131 matches
-
ora douăsprezece și un sfert capul ei se rostogolea pentru a fi luat de călău și arătat mulțimii în delir. Cu 9 luni mai devreme, așa făcuse și cu capul soțului ei. Așa a murit - exclama liric Lamartine în Istoria Girondinilor - această regină lejeră în prosperitate, sublimă în dezastru și neînfricată pe eșafod”. La Cimitirul Madeleine, unde trupul ei decapitat a fost aruncat peste alte cadavre, Maria-Antoaneta a rămas trântită în iarbă de la 16 octombrie până la 1 noiembrie, când un gropar
Cum a murit Maria Antoaneta - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102329_a_103621]
-
se bătea amical cu Gherea pe umăr, văitându-se de afacerile ce-i mergeau din ce în ce mai prost, iacobinul răspopit ce simte o arzătoare dorință de a intra în parlament, renegându-și, spre sfârșitul vieții, convingerile de altădată: „Să apăr Sfânta Constituțiune!”, girondinul cu nostalgia iacobinismului și viceversa, asemenea unui Cănuță om sucit (curat sucit!) își va denunța chiar mama într-un limbaj vituperant ca fiind o „reacționară” și o „retrogradă”. Cel ce va deplânge cu mult amar soarta sabiei sale, crezând în
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
lui Caragiale, mai puteau să ducă neamul ăsta mai departe? Credeți dumneavoastră că, dacă cei care au murit la Canal sau la Cotul Donului își legitimau propria identitate la dimensiunea caragialiană, mai exista poporul român? Lecția de condus Iacobinii și Girondinii marxiști ai ateismului bolșevic, ajutați de slujbașii slugarnici ai proletariatului și de iudele vândute s-au pripășit samavolnic peste pământul străbun, peste moșia strămoșească, peste frumusețile sufletului nostru creștin și peste rânduielile lui Dumnezeu, profanându-ne soarta care-și trage
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1493617590.html [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
A cooperat și cu brissotini care doreau război, aceștia fiind un grup de deputați și numiți după numele liderului lor, Jacques Brissot. S-au unit cu câțiva deputați și din Gironde, departament din sud-vestul Franței, fiind cunoscuți sub numele de girondini. Brissot era susținătorul unei republici și după fuga de la Varenne, dorea abolirea monarhie și judecarea regelui, înțelegând că acesta nu a acceptat constituția și că se uneltea împotriva revoluției. Erau 130 de girondini în Adunare, astfel, pentru a obține majoritate
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sud-vestul Franței, fiind cunoscuți sub numele de girondini. Brissot era susținătorul unei republici și după fuga de la Varenne, dorea abolirea monarhie și judecarea regelui, înțelegând că acesta nu a acceptat constituția și că se uneltea împotriva revoluției. Erau 130 de girondini în Adunare, astfel, pentru a obține majoritate, aveau nevoie de sprijinul lui La Fayette și al adepților săi. Brissot a obținut majoritatea exploatându-le speranțele și temerile printr-o campanie în favoarea războiului. Anglia nu se putea amesteca, Rusia era ocupată
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
pericol, adevărata amenințare venind din partea militarilor ca La Fayette. Războiul ar fi numai un mijloc de înlăturare a Constituției și ultima fază de nimicire a libertății. Robesspierre a rămas izolat și nepopular, iar relațiile sale cu Brissot s-au înrăutățit. Girondinii au insistat în favoarea războiului. La 7 februarie 1792, Prusia și Austria s-au aliat, crezând că îi pot intimida pe francezi. Prusia ocupase Provinciile Unite în 1789 doar cu o mică armată, iar Austria ocupase Belgia în mai puțin de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Austria s-au aliat, crezând că îi pot intimida pe francezi. Prusia ocupase Provinciile Unite în 1789 doar cu o mică armată, iar Austria ocupase Belgia în mai puțin de două săptămâni, ambele considerând Franța slabita. Amenințările austriecilor și atacurile girondinilor la adresa comitetului austriac de la curte l-au silit pe rege sa demita ministrii feuillanti în în martie 1792 și să numeasca un guvern radical, inclusiv cativa ministri girondini. Adunarea, guvernul și noul ministru de externe, Dumouriez, doreau războiul. Dar la
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
puțin de două săptămâni, ambele considerând Franța slabita. Amenințările austriecilor și atacurile girondinilor la adresa comitetului austriac de la curte l-au silit pe rege sa demita ministrii feuillanti în în martie 1792 și să numeasca un guvern radical, inclusiv cativa ministri girondini. Adunarea, guvernul și noul ministru de externe, Dumouriez, doreau războiul. Dar la 1 martie, Leopold a murit și a fost înlocuit de Francisc al II-lea. Austria a decis izbucnirea războiului când au apărut zvonuri că Maria Antoaneta va fi
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
întregi au dezertat, iar la sfârșitul lunii mai, toți cei trei comandanți cereau încheierea războiului. Armatele aliate au invadat Franța. Maria Antoaneta a trimis austriecilor detalii ale planurilor militare franceze. Guvernul se înfrunta cu opoziția preoților refractari și a contrarevoluționarilor. Girondinii au acționat împotriva trădătorilor în urma solicitărilor populare. La 27 mai, Adunarea a votat legea de deportare a preoților refractari, iar o altă lege trimiterea la vatră a Gărzii regale și o a treia revedea constituirea unei tabere a 20.000
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
constituirea unei tabere a 20.000 de soldați ai gărzilor naționale din provincii (federați). Erau meniți să apere Parisul de invazia străină și guvernul de o lovitură de stat din partea generalilor. Ludovic a refuzat aprobarea acestor legi, iar Roland, ministrul girondin a protestat. Ludovic l-a demis cu alți miniștri girondini la 13 iunie. Dumouriez a demisionat, iar la 19 iunie, Ludovic și-a folosit dreptul de veto împotriva legilor în privința preoților refractari și taberei gărzilor provinciale. La 18 iunie a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
naționale din provincii (federați). Erau meniți să apere Parisul de invazia străină și guvernul de o lovitură de stat din partea generalilor. Ludovic a refuzat aprobarea acestor legi, iar Roland, ministrul girondin a protestat. Ludovic l-a demis cu alți miniștri girondini la 13 iunie. Dumouriez a demisionat, iar la 19 iunie, Ludovic și-a folosit dreptul de veto împotriva legilor în privința preoților refractari și taberei gărzilor provinciale. La 18 iunie a fost citită scrisoare lui La Fayette în Adunare, în care
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
la 20 iunie, ai căror lideri proveneau din Clubul Cordelierilor. Iacobinii i-au respins. 8.000 de demonstranți, membri ai Gărzii naționale, au năvălit la Tuileries. Regele nu și-a retras vetoul și nici nu i-a rechemat pe miniștri girondini. Adunarea a luat măsuri pentru a fi recunoscută importanța crescânda a sanculoților. La 11 iulie,a declarat stare de urgență, emițând decretul ""La patrie en danger"", care chema toți francezii la luptă. Tensiunea din Paris a fost agravată de sosirea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fi prinși luptând vor fi pedepsiți ca rebeli și amenințau Parisul cu invazia. Francezii s-au înfuriat și mulți dintre cei care au sprijinit monarhia s-au întors împotriva ei. Radicalii și federații erau pregătiți pentru o noua insurecție, iar girondinii l-au avertizat pe rege de răscoală, propunându-i să-i recheme pe miniștrii demiși. Ludovic a refuzat. Liderul iacobin, Robespierre, a cooperat cu comitetul central al federaților, la 29 iulie, într-un discurs la Clubul Iacobinilor, și-a anunțat
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Au fost siliți să accepte alegerea unei Convenții Naționale prin sufragiu masculin care să elaboreze o nouă constituție democratică. Comuna stăpânea în acel moment Parisul, chiar dacă restul Franței recunoștea numai autoritatea Adunării. Monarhiștii constituționali au început să se ascundă, iar girondinii au rămas stăpâni, beneficiari ai unei revoluții pe care au încercat să o evite. Cei 300 de deputați și rămași în Adunare au numit noi miniștrii, inclusiv pe cei demiși anterior, fiind numit printre ei și Danton ca ministrul justiției
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Teroarea a început cu atacul de la Tuilleries din 10 august 1792, ce a provocat masacrele din septembrie și s-a încheiat cu bătălia de la Valmy, invazia aliaților fiind respinsa. În timpul mișcărilor din 31 mai-2 iunie 1793, au fost arestați deputații girondini. Regimul terorii s-a încheiat cu execuția lui Robespierre și a susținătorilor lui în iulie 1794. A început a doua Teroare când armatele franceze sufereau înfrângeri și Franța era din nou amenințată cu invazia și s-a sfârșit cu victoria
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
alegerile pentru Convenție, rezultatele fiind însă denaturate de teama și intimidare. La Paris, simpatizanții monarhiști și-au pierdut dreptul de vot. Toți cei 24 de membri care reprezentau Parisul erau iacobini, republicani și susținători ai Comunei. Inițial erau 200 de girondini și 100 de iacobini în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
200 de girondini și 100 de iacobini în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini. Iacobinii erau cunoscuți ca montagnarzi sau munteni, pentru că ocupau locurile de sus ale Adunării, la stânga președintelui. Girondinii erau membri ai Clubului iacobinilor. Ambele grupuri erau alcătuite din burghezi și erau de acord în majoritatea chestiunilor politice, crezând în
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini. Iacobinii erau cunoscuți ca montagnarzi sau munteni, pentru că ocupau locurile de sus ale Adunării, la stânga președintelui. Girondinii erau membri ai Clubului iacobinilor. Ambele grupuri erau alcătuite din burghezi și erau de acord în majoritatea chestiunilor politice, crezând în revoluție și republică, detestând privilegiile, fiind anticlericali și în favoarea unei economii liberale, dorind o Franța mai luminată și mai
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
erau alcătuite din burghezi și erau de acord în majoritatea chestiunilor politice, crezând în revoluție și republică, detestând privilegiile, fiind anticlericali și în favoarea unei economii liberale, dorind o Franța mai luminată și mai umană. Însă se priveau reciproc cu suspiciune. Girondinii aveau cea mai mare parte a presei pariziene de partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
privilegiile, fiind anticlericali și în favoarea unei economii liberale, dorind o Franța mai luminată și mai umană. Însă se priveau reciproc cu suspiciune. Girondinii aveau cea mai mare parte a presei pariziene de partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât girondinii, dispunând de sprijinul solid al cluburilor și secțiilor pariziene, apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
aveau cea mai mare parte a presei pariziene de partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât girondinii, dispunând de sprijinul solid al cluburilor și secțiilor pariziene, apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă ambele grupuri înțelegeau că pentru câștigarea războiului era necesar sprijinul populației
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât girondinii, dispunând de sprijinul solid al cluburilor și secțiilor pariziene, apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă ambele grupuri înțelegeau că pentru câștigarea războiului era necesar sprijinul populației. Girondinii credeau că Robespierre dorea o dictatură sângeroasă, iar montagnarzii credeau că girondinii ar face compromisuri
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
dispunând de sprijinul solid al cluburilor și secțiilor pariziene, apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă ambele grupuri înțelegeau că pentru câștigarea războiului era necesar sprijinul populației. Girondinii credeau că Robespierre dorea o dictatură sângeroasă, iar montagnarzii credeau că girondinii ar face compromisuri cu conservatorii și regaliștii pentru a rămâne la putere, fiind acuzați de contrarevoluție. Nici una nu avea majoritate în Adunare, fiecare având nevoie de sprijinul "câmpiei
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă ambele grupuri înțelegeau că pentru câștigarea războiului era necesar sprijinul populației. Girondinii credeau că Robespierre dorea o dictatură sângeroasă, iar montagnarzii credeau că girondinii ar face compromisuri cu conservatorii și regaliștii pentru a rămâne la putere, fiind acuzați de contrarevoluție. Nici una nu avea majoritate în Adunare, fiecare având nevoie de sprijinul "câmpiei". Inițial, i-au sprijinit pe pe girondini, de unde proveneau mulți miniștri. În
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sângeroasă, iar montagnarzii credeau că girondinii ar face compromisuri cu conservatorii și regaliștii pentru a rămâne la putere, fiind acuzați de contrarevoluție. Nici una nu avea majoritate în Adunare, fiecare având nevoie de sprijinul "câmpiei". Inițial, i-au sprijinit pe pe girondini, de unde proveneau mulți miniștri. În august, armata franceză se afla într-o situație deplorabilă pentru că La Fayette a fugit la austrieci pe 17 august. Prusacii au traversat frontiera franceză și au cucerit Longway, iar Verdun era pe cale să se predea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]