68 matches
-
în ele. Trec cinci minute, de două ori mai lungi ca alea zece de dinainte. Blonda nu mai rezistă. Și acuma ce facem, dom profesor? Stăm așa? A încercat să fie agresivă. Nu prea i-a ieșit, i-a tremurat glăsciorul ca unui băiețel la pubertate. Continui să privesc în față. Când vorbesc, o fac pe un ton neutru, alb. Las cuvintele să mi iasă din gură încet, rar și clar. Da, acum stăm așa. Iar peste cinci minute o să vă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu mai rezista... se uita le ele, îi săruta degetele.. ea nu mai rezista... Mario, mă iubești tu? ? Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. ? Cum dar? - Da! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos, dar taci, nu ți-e iertat să vorbești... nu ți-e iertat... Nu te scula, căci asemenea nu ți-e iertat... Ea-l împinse în perini... El voia să vorbească, dar își simți gura astupată de sărutări.. El își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gentilă, fiecare interesantă... Câte enigme i-ai dat tu asară de ghicit, de-și sfarmă capul cu ele... Tu nu știi puterea ta, tu guriță de roză ce ești! sau ești șirată, te faci că nu știi! Elli râse cu glăsciorul ei de argint... - O, eu știu că sânt frumușică, zise ea înecată de plăcere, știu că plac... dar zău, ți-o jur, Cezara... nu știu că el mă poate iubi... Ochirea lui era așa de rece pentru mine... pe când eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dar trupul mi-e firav, Iar vântul mă-ndoaie O ploaie acidă, rea Și multe gunoaie m-au podidit. E grav? Unde-i aerul curat? Unde-s apele cristaline? - Pământule! Pământule! Ce e cu tine? Doi ochi căprui Și-un glăscior de-argint: Fetița: - Nu-i asculta pe oamenii ce mint! Ei vor doar bani și bogății Le pasă lor de alte seminții? De-un fir de iarbă, Sau de-un ghiocel plăpând De-un fluture, de-un gând Ce zboară
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
socrule!” Revolta interiorizată îi ascuțise parcă și mai mult trăsăturile feței, iar ochii îi căpătaseră o nuanță de albastru metalic. “A venit un nene urât și rău, bunicule, și-a zis să ne luăm tălpășița din casa noastră!” se auzi glăsciorul isteț al Anicuței. Nedumerită, fetița se întoarse spre mama ei. “Ce-i aia tălpășița, mami?...” Nimeni nu socoti de cuviință să-i spulbere nedumerirea. “Norica, eu v-am luat locuința asta cu acte în perfectă regulă. M-am împrumutat la
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Eleonora. Stelian o întrerupse nervos. “N-o să semnăm nimic. Statul și guvernul n-au decât să construiască locuințe pentru cetățeni, nu să-i dea afară pe unii și să-i aducă pe alții în loc!” Da, trebuie făcut ceva”, încuviință Stelian. Glăsciorul Anicuței se făcu auzit din nou. “Dacă mai vine nenea ăla rău, mami și tati, să nu-i mai dați drumul în casă!...” Stelian zâmbi, dar Sever rămase posomorât. “Ar trebui să vorbești cu șefii tăi de la radio”, îl sfătui
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
colegii călugărului Vasile, și ei purtători de uniformă? De ce nu se vând și casele parohiale? Sau chiar bisericile? (Și asta repede, până n-o să le revendice greco-catolicii!) Sau chiar clădirea Patriarhiei - că tot a dobândit, sub Constantinescu, preafericitul Teoctist un glăscior ce rivalizează cu al sopranelor de coloratură? Și, mai departe: de ce nu se dau pomană angajaților și clădirile ministerelor, judecătoriile, sediile serviciilor secrete, jandarmeriilor și poliției? Și, de ce nu, chiar Casa Poporului? La creditele isărescene, cumpărători s-ar găsi berechet
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
mai trădez, să trec înapoi la proză”... (fragment dintr-un interviu acordat de scriitoarea Veronica Balaj publicației „Actualitatea lugojeană”, an III, mai 1999). Întoarcere în timp De-o șchioapă fiind, o pâlnie îi servea drept microfon. Ei îi încredința Veronica glăsciorul de clopoțel... După ce a terminat literele la Cluj, mai-marii postului de radio din Târgu Mureș îi citiseră lucrarea despre Oskar Walter Cisek, un poet de expresie germană din România, și voiau s-o afle pe fata care o scrisese. Au
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
multe avea de întâmpinat, că era domnie grea, nu avea chef de privit după frumuseți. Puse o întrebare: - Cine dintre voi îmi spune, ce e mai de preț pe lume? Unele răspunseră că banii, altele aurul, juvaierurile, palatele, doar un glăscior deabia auzit, zise: - Averea interioară! - Cine a spus asta? întrebă fiul împăratului. - Eu! se auzi, fata cea mică, cu glas scăzut și speriată peste măsură. - Atunci, mai spune-mi: Cine este cuvântul? - Este Cel de care se prinde lumea spre
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
sunt un balsam pentru bătrânul doctor care-și plimbă singurătățile prin Kleine Schanze. Cât s-ar fi bucurat bunica ta să fie alături de tine în aceste clipe ! Când citesc rândurile tale, e ca și cum, de la o mare depărtare, i-aș auzi glăsciorul. Rămâi cu bine și nu întârzia să-mi scrii, Dr. Alphonse F. București, 12 februarie 20... Herr Doktor, Iată că au trecut aproape zece zile până când m-am urnit să-ți scriu. Nu știu cum să-ți explic, dar chiar și pentru
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
computer, alegerile o copleșesc, e amețită ca un prizonier proaspăt eliberat care nu știe cum să facă față libertății, în cele din urmă pare că se hotărăște, se îndreaptă tremurând către măsuța cu laptopul, îl aprinde, și, în clipa aceea, glăsciorul tău răsună din dormitor, te-ai trezit, puiul meu, ceva ți-a tulburat somnul tău paradiziac în care abia te cufundaseși, o spaimă fără nume sau poate una dintre acele inexplicabile crampe, și uite-o pe mami cum se repede
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
de cele mai multe ori lucrurile se întâmplă cum am spus mai sus. Înșfac o pernă și o batistă, îmi pun halatul de baie și papucii și fug la tata [...]. Șapte fără un sfert: Țrrrr... micul deșteptător care își poate face auzit glăsciorul la orice oră din zi (când i se cere și uneori chiar și fără a i se cere). Pac... poc, doamna Van Daan l-a oprit. Trosc... Domnul Van Daan s-a sculat. Pus apă la încălzit și-apoi repede
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
acestora li urmează un ofițer cu un om în vorbă. ) {EminescuOpVIII 436} SCENA IX OFIȚERUL Par excellence! Parole d'honneur! De nebunie! Asta înseamnă a juca comedie! DOMNUL Ei, frate! mai e vorbă, păcatele mele, joacă grozav de bine... Apoi glăsciorul, apoi fețele ce mi le tăia... OFIȚERUL Hahaha, mon ami! Să s-ascunză păpușerii noștri. Ce greoi și-nțepeniți sânt ei pe lângă el. Da, da, aci e distincția, vezi foc în vorbă, foc oriental. A, d-apoi // costumul? Ce croială
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
misterioasă în pupile. I-auzi, încă unul care mă știe, de parcă eu aș fi oaia neagră a cartierului, că tot faci pe deșteptul așa fără să te-ntrebe nimeni, ia spune-mi de unde și pînă unde am eu senzația că glăsciorul ăsta al tău îmi este și mie foarte cunoscut? — Asta-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să fii prudent, a fost întotdeauna una din calitățile care te-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ei mai mare. Alo-ul tărăgănat al fetei avea prea multe silabe. Șapte ani. Ce fel de părinți erau ăia care-și lăsau fetița de șapte ani să răspundă seara târziu la telefon? Karin pescui din memorie numele fetei: —Ashley? Glăsciorul firav îi întoarse un „Daaa!“ senin, încrezător, de Cartoon Network. Austin și Ashley - nume care pot schilodi un copil pe viață. Karin închise și formă instinctiv un alt număr la care se gândea să sune de săptămâni întregi. —Daniel, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și mie câteva din micile lor secrete! De treaba asta m-am ocupat chiar azi! Uitați, eu am contribuit și la soluționarea scandalului concursurilor televizate, vă amintiți? Uf, la ce bun? La ce bun s-o țin tot așa, cu glăsciorul meu gâtuit și pițigăiat, de adolescent? Iisuse Hristoase, un bărbat evreu cu părinții în viață e un mucos de cinșpe ani și un mucos de cinșpe ani o să rămână până la moartea lor! Oricum, între timp Sophie m-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aterizare evreiască. Și totuși, lacrimile nu mi-au fost stârnite, cum cred probabil Solomonii și Perlii, de prima priveliște oferită de patria-mumă, de revenirea în patrie a unui exilat, ci de faptul că aud răsunându-mi în urechi propriul meu glăscior de băiețel de nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna la nouă ani. Eu la nouă ani! Un năzuros, fără doar și poate, un strâmbăcios, un obraznic, un kveci 1, bineînțeles că trăncănelii mele nu-i lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prafului depus pe televizor. Așa se face că, după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de câteva săptămâni, am fost trezit din somn într-o sâmbătă dimineață de o voce subțire. N-am știut întâi de unde vine. Era un glăscior obosit, pesemne și nițel supărat, cu o cadență ciudată în rostirea frazelor. Aducea mai degrabă cu discursul unui comis-voiajor sau al unui cerșetor din metrou. Monotonia sa m-a făcut să mă gândesc apoi la o rugăciune spusă de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia de zăpadă șfichiuitoare. Ah, e o minune, o minune! - Și pentru mine era o „minune“. Dar, ca întotdeauna, mă împotriveam din toate puterile acestei bucurii care mă invada. Când am trecut de Iar și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Zinocika cea îmbolnăvită de mine m-a dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
avusese noroc și că pachețelul pentru domnișorul Julius era În siguranță În poșetă. Se simțea iarăși ceva mai bine, Începea să se gîndească că ar putea să calce mai departe cămășile conașului ca și pînă acum, cînd deodată auzi un glăscior alături de ea, un soi de șuierat și deschise din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul cel mai ciudat, avea o față de copil și zîmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ce mare rahat. ― Am putea să aprindem un foc de tabără și să cântăm niscai cântece, sugeră Burke. Hudson făcu un pas în direcția reprezentantului Companiei și Hicks fu nevoit să intervină. ― Ar trebui să ne adăpostim, se auzi un glăscior. (Se întoarseră cu toții spre Newt care se uita la navetă, parcă fascinată de flăcări). Ar trebui să intrăm fiindcă se face noapte. De obicei, ei ies noaptea. ― Înțeles, zise Hicks arătând cu capul spre epava VTT-ului. Incendiul e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu-și putuse da seama. Mai ciudat a fost că, după ce s-a sculat din scutece și-a început să umble prin curte cu piciorușele ei drăgălașe, Despina a început să-i spună „Niță” și calului lui Samoilă. Când, cu glăsciorul ei striga „Niță”, spre neascunsa jenă a slugilor, apăreau în curte și Samoilă și calul. De jucat, se juca la fel ca toți copiii, cu diferența că finalitatea fiecărui joc trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de scurt. Dar soții Alexe nu-i dădeau timp să-și revină, să se dumirească, se repezeau cu noi complimente, se dovedeau experți în a descoperi noi formule, erau de-o inventivitate delirantă, amețitoare! Vocea precisă, gravă a lui Alexe. Glăsciorul Ninei plin de modulații încântătoare Și bineînțeles că un așa mare artist nu se preta la meschinării de ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu seama că asistă la o mituire spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]