13 matches
-
care, ca și biochimia, devine de sine-stătător încă din momentul apariției sale. În perioada anilor 1920 și 1930, Hans Adolf Krebs, Carl Ferdinand Cori, Gerty Cori și alții au început să studieze căile metabolice fundamentale ale vieții: ciclul acidului citric, glicogeneza, glicoliza și sinteza steroizilor și a porfirinei. Către jumătatea secolului, Franz Lipmann și alții au stabilit rolul ATP-ului (purtător universal de energie la nivelul celulei) și al mitocondriei (producătoare de energie). Aceste tipuri de cercetări se efectuează și în
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Glimepirida crește foarte rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de fructoză- 2, 6- bifosfat , care la rândul său inhibă gluconeogeneza . General : La persoanele sănătoase , doza orală minimă eficace este de aproximativ 0
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
Glimepirida crește foarte rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de fructoză- 2, 6- bifosfat , care la rândul său inhibă gluconeogeneza . General : La persoanele sănătoase , doza orală minimă eficace este de aproximativ 0
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
Glimepirida crește foarte rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de fructoză- 2, 6- bifosfat , care la rândul său inhibă gluconeogeneza . General : La persoanele sănătoase , doza orală minimă eficace este de aproximativ 0
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
este asupra kinazei 3 glicogen sintazei (GSK-3), care catalizează fosforilarea glicogen sintazei în mai multe locuri. Insulina activează AKT kinaza, pe o cale dependentă de PI-3 kinază (29). Este posibil să existe și alte sedii de acțiune ale insulinei în glicogeneză, cum este componenta proteică a glicogenului, glicogenina. Fosforilarea glicogen sintazei produce inactivarea acesteia; ea poate fi produsă de mai multe kinaze. Pe de altă parte, hormoni glicogenolitici, cum este adrenalina, pot produce fosforilarea glicogen sintazei prin creșterea concentrației de kinaze
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
în repaus pe „stomacul gol” sunt cuprinse între 0,70-1,10g/l (Zarma și colab., 1969). Pentru formarea glucozei sangvine este răspunzător ficatul, care transformă diferitele monozaharide cu viteze diferite, mai întâi în glucoză și apoi în glicogen, fenomen denumit glicogeneză. De altfel, aproape 1/10 din cantitatea de zaharuri introduse în organism este degradată complet până la CO2 și H2O, pentru a furniza energie polimerizării restului de 9/10 din glucoză în glicogen (Vâjială, 1996). Țesutul muscular participă indirect la formarea
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
a celulelor musculare. Faptul este logic, întrucât mușchiul consumă 70-80% din glucoza metabolizată în condiții bazale. În consecință, acesta este cel mai important sediu al insulinorezistenței. Această insulinorezistență ar putea fi datorată primar scăderii activității glicogensintetazei, enzimă implicată în echilibrul glicogeneză/glicogenoliză. Ulterior însă, insulinorezistența musculară s-ar putea datora creșterii marcate (de 3-4 ori) a conținutului de trigliceride din vacuolele lipidice prezente în celulele musculare (32, 46). Subliniem că această caracteristică fndamentală a diabetului zaharat este o caracteristică intrinsecă (datorată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
în general, trăsăturile conceptuale ale următoarelor clase de formanți (I. Popovici, L. Ochiuz, D. Lupuleasa, 2007: 48-314): sufixoide cu referent în simptomatologie: - algie (cf. gr. άλιος "durere"): ro. mialgie (cf. fr. myalgie);- geneză (cf. gr.-λενης,- λενεϊα, λένος "naștere"): ro. glicogeneză (cf. fr. glycogenèse); - id (cf. gr. είδος "aspect, formă"): ro. pelagroid (cf. fr. pellagroide); - megalie (cf. gr. μεγα-, μεγαλο-,μέγας "mare"): ro. acromegalie (cf. fr. acromégalie); - penie(cf. gr. πενία "lipsă"): ro. eritropenie (cf. fr. érythropénie); - ree (cf. gr. ροία
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
afecțiuni grave se produce preferențial rT3, ca mijloc adaptativ (sindromul de T3 scăzut). Consecințele metabolice ale acțiunilor celulare ale hormonilor tiroidieni sunt: accelerarea sintezei majorității proteinelor enzimatice care explică creșterea consumului de oxigen și calorigenezei, creșterea glicolizei, dar și a glicogenezei, creșterea lipogenezei și lipolizei; reprimarea unor enzime: inosin monofosfat dehidrogenază, enzimă ce controlează sinteza TSH; acțiune facilitantă asupra sistemului nervos simpatic (există o acțiune b-stimulantă a T3 pe ansamblul receptorilor de acest tip); Din aceste acțiuni rezultă efectele asupra diverselor
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
glucoză cu hiperglicemie, în timp ce șoarecii transgenici făcuți să hiperexprime glucokinaza au o tendință la hipoglicemie și o sensibilitate crescută la insulină (186). Aceste tulburări se datorează deopotrivă unor defecte în funcția glucokinazei, atât în ficat (afectarea captării glucozei și a glicogenezei), cât și în celula β (scăderea răspunsului insulinosecretor la creșterea glucozei). Până în prezent, la om, au fost identificate ~ 150 mutații ale genei glucokinazei, care se regăsesc în 3 sindroame clinice distincte (fig.7), moștenite într-o manieră autosomal dominantă: (1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
schimbări metabolice. La nivelul membranei transportul glucidelor și al aminoacizilor este modificat, celula tumorală fiind o mare consumatoare a lor. Sinteza proteică este crescută și deoarece celula tumorală poate fi o producătoare de substanțe biologic active (hormon paratiroidian, ADH, ACTH). Glicogeneza și lipogeneza sunt reduse. Aceste modificări au la bază activitatea unor oncogene care, în mod normal sunt represate. Modificări antigenice: Celulele tumorale produc substanțe cu caracter antigenic, recunoscute ca atare de sistemul imun. Sunt antigene fetale sau neoantigene prezente în
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
glicemia, hiperglicemianți) intervin major în reglarea metabolică, insulina este principalul factor de care depinde atât utilizarea, cât și producția endogenă de glucoză. Insulina Efect net: ↓ glicemiei Hormoni de contrareglare* Efect net: ↑ glicemiei 1. scăderea glicemiei prin: - ↑ intrării glucozei în celule - ↑ glicogenezei 2. ↓ eliberării glucozei din depozite - ↓ glicogenolizei↓ gluconeogenezei - ↓ lipolizei și cetogenezei - ↓ catabolismului proteic 1. creșterea glicemiei prin: - ↓ intrării glucozei în celule↓ glicogenezei 2. ↑ eliberării glucozei din depozite - ↑ glicogenolizei - ↑ gluconeogenezei↑ lipolizei și cetogenezei - ↑ catabolismului proteic Insulina, „hormonul antidiabetic”, a fost descoperită de către
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
glucoză. Insulina Efect net: ↓ glicemiei Hormoni de contrareglare* Efect net: ↑ glicemiei 1. scăderea glicemiei prin: - ↑ intrării glucozei în celule - ↑ glicogenezei 2. ↓ eliberării glucozei din depozite - ↓ glicogenolizei↓ gluconeogenezei - ↓ lipolizei și cetogenezei - ↓ catabolismului proteic 1. creșterea glicemiei prin: - ↓ intrării glucozei în celule↓ glicogenezei 2. ↑ eliberării glucozei din depozite - ↑ glicogenolizei - ↑ gluconeogenezei↑ lipolizei și cetogenezei - ↑ catabolismului proteic Insulina, „hormonul antidiabetic”, a fost descoperită de către Paulescu în 1921 și introdusă în terapeutică un an mai târziu de către un grup de canadieni. Este un hormon secretat la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]