156 matches
-
pe uliță, printre nămeții pufoși, albi, cu pete mari, strălucitoare, roșii, de sânge. Ce mult îmi plăcea această iarnă! Nu mă mai săturam să o privesc. Terminasem de vizitat Palatul-muzeu, ce mi se părea - cu armurile, halebardele și pistoalele sale ghintuite, cu tablourile și clavecinul la care cântase copilul Mozart - o casă plină de jucăriile minunate, inaccesibile, ale celor mari, mă uitasem la ele cu jind, aș fi vrut să pun mâna pe toate, dar nu mi se îngăduise, iar acum
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
la cap și a văzut negru pe dinaintea ochilor. Un urlet de moarte i s-a rupt din gâtlej, iar în clipa cealaltă și-a înălțat și învârtit ciomagul la iuțeală cu amândouă mâinile și i-a trăsnit acestuia, cu măciulia ghintuită, vâjâind, una la mir de s-a zdruncinat din măruntaie întreaga pădure și vale până peste Dunăre în bălți. Oricare altă vietate, primind o asemenea izbitură, ar fi căzut lată jos și dusă ar fi fost pe ceea lume. Dar
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
pe vînătorii de dropii ai Bărăganului, deși ți-l amintești cu duioșie pe "bietul Gheorghe Giantă, cel care, cu o rugină de pușcă pe care orice vînător ar fi azvîrlit-o în gunoi, nemerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită", deși povestești cum ai învățat să dai cu pușca la vreo treisprezece ani, folosind arma scurtă și ușoară primită în dar de la colonelul Enghel și făcînd prăpăd cu ea în vrăbiile de la Balta-Albă. Mi se pare că întru atîta se
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
a instituției Ministerului Apărării: "Regulamentele sunt roșii. Santinela e inviolabilă. Subunitățile sunt întreite în batalioane, companii, plutoane, grupe. Gradații sunt ai dracului. Ofițerii sunt nepăsători. Rastelul este plin de puști. Fuga are 270 de pași pe minut. Pușca are țeavă ghintuită, serie și număr. Tinerii militari au nostalgii, gânduri sinucigașe și colete. Comandanții au de furcă. Bufetul are marfă ieftină și infectă. Serviciul de gardă are trei schimburi și mulți păduchi. Spălătorul are cinci chiuvete funcționale din doișpe. Sala de mese
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
ci mai degrabă celei a vînătorii. Conform cronicii pitarului Hristache, de pildă, la curtea domnitorului muntean Nicolae Mavrogheni, " Vedeai săbii ferecate, / Tot prin păreți spînzurate, / Mai pistoale, buzdugane, / Măzdrace și iatagane,/ Suliți, hangere, cuțite, / Ca acele ascuțite, / Măciuci, mai puști ghintuite, / Toate prin păreți lipite".1 Cînd nu erau expuse pe pereții conacului, armele puteau fi văzute la brîul arnăuților care îl însoțeau pe boier: "un brîu lat de piele aurită - notează Ulysse de Marsillac prin anii 1860 -, plin cu pistoale
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
bolnave). De remarcat degajarea totală a bardului care se mișcă, aidoma unui om de lume, printre sintagme suprarealiste, absurde, ori numai duhnind a familiaritate: "dragilor: dar cîtă strîmbă socoteală/ sub pălăria cu pană a vînătorului!/ cît calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Unde/ l-au dus ostatec litere deșarte?/ căzute cuie din cuvîntul moarte./ Tăcerea magilor pe chip ascunde/ funii și scripeți și răni fecunde/ tămîia albă morților se-împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-a cercetat și l-a cântărit din priviri - rămânând mulțumit - lui Pâcu i-a revenit buna dispoziție. Si-a luat un răgaz pentru a goli
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Jos, a generat diverse conflicte, cele mai grave fiind războaiele purtate în toată regula pe cele două dealuri, Buzăul și Morarul, cu platouri care permiteau dispunerea tactică a forțelor înarmate până-n dinți, cu săbii, sulițe, arcuri cu săgeți, arbalete, măciuci ghintuite, coifuri de tablă, platoșe și scuturi. Aceste confruntări, de cele mai multe ori sângeroase, aveau loc duminica în timpul slujbelor religioase din cele două biserici ale satului, unde se afla toată suflarea creștină care nici nu bănuia despre încleștările armate, căci tot protocolul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tot dacă n-aș fi știut de pe cînd eram în sat să-i bag mîna în gură și să-i strîng între degete maxilarul de jos, că a fugit scheunînd cît e hăul. Am avut timp să-i smulg zgarda ghintuită, cu care am intrat în casă și i-am dat țăranului cîteva de mă pomenește, cred, și acum. Copilului, care slobozise cîinele, cînd s-a repezit să-și apere tatăl, i-am dat una cu piciorul că mă mir cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai multe, dar am uitat. - E perspectiva, Carina! o anunț vesel de descoperirea mea. De undeva, pe strada îngustă, se-aude înfundat o sirenă. Parcă iese din ziduri, nu trece nici o mașină. Lumea doarme încă, ferestrele sunt acoperite de obloane ghintuite, nu se zăresc trecători. Știu că femeia îmi arătase, din cap, direcția asta. Dacă totuși nu e cea bună? Nu ajung nicăieri, aceleași ziduri, porțile închise, aș fi vrut să ies în centrul Budapestei sau undeva pe malul Dunării, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strînsă pe șolduri, cămașă de filaliu largă-n mîneci și cusută cu bibiluri, tuzluci și cepchen de filendreș stacojiu numai-n fir și-n mărgăritare, fesul la o parte, iminei mici și roșii, ș-apoi la brîu două lungi pistoale ghintuite.(...) Alături de dînsul înainta pe un cal mai ticnit, dar încărcat cu grele podoabe, Andronic Cantacuzenil. în cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir; pe dînsul avea o hlamidă de sevai roșu, cusută cu palme de fir
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
aer” (ca atare sau în termeni derivați) are nu mai puțin de nouă ocurențe: „Cine le-a dat drumul la aer?”22; „marea mâncătoare de aer”23. „Îmi amintesc - zic însă - îmi amintesc/ aerul fiert/ aerul îndesat în cinci/ simțuri ghintuite”24, „ora cinci se udau străzile/ aeru’ se respira pe felii”25, „unii scoteau de din gât din faringe/ cârpe de aer, bureți și hârtii”26, „Să pleci la drum nedormit neaerisit/ pavilion de vânătoare în care stăpâna/ a îmbătrânit
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
preocupat să nu m-ajungă. Nu știu de ce simțeam pleznitura aracului pe spinare, deși omul arunca doar cu bulgări după mine. De fapt, nu eram supărat de asta. Alta era durerea. Înjurătura lui mă lovise în creier ca o măciucă ghintuită. Îmi frigeau toți nervii de durere, că omul atentase la partea dorsală a mamei. O consideram parte intangibilă, pe care o apăram în toate certurile și disputele cu copiii. Și acum?.. Nemernicul ăsta!.. Nu se poate! Nu admit! În plin
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
i-au dat voie să mânuiască tranzistorul. I-au făcut cadou un breloc cu Donald și înainte să se culce, Ileana i-a spus o poveste. Pe două lucruri nu l-au lăsat să pună mâna: un buzdugan mare și ghintuit agățat la intrare, și un cuțit lung într-o teacă de piele. De fapt, nenea Cornel zisese puțin răstit: „- Șpanga nu e pentru copii!” I-au amenjat un loc călduros pentru dormit și l-au acoperit cu haine de-ale
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
un hău, în care timpul poartă Prinosul meu, ca zestre'n veșnicie Pe care iadu'n tihnă să-l împartă. Ca venetic, să mă împartă'n patru Repere pentru duse anorimpuri. Să-mi pună'n fiecare un jugastru Împrejmuit cu ghintuite paturi. Să ia tâlharii, primii, o ciosvârtă La fel cum vântul, hoinărind prin lume, Ia puful păpădiei și-l învârte Pierit și-l poartă, nicăieri anume. Pe ucigași să-i lase să aleagă Din cea rămas din maldărul de vise
DEAL PESTE NIMICNICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340224_a_341553]
-
la vânătoare în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 9 mai 2018, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 3, alineatul (2) va avea următorul cuprins: (2) Armele cu țevi ghintuite care se pot folosi la vânătoare sunt cele care au calibrele cuprinse între 4,4 mm și 11,63 mm. ... 2. La articolul 4, alineatul (3) va avea următorul cuprins: (3) Vânarea exemplarelor din speciile mistreț, căprior, șacal, viezure, vulpe, marmotă și
ORDIN nr. 1.519 din 5 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285348]
-
cocoș de munte, precum și a exemplarelor din speciile castor, lup, pisică sălbatică, râs și vidră, în situațiile în care se emite derogare pentru recoltare, se poate face cu arme de vânătoare atât cu țevi lise, cât și cu țevi ghintuite și muniția aferentă ale cărei caracteristici minime sunt prevăzute în anexele nr. 1 și 2. ... 3. Anexa nr. 2 se înlocuiește cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. ... Articolul II Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al
ORDIN nr. 1.519 din 5 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285348]
-
atît de amestecat cu altele bune sau măcar neutre, încît nici el nu-și dădu seama la început de prezența lui. Ă Odată era cît pe ce să mă-mpuște, își spuse el în șoaptă. Da, chiar cu flinta aia ghintuită... Ia s-o iau, s-o pipăi... Ce ciudat, eu, care am mînuit atîtea lăncii ucigătoare, tremur acum. O fi încărcat? Ia să vedem. Da, da și magazia i-e plină de pulbere! Asta nu-i bine... S-o golesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atunci când vor fi interogate de ANAF, când vor fi biciuite, gâtuite, pocnite, jumulite de vii sau lovite cu bocancul, nu vor divulga cu nici un preț numărul total de surate pe care le conține gospodăria dumneavoastră. Între timp, pregătiți-vă ghioaga ghintuită și retragerea strategică în munți pentru rezistența armată. Este un sfat, nu un îndemn (spun asta doar ca să am o acoperire față de cei care poate acum trag cu urechea la ceea ce vă spun eu). Iată ce le-a mai fătat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea - l-a îndemnat învățătorul. ― Era mare nenorocire să te apuce noaptea sau chiar doar înserarea pe această cale. Una-două te trezeai că ieșeau din codru câțiva lotri cu pistoale la chimirul ghintuit, care te întrebau unde ți este punga cu parale. Și să te fi ferit Sfântul să n-o fi scos la vreme!... Codrii Buciumului, cu goruni nemăsurat de groși, se întindeau până în mahalalele Iașilor. Și în cuprinsul lor Dumnezeu a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu o privire azurie de te treceau fiorii când te privea și mustață răsucită ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu glas ce nu îngăduie nici o împotrivire. M-am oprit privind la el cu nemăsurată teamă, dar și cu multă admirație... Chip de voinic abia ieșit de sub dalta unui neîntrecut meșter. Mânecile cămășii albe ca helgea suflecate. Chimir lat și ghintuit. Cizme în care pare turnat... Pălărie cu zagara întinsă... Ochii două țăndări de cer așezați sub fruntea înaltă, umbriți de sprâncene groase... Mă săgetează cu privirea, măsurându-mă din creștet până în tălpi. Sâneața și-a sprijinit-o pe îndoitura brațului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îl înalță, îl ridică pe aripi nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un flăcău mândru îmbrăcat în cămașă albă ca neaua... Chimirul lat și ghintuit îi înconjoară mijlocul subțire și mlădios. Când ajunge în plină lumină își desface brațele și râzând aleargă spre el rostind vorbe pe care încă nu le aude, dar parcă le pricepe, culegându-le de pe buzele flăcăului... „Tată! Tată! De când nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]