6 matches
-
conviețuit în permanență cu alte naționalități: pecinegi, comani, tătari, greci, bulgari, turci, cerchezi, lipoveni... și că au avut dintotdeauna, mulțumită oieritului, legături cu ceilalți români. În prezent, în vocabularul dobrogenilor mai există cuvinte nefolosite de restul românilor, precum „buhalcă”, „ciortan”, „ghionder”, „ciușcă” sau „ceair”.
Graiul dician () [Corola-website/Science/330499_a_331828]
-
și mici plante de apă, încât motoarele de barcă nu mai puteau funcționa din cauza blocării circuitului deschis al apei de răcire. Pe acolo se mergea cu vâsle sau dacă și acestea se încurcau în alge, se mergea mai departe la „ghionder”, adică folosind o prăjină lungă pe care o sprijineam în fundul canalului, și împingeam astfel barca înainte. Am trăit odată și un caz limită în care canalul s-a terminat înfundat, iar noi (două persoane) a trebuit să tragem barca pe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
bodârlăi" (Mărturisiri, 1960). În același 1906 (iunie) semnalează vocabule rare: nufărul "se mai numește și plămână"; pe tulpini de trestii din bălți "se cațără lejnicioare albastre ghirlănzi, ghirlănzi"; un păzitor la coșarele moșierești e coșărar sau humelnic; o dată reține termenul ghionder auzit la Murighiol și utilizat în Împărăția apelor. Sute de alți termeni în nuanțele lor semantice elocvente se adaugă fără contenire până la senectute. Artist cu virtuți de filolog erudit, acest cel mai mare cunoscător al limbii române pe toată întinderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cârligele morunului. Uzlina, după cotituri. O țarcă trece. Cherhana. Dunărea cotește așa că ne arată din nou, aproape și Beștepe și Mahmudia. Murighiol, cu ghiolul Murighiol. Ruși. Un boschet de plopi cu frunze întoarse de vânt ca niște foițe de argint. ghionder = prăjină O muetă pe o geamandură. Lejnicioară albastră, care se cațără în tufișurile de trestii, ghirlănzi, ghirlănzi. Apoi nuferi albi, un fel de nuferi mici, galbeni, buchete de nu mă uita. La Sfântul Gheorghe. Lumini. Noaptea. Într-un târziu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un loc lângă un vâslaș. Polileu arăta cu arcușul spre capătul rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]