131 matches
-
fost ministru al Afacerilor Străine în intervalul februarie-mai 1848. A scris, printre altele: poezii: Meditații poetice (1820), Lacul (1820); proză: Călătorie în Orient (1835), Jocelyn (1836), Rafael (1849), Confidențe (1849), Graziella (1852), Viața lui Mahomed (1854); 3. lucrări istorice: Istoria girondinilor (1847), Istoria revoluției din 1848 (1849); Istoria Restaurației (1851, 8 volume), Istoria Turciei (1853-1854), Istoria Rusiei (1855). 74 Alfred de Musset (1810-1857). Poet, prozator și dramaturg romantic francez. A scris, printe altele: poezii: Noaptea de mai (1835); Noaptea de octombrie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
la Paris. 93 Charles-Frédéric, conte de Reinhardt (1761-1837). Diplomat francez de origine germană, născut la Würtemberg. Se stabilește în Franța, unde devine preceptorul copiilor unui negustor calvinist din Bordeaux, în 1787. În 1789 ia parte la revoluție, afiliindu-se ulterior girondinilor, apoi iacobinilor (1790). Abatele Siéyès îl propulsează în primul său post diplomatic, de secretar de ambasadă la Londra, în 1792, unde îl cunoaște pe Talleyrand. A urmat postul de prim secretar la Neapole (1793), apoi de șef de divizie în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
iar moșiile la care se refugiau constituiau un adăpost sigur. În exil, tinerii plecau cu punga plină și primeau acolo veniturile proprietăților din țară. La Galați, pe dimia unde cîțiva bonjuriști fuseseră urcați cu forța, aceștia cîntă în cor "Marșul girondinilor"; consulii străini îi adăpostesc în locuințe unde autoritățile nu au acces; funcționarii însărcinați cu reprimarea mișcării se poartă cu fiii marilor boieri mai degrabă crispat și respectuos; conversațiile esențiale au loc, firește, în limba franceză, iar întreaga "revoluție" se desfășoară
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
care aștepta nemișcat. - Scuzați-mă, n-am vrut să vă lovesc... spuse ea. Acesteau au fost ultimele ei cuvinte... La ora douăsprezece și un sfert capul ei se rostogolea la picioarele Libertății. " Așa a murit - exclama liric Lamartine în Istoria Girondinilor - această regină lejeră în prosperitate, sublimă în dezastru, neînfricată pe eșafod: un idol al curții mutilat de popor. La Cimitirul Madeleine, unde trupul ei decapitat a fost aruncat peste alte cadavre, Maria-Antoaneta a rămas trântită în iarbă de la 16 octombrie
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]
-
sfârșit și al conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită. Conservatorism crispat sau progresism exaltat, declarații absolutiste sau temporizări relativiste, elitism sau democratism, pesimism vizavi de elevi sau de studenți, apărători ai științelor și tehnicii, uniformitatea autoritara și iacobina sau pluralism girondin, clasicism sau baroc, între altele, nu încetează să inspire în mod contradictoriu educatorii și cercetătorii că și pe responsabilii ierarhici"20. Disputa respectivă pare a se accentua în condițiile evoluțiilor recente ale societății. Acest motiv pare să fi determinat decizia
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
se bătea amical cu Gherea pe umăr, văitându-se de afacerile ce-i mergeau din ce în ce mai prost, iacobinul răspopit ce simte o arzătoare dorință de a intra în parlament, renegându-și, spre sfârșitul vieții, convingerile de altădată: „Să apăr Sfânta Constituțiune!”, girondinul cu nostalgia iacobinismului și viceversa, asemenea unui Cănuță om sucit (curat sucit!) își va denunța chiar mama într-un limbaj vituperant ca fiind o „reacționară” și o „retrogradă”. Cel ce va deplânge cu mult amar soarta sabiei sale, crezând în
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
lui Caragiale, mai puteau să ducă neamul ăsta mai departe? Credeți dumneavoastră că, dacă cei care au murit la Canal sau la Cotul Donului își legitimau propria identitate la dimensiunea caragialiană, mai exista poporul român? Lecția de condus Iacobinii și Girondinii marxiști ai ateismului bolșevic, ajutați de slujbașii slugarnici ai proletariatului și de iudele vândute s-au pripășit samavolnic peste pământul străbun, peste moșia strămoșească, peste frumusețile sufletului nostru creștin și peste rânduielile lui Dumnezeu, profanându-ne soarta care-și trage
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Galați], f.a.; Pasărea măiastră, Vălenii de Munte, 1909; Poezii alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909. Traduceri: Al. Dumas, Castelul brâncovenesc [Strigoiul Carpaților, fragm.], în Castelul brâncovenesc, Carnavalul Veneției și Visul vieței omenești de Michel-Angel, București, 1852, Iacobinii și girondinii, București, 1855, Isaac Lachedem, I-IV, București, 1855-1856, Cei patruzeci și cinci, I-III, București, 1856-1857, Contele de Monte Cristo, I-VIII, București, 1857-1858, Marie Stuart, București, 1858, Marchiza de Brinvilliers, București, 1858; Byron, [Poezii], în Potpuri literar, București, 1852
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
mai mult îi subliniază autonomia materială și cu atît mai puțin iluzia cauzală are influență asupra lui. Cu sinceritate sau vanitate, Lamartine, aplecat peste balcon în 1848 și privind coloanele de răsculați, va scrie din miezul evenimentelor: "Am văzut Istoria Girondinilor defilînd în stradă." Pentru 1789, istoricii de astăzi reformulează întrebarea sau răspund mai degrabă cu nu; cei de ieri, mai degrabă cu da; cît îi privește pe actori și pe contemporani, în focul acțiunii, ei iau drept evident ceea ce Alphonse
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în cluburi, în armată, în piețe; datorie a militarilor instruiți față de analfabeți. Putem remarca de asemenea, și e o observație destul de curioasă a lui Michelet (într-o însemnare din capitolul III, cartea a IX-a din Istoria Revoluției), că spre deosebire de girondini, care "acționau mai ales prin presă", iacobinii "foloseau cu precădere comunicarea verbală, circulația orală de la om la om și de la club la club, cuvinte care pot fi totdeauna interpretate, ba chiar dezmințite". Captînd în folosul lor rămășițele oralității ecleziastice, acești
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
între texte și textele între oameni. Așa cum pentru istoria Republicii franceze, mitul dă naștere la acte, care dau la rîndul lor naștere la mituri, la fel și deplasarea istoriei îi determină popularizarea. Efectele istoriei Romei asupra Revoluției franceze. Ale Istoriei girondinilor a lui Lamartine și ale Istoriei Revoluției franceze a lui Louis Blanc asupra optzeciștilor; ale Mizerabililor asupra Comunei. Ale lui Nouăzeci și trei asupra venirii la putere a celei de-a treia Republici. Și Clemenceau își aduce la Paris tînărul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
privită de foarte mulți comentatori ca un eveniment care legitima elanurile romantice: imaginea lui Ion Heliade-Rădulescu înfășurat în celebra-i mantie, tonul grandilocvent al Proclamației de la Islaz au, fără îndoială, același „aer romantic” despre care vorbea Lamartine când, în Istoria Girondinilor, evoca zilele revoluției de la 1789. În monografia Romantismul românesc, D. Popovici distingea trei perioade ale evoluției curentului în cultura noastră: cea dintâi, între 1829 și 1840, puternic marcată de influența franceză și de efortul de a asimila valorile universale, urmată
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
la 1860, La Patrie, La damele române, Soldatul român). Tot reluări sunt „două arii” din canțoneta comică Surdul, „compusă și executată de dl I. Caragiali și publicată de curând la București”. Câteva traduceri din Lamartine (Charlotte Corday - fragment din Istoria girondinilor), Al. Dumas (Frații corsicani), A. Ubicini (Despre antichitățile, monumentele, obiceiurile și costumele românilor) și un fragment din Românii subt Mihai Viteazul de N. Bălcescu înviorează foiletonul periodicului. R. Z.
VOCEA OLTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290616_a_291945]
-
colective, este o formă politică relativ nouă. Mircea Mihăieș: Interesele sunt colective, dar parțiale! Vladimir Tismăneanu: Asta face și frumusețea jocului multipartit! Partidul este deci o formă relativ nouă. Au existat ghelfii și ghibelinii din Florența, mai târziu iacobinii și girondinii. În Anglia sunt tories și whigs, social-democrații și conservatorii În Germania lui Bismarck. Toate aceste partide exprimă interese parțiale, și tocmai din această Întâlnire a exprimării intereselor parțiale se naște nu un soi de consens asupra soluțiilor, ci unul asupra
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
la monarhie, de la monarhie la republică, de la republică la imperiu și de la imperiu iar la republică. Personalul și uneori nomenclatura instituțiilor s-au schimbat, dar realitatea a rămas aceeași: caracteristica dominantă era centralizarea iar statul domina societatea civilă. Oponenții centralizării Girondinii Probabil ar fi putut să fie altfel. Nu toți cei care au cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères ennemis"* în sensul că amândouă diviziunile
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères ennemis"* în sensul că amândouă diviziunile proveneau în mare din aceeași clasă socială a liber-profesioniștilor cum ar fi avocații și notarii.25 Aceștia cădeau de acord asupra multor lucruri precum înființarea republicii și ideea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
25 Aceștia cădeau de acord asupra multor lucruri precum înființarea republicii și ideea că Revoluția ar trebui "exportată" celorlalte țări prin intremediul războiului, dar felul în care acestea erau interpretate, era total diferit, la fel și sprijinul oferit. Brissot și girondinii aveau sprijinul claselor bogate, iar concepția lor asupra republicii datora mult modelului american, în timp ce Robiesperre, Danton și iacobinii aveau sprijinul claselor de jos (sans-culottes) iar republica lor era inspirată de Rousseau.26 Girondinii puteau accepta un monarh ales care domnea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la fel și sprijinul oferit. Brissot și girondinii aveau sprijinul claselor bogate, iar concepția lor asupra republicii datora mult modelului american, în timp ce Robiesperre, Danton și iacobinii aveau sprijinul claselor de jos (sans-culottes) iar republica lor era inspirată de Rousseau.26 Girondinii puteau accepta un monarh ales care domnea peste republică și nu vedeau acest lucru ca pe o contradicție, în timp ce iacobinii erau pentru abolirea completă a monarhiei. În cele din urmă iacobinii au fost responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și nu vedeau acest lucru ca pe o contradicție, în timp ce iacobinii erau pentru abolirea completă a monarhiei. În cele din urmă iacobinii au fost responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea și a familiei sale, un act pe care girondinii l-au dezaprobat cu înverșunare. În final, după cum se știe, Revoluția a dus la teroare și dictatura iacobină, iar în procesul de radicalizare girondinii au fost nimiciți de aceeași violență care îi va distruge în cele din urmă și pe
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea și a familiei sale, un act pe care girondinii l-au dezaprobat cu înverșunare. În final, după cum se știe, Revoluția a dus la teroare și dictatura iacobină, iar în procesul de radicalizare girondinii au fost nimiciți de aceeași violență care îi va distruge în cele din urmă și pe iacobini. Totuși, girondinii au lăsat în urmă un număr de idei care nu au dispărut niciodată în întregime din istoria politică a Franței. Ceea ce
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dezaprobat cu înverșunare. În final, după cum se știe, Revoluția a dus la teroare și dictatura iacobină, iar în procesul de radicalizare girondinii au fost nimiciți de aceeași violență care îi va distruge în cele din urmă și pe iacobini. Totuși, girondinii au lăsat în urmă un număr de idei care nu au dispărut niciodată în întregime din istoria politică a Franței. Ceea ce ne interesează aici sunt diferențele de opinie asupra felului în care noua Republică ar trebui organizată teritorial. În timp ce iacobinii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au dispărut niciodată în întregime din istoria politică a Franței. Ceea ce ne interesează aici sunt diferențele de opinie asupra felului în care noua Republică ar trebui organizată teritorial. În timp ce iacobinii și, mai târziu, bonapartiștii, erau în favoarea unui stat puternic centralizat, girondinii pledau în favoarea provinciilor și a unei descentralizări moderate. În același timp, nu au pus problema unității națiunii sau statului. Nu se știe cu siguranță dacă erau într-adevăr "federaliști" după cum susțineau dușmanii acestora. Trebuie să ne amintim că "federalismul" era
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pentru a-i descrie pe cei care se opuneau Revoluției. Am găsit aceasă frază, "le fédéralisme parle bas-bretone", și la Barrère, prin care făcea referire la forțele de reacție și conservatorism. Ceea ce se pare că i-ar fi motivat pe girondini a fost temerea că Adunarea Națională și noul stat vor fi dominate de Paris și de clasele populare pariziene care aveau o influență semnificativă asupra iacobinilor. Pentru a evita acest lucru, au căutat să redreseze balanța prin acordarea unei poziții
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]