38 matches
-
dea ceva să nu crape de foame, fără să muncească. Lor le trebuiau malaci tineri și voinici care să accepte „job-urile” ce nu le plăceau canadienilor, gunoieri, spălători de vase etc. Și când colo s-au trezit cu un ghiuj bătrân și culmea, pe deasupra și inginer. Eu m-am ținut cu dinții, am îngăimat și eu ceva în franceză (nu știam engleza). Ca vârf la toate, doi „pretini”, Gioni Vidoni, cel la care venisem cu gânduri mari, să facem afaceri
MICHELL TURCOTT SECURISTUL CANADIAN de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Michell_turcott_securistul_canadian.html [Corola-blog/BlogPost/349154_a_350483]
-
mai avea grijă de un copil. A lucrat chiar vânzătoare la câteva chioșcuri, la niște pârâți de patroni. La început i-au promis marea cu sarea, până s-au culcat cu ea; țesuturi moi, carne fragedă! O binecuvântare pentru niște ghiuji de patroni. Atunci o plăteau bine, îi mai făceau și ceva cadouri, dar se plictiseau repede, voiau altă marfă, prospătură, adică. Așa că o găseau cu lipsuri și ca să nu o pună la plată o sfătuiau să-și caute altă muncă
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_te_trage_ata_1_.html [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
Coamele lupilor par arici uriași îmbrăcați în diamante, așa strălucesc. Luna, cuibărită în creștetul unui copac îi dă moșului motiv de glumă: -Aburcă-te oleacă, că de-o fi să cazi, te mâncă lupii; lume făr de doi cai și-un ghiuj s-o mai văzut, da făr de lună...hai, aburcă-te! De-ai putea să-l iei și pe năpâstorcu ista mic, mi-ar fi mai bine, îi spune bătrânul întorcând o clipă ochii spre mânzoc pentru a-l arăta
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
din niște pantofi mai vechi, călcați pe ștaif, erau un spectacol în sine! Oricum, nu putem afirma că se deosebea prea mult de ceilalți bărbați ai asociației, deși unii mai simandicoși purtau pijamale multifuncționale, dungate. Excepție făcea doar Petrache, un ghiuj, cel ce ocupa garsoniera de la ultimul etaj, un nefericit de om ascuns și prefăcut, care nu se plângea niciodată de pensie, de hemoroizi, nu înjura, nu bea și, culmea prostiei, își plătea regulat întreținerea! Dar pentru că era, desigur, un anormal
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420735730.html [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
n-ai teamă, ești cu mine... Hei, ce faceți! se auzi o voce. Ploaia a stat, dar degeaba. Podul de lemn s-a dus dracului, i-a sunat ceasul, cât era să țină!... Ce vrei, moșule?! Lasă-ne în pace, ghiujule... ghiju... Stai, ce-i cu tine mă zgudui tata de umeri. Ai adormi, ești obosit. Ce să-ți fac, dacă vrei la câmp. Învelește-te cu haina mea să nu răcești. Văd eu cum o scoatem la capăt. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
grumaz, când am auzit din spate: Ce-i cu voi, nu plecați? Grăbiți-vă! Aveți mult de mers pe râu în jos până la podul de piatră, dacă apele dezlănțuite nu l-au luat la vale și pe ăla. Ce vrei, ghiujule?! am strigat disperat. Lasă-l pe mâna mea! a ripostat și mai tare tata. Cu biciușca în ambele mâini s-a repezit ca un câine turbat asupra moșneagului: Piei de-aici, pocitanie! Șterge-o, că ne-ai adus numai necazuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să înțeleg? Că ești piaza rea? Eu am trecut râul cu barca, spuse moșul. Care barcă? Ești nebun... Barca pe care o țin ascunsă, o scot numai când am nevoie de ea. Mie mi-a trebuit, ție nu. Ce îndrugi, ghiujule? Tu n-ai barcă... Și-apoi pe un râu mare și învolburat ca ăsta nu se poate trece cu barca. Ce mai, râse moșneagul, ai pierdut calul și căruța și lemnele. Nu mai ai nimic. Tata se repezi cu furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dați de dracu'! Ați adus o prostituată la voi? întreabă polițistul. D...a, îngăimă Doru. Știați că este bolnavă de sifilis? Cei patru moșnegi îngheață. O spaimă mortală se întipărește pe fețele lor. Acum trebuie să vă bag la tratament, ghiujii dracului! Nici moartea nu vă astîmpără! Se iau nume, date, adrese. Moșnegii par a nu mai trăi pe acest pămînt. Sînt aerieni, leșinați. Se pregătesc seringi, flacoane, vată, spirt. Lulu se agită. Ridică două degete în sus, ca la școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nume, date, adrese. Moșnegii par a nu mai trăi pe acest pămînt. Sînt aerieni, leșinați. Se pregătesc seringi, flacoane, vată, spirt. Lulu se agită. Ridică două degete în sus, ca la școală, și șoptește: Dom' doctor, dom' doctor! Ce vrei, ghiujule? Dom' doctor, eu am plătit cinstit, ca toți ceilalți, dar eu numai am privit. Îmi faceți și mie injecție? Așa este? întreabă doctorul pe ceilalți. Nu știm, răspund cei trei în cor, cu răutate. Atunci, treci și tu la injecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
La unsprezece ceasuri ! Bummm-bummm ! Poruncă de la dom‟ primar ! Bummm-bummm ! Cei care erau pe acasă, ieșeau pe la porți și îl apostrofau în fel și chip pe moș Șutu. Fără răutate însă. Doar așa, ca să zică ceva ; ia mai du-te dracului, ghiuj bătrân ! Strigă bă, mai încet, o să ți se crape bojogii. De funciere ne arde nouă !.... Momente de distracție veritabilă, dragă prietene de demult, ne oferea și mătușa Marița, consoarta lui moș Șutu. Dumneaei făcea naveta înspre târg și retur de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu aerul grav și recules al unui oracol ce prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
și dușmanii. Tocmai cînd crezi că-i poțianticipa gesturile te pomenești cu o surpriză care îți clatină așteptările, semn că în pielea scritorului din Lübeck găsești un spirit cu autonomie de gîndire. Dar bizar e că natura aceasta recalcitrantă, de ghiuj trîntind imprecații la momente nepotrivite, are o înfățișare cu totul inofensivă. O mimică lăsată, cu faldurile obrajilor alunecînd spre bărbie, într-un prolaps facial ce-i împrumută aerul unei foci dezamăgite. Dar o focă care molfăie coada unei pipe eterne
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
a tresărit se află îmbrăcat în ceva brocat sau într-un caftan greu îmbinat din cele șapte belele. În jur râdea de el lumea aia tâmpă zornăind fel de fel de parai și lovele și mai și cântându-i manele: Ghiujul ăsta bătrân s-ar tot deda la rele! Cafeneaua de noapte De la o vreme-n-coace poetul m.c. pătrat adormea spuindu-i doamnei Lubeniță poezii. Seara-n pat. Fă ce vrei da' eu mă fac ovrei, dragă, și pace; spunea poetul m.
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
întoarsă înăuntru. Mai mult, barba tunsă cu strictețe geometrică îi împrumută un aer de pasăre de noapte, o bufniță vigilentă și tenace, dar o bufniță ale cărei orbite, larg căscate, lasă să transpară pînzele umorale ale unui neastîmpăr tineresc. Un ghiuj inteligent, zglobiu și uns cu toate alifiile, care a cunoscut toatenă: fără acea atenție înfiorată de care nu se molipsesc decît firile credincioase, gustul vieții nu poate fi simțit. figurile exilului românesc și care, dacă ar povesti tot ce știe
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
unei mascote publice. Astăzi, Einstein e pretext comercial, nadă publicitară, simbol propagandistic, subiect de desene animate, într-un cuvînt carcasa sonoră a unei legende care s-a golit de miez din cauza supralicitării stimulului și din pricina epuizării receptivității la el. Un ghiuj simpatic a cărui fizionomie, fluturată în ambianță de cafenele, în rame de afișe colorate sau în scenarii de filme mediocre, face parte din decorul subînțeles al convențiilor contemporane. Reversul insistentei campanii mediatice este un fenomen de bagatelizare a cărui deriziune
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
redacție, negustor de mărunțișuri, contabil, îngrijitor la cimitir chiar și cîte și mai cîte...", om umblat, nu glumă) face o cură de tăcere. O cură cadaverică, aproape, într-un sanatoriu cît o cameră închisă. Un iad de buzunar, în care ghiujul dedat la neputincioase, însă de temut blăstămății îl afumă cu pucioasă. Cînd, în fine, încetează și-ntre ei prinde cheag o relație ca de la satană îndărătnică la năpăstuit înger păzitor, pun de-un dialog filozofic din cale-afară, prea de viață
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
erudiția enciclopedică, prezența de spirit în conversații, darul prieteniilor temeinice și trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește tensiunea unei răscoliri. Memorialistul are ceva din înclinația cochetă a firilor simandicoase, la care vălurile retorice au rostul unei menajări
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
grăsulii. Și deodată auzi deasupra capului o voce răgușită: - U-u-u, haită de șacali, otrepe nesătule! Kotova, lepădătură ce ești! Stai de douăzeci de ani, și tot nu-ți ajunge! O să-i iei cu tine pe lumea ailaltă! Și tu, încotro, ghiuj nemernic, cauți pricină, slugă fascistă! Ridică-te, ce dracu! Zinaida simți cum o mână de fier i se așază pe umăr și o trage în sus. - Hei, i-e rău femeii, ajutați-mă s-o ridic! se auzi vocea zbierând
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
de locomotive veștede, fără mecanici, fără fochiști, cu tenderele nimicite de rugina galben-pai-de-păpădie-destrămată. Debara năpădită de metamorfoze (Gregor Samsa ți-a trebuit?; na, ține o mie de Gregori! gâdilându-te cu lăbuțele), cercevea de lele dulce, polonic poltron, pezevenghiule și ghiujule, șchiopârlă de melc cu dioptriile în sos remoulade, scriitor de vagonete abandonate pe linia moartă, crin vitros, bulion cu bube verzi, coropișniță scopită, lenevoi cu petecile-n creier, prag putred de casă scursă în uitare, protoplasmă la tigaie, cacadâr zbicit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
mă bucura de o doamnă, gîndește-te că mă mulțumesc s-o pișc de fund și să-i cîntăresc cu mîna frumusețile. Avantajele experienței. — Amănuntele tehnice vă privesc, Însă acum nu vă pot aduce o femeie aici. Oi fi eu un ghiuj amărît și jegos, dar nu-s și imbecil. Asta o știu și eu. Mă mulțumesc să-mi promiți. — Și de unde știți că n-am să vă promit numai ca să-mi spuneți unde e Jacinta Coronado? Bătrînelul Îmi zîmbi, șiret. — Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a încuiat într-o odaie de sus și un ceas întreg m-a snopit în bătaie. „Acuma, zice, nu fac decât să te pregătesc, pentru că și diseară o să trec ca să-ți spun noapte bună.“ Și ce crezi? S-a dus ghiujul la Nastasia Filippovna, i-a făcut temenele până-n pământ, s-a milogit, a plâns; până la urmă, femeia i-a adus cutia, i-a azvârlit-o. „Bărbos bătrân ce ești, zice, ține-ți cerceii, dar să știi că acum, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trece pe deasupra câmpiei uscate și își revarsă potopul de ploaie deasupra oceanului. Aproape în clipa când, din Elveția, și-a făcut el apariția la Petersburg, moare la Moscova o rudă a mamei lui (care fusese, firește, fiică de negustor), un ghiuj bătrân și fără copii, negustor bărbos și credincios de rit vechi, care-i lasă câteva milioane drept moștenire indiscutabilă, rotundă, curată, bani gheață și (ce bine ne-ar fi prins mie și dumneavoastră, cititorule!) toate acestea progeniturii, toate acestea baronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că lipsesc trei sute cincizeci de mii din banii statului, alții susțin că ar lipsi cinci sute de mii. Și eu care mă gândeam că o să-ți lase o moștenire frumușică; a dat totul pe apa sâmbetei. Mare destrăbălat a fost ghiujul... Ei bine, la revedere, bonne chance*! Dar chiar nu te duci? Șmecherule, ți-ai dat la timp demisia din armată! Prostii, ai știut, ai știut dinainte; poate că de ieri ai știut... Deși acostarea impertinentă, afișarea unei amiciții și intimități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am intrat Înăuntru și i-am trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]