”,lovind în ticăloși,murdărești și inocentii.Or vitriolarea profitorilor lui dec ’89 se putea face și fără profanarea,chiar si “cinic-generos-metaforica”,a victimelor și fără fetișizarea “nonsensului” morții lor.Oamenii
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
copilăreasca o astfel de infatuare lingvistică. Interesantă revenire! Faptul că îți scriu acum dovedește că oricum, îmi dispăruse gustul amar...anyway, jos pălăria! Cred că aceasta confuzie acum reparata ține de o, din fericire, trecătoare infatuare. Eu sunt “economist” (pun ghilimele pentru că termenul este cam prea generic) și mi s-a aruncat în fața că aș fi consumerist. O confuzie voita între teoria economică și consumerismul ca fenomen social, care așa cum mai spuneam eu, nu este promovat de contabili și de analiști
Errata: Apocalipsa nu merge nicicum by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83030_a_84355]
-
Comănescu. Pe larg despre www.facemcatavencu.ro: Permiteți, domnule, să vă trag un pic de urechiușe? Apoi, ce-i cu greșeală asta de pseudo-tabloid (“apropos”)? A fost scris în grabă textul, a fost inserata-n mod voit greșeală (unde-s ghilimele atunci?)? @idiosincrasia - lăsați, nu va mai urzicați! apropos, scărpinați ideea engros, c-asa, în detaliu papurist și paralel, riscați să fiți perdant într-ale sensurilor... parol! Țațo mor! L-am vazut! Am stat o seară întreaga să citesc tot și
Primul show de net din Romania by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83032_a_84357]
-
lector” e foarte pertinent. sau poate nici unul dintre voi nu vorbește urât în privat, când e nervos?! până una alta “țigan” NU este un comentariu rasist. și nici “păsărica” un comentariu misogin. împuțita este situația creată de această “jurnalistă” - cu ghilimele binemeritate. păcat că se minte în continuare poporul cu televizorul și cu internetul.la noi și la alții, deh... înainte să ne aprindem așa, ce bine ar fi dacă am trage o gură de aer curat în piept să se
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
nevoia de a extirpa din imaginarul colectiv, mitologia, clișeele, adjectivele și expresiile alea care jignofesc animale simpatice precum liliacul, lupul, vulpea, măgarul,etc. Așa că, la treabă!!! P.S. Am văzut că purtai un tricou imprimat cu inscripția: “Țigan Împuțit” (evident, fără ghilimele)într-o emisiune televizată! Cum crezi că s-ar fi simțit un reprezentant al etniei pe care, pasămite, o apărai dacă ar fi deschis atunci televizorul, fără să știe despre ce e vorba. Ar fi strigat ceva de genul: Huooo
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
de productie industrial, cât și în aval, unde de pildă se află impacturi ambientale produse chiar de către ‘echipamentele pentru depoluare’, cum ar fi cazul filtrelor depoluante ce trebuiesc înlocuite după încărcarea lor cu substanțe poluante, ori catalizatorii care accelerează « depoluarea », ghilimelele sunt obligatorii. O perspectivă nouă asupra relațiilor dintre mediul ambiant, om și industrie este adusă de Ecologia Industrială, despre care se poate aprecia, fără deriziune sau exagerare, că este știința dezvoltării durabile. În Ecologia Industrială se transgresează frontierele demersului tradițional
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
într-o zi realitate. Când pătrunde în viață, fluviul literaturii nu cunoaște zone privilegiate, nici interzise. De fapt, ideea veșniciei operei de artă ca producție individuală nu este decât oglinda antropocentrismului care-i chinuie pe mulți de la Renaștere încoace. "Dumnezeu" (ghilimelele sunt necesare pentru un ateu ros de metafizică) a făcut omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate de perisabilă. Dispariția întregii umanități a devenit astăzi o chestiune tehnologică. Dacă din om nu mai rămâne decât un pumn de pulbere
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Mult mai interesant e un alt titlu care, cel puțin mie, îmi oferă o explicație pentru simpatia reciprocă între dl. Treptow și "patrioticele" servicii de informații din România. E vorba de "Procesul" lui Corneliu Zelea-Codreanu (vă rog să remarcați folosirea ghilimelelor!) Nu e cazul să insist aici asupra înaltului prestigiu de care se bucură în rândul ofițerilor de informații români figurile lui Zelea-Codreanu și Antonescu (s-au scris studii serioase pe această temă - vezi, de pildă, abordările lui Dan Pavel). Cu
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
reala măsură și o face pe Cipriana Petre să deplângă chiar ratarea câtorva excelente fragmente de proză. Să luăm și noi câteva exemple pitorești: "tandră ca un înger bolnav de stomac", "bucuros și umilit ca un melc", "perfidă ca niște ghilimele", "surâde ca un bust de filozof cu cap mare", "lucid ca dungile unui fotospectru analitic", "cu un dispreț de metal pur" etc. Concluziile vin de la sine: "Personajul de hârtie conturat de didascalii are mult mai multă forță decât personajul în
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
oral, între parteneri care se iubesc, poate să nu provoace scîrbă - asta în condițiile în care același "experimentat" Ghe crede că a performa acest tip de act sexual... asupra unei femei se poate numi "felație" (e drept că tot între ghilimele, în text). Passons. Să consemnăm și reacția lui Ghe cînd află că parfumul pe care Marta îl folosește este Pret-a-porter: "Sunt uluit, ea nu vine dintr-o familie modestă, totuși, cum de-și permite un asemenea parfum de lux?"; și
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
Mircea Mihăieș Încă un motiv de bucurie națională: în cel mult un an, leul nostru "gras" va deveni "tare" (ghilimele sunt obligatorii în ambele cazuri). Intenția a fost anunțată cu surle și trâmbițe, după ce, în urmă cu câteva luni, începuse pregătirea psihologică a opiniei publice. După cum merg lucrurile, singura problemă e de natură tehnică: dacă să se taie trei sau
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
adică ai unei stângi radicalizate. Nu trebuie să spun eu cum au început tragediile secolului douăzeci, inclusiv cea comunistă: de la intoleranța unor "intelectuali fini" și a unor "oameni drăguți". Adică exact tipul de oameni care, astăzi, nu vorbesc decât în ghilimele despre concepte precum "securism", "neocomunsim" ori "marasm moral", văzând realitatea ca pe un șir de victorii nesfârșite ale prezentului asupra trecutului. Pot, de asemena, înțelege că intelectuali care trăiesc exclusiv ideologic, precum Gabriel Andreescu, văd pericolul unei asemenea cărți dincolo de
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
dorește �decât" să demonteze, cu o minuție asistată bibliografic, prejudecățile și post-judecățile pe care le comportă temele alese. Așa se face că eseurile sale își scot la vedere clișeele ori emblemele consacrate, ca pe niște coduri în titlu, flancate de ghilimele menite să pună cititorul în gardă: Addenda - "Vieți paralele" , "Omul nou", Nihilismul "subteranei", Thomas Mann și "problema evreiască", "Ultimul" Vianu. Vederile subîntinse de aceste titluri nu sunt deloc ortodoxe - și, în orice caz, nu sunt cele cu care ne-am
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
fost folosit de Ilya Ehrenburg în titlul unui roman al său din epocă) a fost întrerupt de scurte perioade de reîngheț, cînd liberalizarea a cunoscut reveniri la dogmatism. Sînt unii care cred că pînă și cuvîntul liberalizare trebuie pus între ghilimele: liberalizarea n-ar fi fost una reală, ci doar un simulacru. Fapt este că lumea întreagă se schimba sub șocul evenimentelor de la finele deceniului anterior. Și în România s-a resimțit acest șoc. Nu într-o măsură la fel de mare ca
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
același timp servește ca exemplu pentru intersectarea marxismului cu feminismul, hibridul rezultat apropiindu-și și punctul de vedere psihanalitic. În Revoluția din Octombrie se remarca la un moment dat o femeie de extracție nobilă (sic!) cu un discurs zgomotos "feminist" - ghilimelele se datorează inexactității termenului, pentru ea lupta de câștigare a drepturilor femeilor nefiind separată de lupta contra capitalismului. Alexandra Kollontai (1872-1952) a fost numită Comisar al Poporului și conducător al Departamentului Central al Femeilor, ca răsplată pentru propaganda asiduă a
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
Nicolae Manolescu După o absență de peste un deceniu din publicistica literară, dl Alexandru Dobrescu revine cu o antologie de texte ale "detractorilor" lui Eminescu. În titlul cărții de la Junimea ieșeană, cuvîntul e fără ghilimele: Detractorii lui Eminescu (2002). Modelul e, desigur, titlul articolului lui Ș. Cioculescu din 1935: Detractorii lui Caragiale. E vorba, într-un prim volum, de contemporani ai poetului. În următorul, vor fi de găsit urmașii. Numele sînt, în general, cele bine
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
ai poetului. În următorul, vor fi de găsit urmașii. Numele sînt, în general, cele bine cunoscute istoricilor literari: Petru Grădișteanu, Gr. Gellianu, Alexandru Grama, Aron Densușianu și Anghel Demetriescu. Studiile au apărut între 1873 și 1903. N-am menționat întîmplător ghilimelele. Înainte de a intra în fondul chestiunii, e de văzut ce înseamnă detractor. Este evident că nu orice critic, oricît de drastic sau de neînțelegător, trebuie considerat detractor. Dl Dobrescu e conștient de diferența dintre unul și altul. Ampla prefață a
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
au avut parte în ochii istoricilor literari. El lămurește convingător contextele și conjuncturile. Și încheie cu sugestia că nici unul dintre acești dintîi neiubitori ai poetului n-a fost propriu-vorbind un detractor. Mai rămînea ca autorul antologiei să folosească în titlu ghilimele. N-a făcut-o și nu știu de ce. Detractorul paradigmatic este Zoil, sofistul din secolul IV î.Chr. care s-a străduit să arate în nouă cărți erorile și contradicțiile lui Homer. Detractori adevărați, sînt, la noi, Caion și N.
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]