295 matches
-
fost introduse în celulele tumorale, replicarea acestora a fost stopată și numeroase celule bolnave au dispărut. Cercetătorii speră că astfel pot furniza o modalitate de a ținti tipuri de cancer care sunt dificil de tratat, scrie BBC, citat de Agerpres. Glioblastomul multiform este o formă comună de cancer cerebral care afectează mai mult de 4.000 de adulți din Marea Britanie. Deși există tratamente, acestea au eficacitate limitată, cele mai multe persoane cu astfel de tumori murind în termen de cinci ani de la diagnosticare
Cancer cerebral. Particule de aur utilizate în terapia împotriva bolii by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/21554_a_22879]
-
John College din Cambridge, care a lucrat la elaborarea acestei tehnici, a declarat că aceasta are un dublu efect devastator și, prin combinarea acestei strategii cu țintirea celulelor bolnave cu ajutorul substanțelor anticancerigene, se poate dezvolta, în viitor, o terapie pentru glioblastom și alte tipuri de cancer. Dr. Colin Watts, neurochirurg implicat în studiu, citat de BBC este de părere că celulele canceroase trebuie să fie atacate în același timp cu mai mult de un singur tratament. Acest lucru este important, deoarece
Cancer cerebral. Particule de aur utilizate în terapia împotriva bolii by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/21554_a_22879]
-
tratate și apoi injectate, pentru a genera un răspuns imun care să se „bată” cu cancerul. Este și unul dintre puținii medici din Statele Unite care înrolează pacienți într-un studiu de fază unu pentru un medicament promițător numit marizomib, împotriva glioblastomului. De asemenea, supervizează studiile efectelor chimioterapiei asupra funcției cerebrale - maladie caracterizată prin confuzie mentală, la care pacienții se referă adesea ca fiind „chemo brain”. Când o întreb cât de avansat este studiul clinic pentru Gliovac, Daniela Bota răspunde cu chicotitul
Povestea cercetătoarei românce din SUA care folosește tumori să lupte cu alte tumori () [Corola-blog/BlogPost/338782_a_340111]
-
Exact cum ne vaccinăm pentru gripă: nu ne vaccinăm pentru gripa pe care am avut-o, ci pentru gripa pe care o vom avea”. Când injectează celule prelevate din tumorile altor pacienți, cercetătorii încearcă să prezică ce mutații va dezvolta glioblastomul și să vaccineze pentru posibilele mutații viitoare. Astfel, dacă tumora dezvoltă acea mutație, sistemul imun o recunoaște și o omoară. Fiecare pacient are un set specific de mutații. Pe măsură ce tratezi pacientul cu un tratament imun, de fapt, distrugi mutațiile pe
Povestea cercetătoarei românce din SUA care folosește tumori să lupte cu alte tumori () [Corola-blog/BlogPost/338782_a_340111]
-
acest grup sunt incluse: V.2.1.1. Glioamele V.2.1.2. Carcinoamele metastatice. V.2.2. Tumorile infiltrative difuz includ: V.2.2.1. Astrocitoamele emisferelor și trunchiului cerebral V.2.2.2. Mai mult de jumătate dintre glioblastoamele multiforme V.2.2.3. Cele mai multe dintre oligodendroglioame V.2.2.4. Sarcoamele. Referindu-ne la creșterea tumorilor, din punct de vedere anatomopatologic, deosebim: MICROSCOPIC Două tipuri de creștere: 1. Creșterea parenchimatoasă; 2. Creșterea stromală. 1. CREȘTEREA PARENCHIMATOASĂ Aceasta poate
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
sunt cunoscute două tipuri de evoluție: 2.1. Proliferarea vasculară, care are patru forme: 2.1.1. axială 2.1.2. pericelulară (dendritică și tortuoasă) 2.1.3. retiformă 2.1.4. glomerulară (constatat la periferia zonelor de necroză din glioblastoamele multiforme și din astrocitoame malignizate). 2.2. Proliferarea conjunctiv fibrilară a stromei colagene și/sau reticulinice care are, la rândul său, următoarele subtipuri morfologice: 2.2.1. perivascular 2.2.2. alveolar 2.2.3. fascicular VI. Stări preblastomatoase cerebrale
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
Se extind prin: VII.1.1. Proliferarea directă în cavitățile ventriculare (ependimoame, meduloblastoame, tumori coroidiene). VII.1.2. Propagarea spre suprafață în cazul tumorilor infiltrante proliferate subpineal sau subependimar. VII.1.3. Infiltrarea de-a lungul fasciculelor de fibre nervoase (glioblastoamele). VII.1.4. Diseminarea la suprafață leptomeningelor (cazul a numeroase tumori) urmată de răspândirea în profunzime în jurul tecilor perivasculare WIRCHOW - RUBIN. VII.2. Tumorile cerebrale secundare (metastazele) Se extind prin: VII.2.1. Însămânțări intradurale. VII.2.2. Însămânțări extradurale
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
I - Tumori benigne (sau bine diferențiate, cum sunt Astrocitomul pilocitic, Papilomul-plexului-coroid, meningiomul, etc.). Gradul II - Tumori semibenigne Gradul III - Tumori semimaligne Exemple de tumori cu grading II și III: Astrocitomul anaplastic, Ependimomul, și Oligodendrogliomul. Gradul IV - Tumori maligne, exemplu fiind Glioblastomul multiform. În general, biopsia tumorală și culturile celulare oferă, ca și examenul histologic al L.C.R., date pentru diferențierea meningioamelor de astrocitoame ! Acestea sunt însă metode parțial invazive care pot, așa cum am arătat mai sus, precipita metastazarea în cazurile de meningiom
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
și duplicație) sau în urma unui schimb de materialul genetic între cromozomi diferiți (translocație). Copierea repetată a unei protooncogene normale poate conduce la amplificarea acesteia și, în consecință, la creșterea cantității produsului său genic. Astfel, în unele tumori cerebrale, de tip glioblastom, s-a putut identifica amplificarea genei erbB, iar în unele forme de cancer de sân a fost identificată o creștere disproporționată în activitatea genei neu. Același efect apare și în cazul translocației cromozomale. Astfel, în multe cazuri de limfom Burkitt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și o rată crescută de recidivă tumorală comparativ cu pacienții cu CD133-. CD90 (Thy-1) este o proteină de suprafață a cărei expresie a fost identificată în variate tipuri de celule stem - celule stem hematopoietice, CSC mamare murine, linii celulare de glioblastom CD133+. Studii recente consideră CD90 un alt marker pentru celulele stem și CSC hepatice, într-un grup de linii celulare de CHC fiind găsită o asociere între pozitivitatea imunocolorației CD90 și tumorigenicitatea și potențialul metastatic al celulelor tumorale [142]. CD44
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
a tumorilor cerebrale sub forma clasificării OMS. După OMS există următoarele categorii de tumori cerebrale [1]. A. Tumori neuroepiteliale Astrocitoame 1. Astrocitom − pilocitic, − pilomixoid, − subependimal cu celule gigante, − xantoastrocitom pleomorfic, − difuz, − fibrilar, − gemistocitic, − protoplasmic; 2. Astrocitom anaplazic (grad III); 3.Glioblastom (grad IV) − cu celule gigante, − gliosarcom, − gliomatosis cerebri. Tumori oligodendrogliale 1. Oligodendrogliom, 2. Oligodendrogliom anaplazic. Tumori oligoastrocitare 1. Oligoastrocitom, 2. Oligoastrocitom anaplazic. Tumori Ependimare 1. Ependimom: − celular, − papilar, − cu celule clare, − tanicitic; 2. Subependimom; 3. Ependimom mixopapilar (filum terminale), 4
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
a exista indicii de creștere a malignității. Astfel, evoluția spre o malignitate crescută este corelată cu o agresivitate crescută la nivel molecular. O schemă a acestei evoluții este prezentată mai jos [4]. O progresie similară a fost descrisă și pentru glioblastomul secundar. Acest termen a fost propus din motive clinice și morfologice, în 1940 de către H.J. Scherer [5]. Apariția glioblastomul secundar a fost coroborată cu modificările genetice, în special 124 în ceea ce privește gradul necrozei ischemice [6]. În plus, există diferențe clinice în ceea ce privește
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
la nivel molecular. O schemă a acestei evoluții este prezentată mai jos [4]. O progresie similară a fost descrisă și pentru glioblastomul secundar. Acest termen a fost propus din motive clinice și morfologice, în 1940 de către H.J. Scherer [5]. Apariția glioblastomul secundar a fost coroborată cu modificările genetice, în special 124 în ceea ce privește gradul necrozei ischemice [6]. În plus, există diferențe clinice în ceea ce privește vârsta la debut și evoluția clinică. Diferența majoră între glioblastomul primar (de novo) mai frecvent și glioblastomul secundar apărut
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și morfologice, în 1940 de către H.J. Scherer [5]. Apariția glioblastomul secundar a fost coroborată cu modificările genetice, în special 124 în ceea ce privește gradul necrozei ischemice [6]. În plus, există diferențe clinice în ceea ce privește vârsta la debut și evoluția clinică. Diferența majoră între glioblastomul primar (de novo) mai frecvent și glioblastomul secundar apărut în urma evoluției unui astrocitom benign este apariția unei cascade de modificări genetice în cazul celui de al doilea [7], (vezi schema de mai jos). EPIDEMIOLOGIA TUMORILOR CEREBRALE CRISTIAN IONEL ABRUDAN, DANA
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
5]. Apariția glioblastomul secundar a fost coroborată cu modificările genetice, în special 124 în ceea ce privește gradul necrozei ischemice [6]. În plus, există diferențe clinice în ceea ce privește vârsta la debut și evoluția clinică. Diferența majoră între glioblastomul primar (de novo) mai frecvent și glioblastomul secundar apărut în urma evoluției unui astrocitom benign este apariția unei cascade de modificări genetice în cazul celui de al doilea [7], (vezi schema de mai jos). EPIDEMIOLOGIA TUMORILOR CEREBRALE CRISTIAN IONEL ABRUDAN, DANA MIHAELA CERNEA EPIDEMIOLOGIA TUMORILOR CEREBRALE LA ADULȚI
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
glioamelor maligne a rămas practic constant. O altă remarcă ce trebuie făcută este că în ceea ce privește histopatologia tumorilor cerebrale, în experiența noastră pe primul loc se situează în mod surprinzător meningioamele, urmate de glioame și apoi de metastazele cerebrale. La adulți glioblastoamele și meningioamele sunt cele mai frecvente tumori cerebrale. Au fost descrise o serie de modificări genetice sau sindroame familiale asociate cu tumori (vezi „Clasificarea și biologia tumorilor cerebrale”). Tumorile cerebrale primare pot fi clasificate în funcție de localizare. La adulți 80-85% din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
modificări genetice sau sindroame familiale asociate cu tumori (vezi „Clasificarea și biologia tumorilor cerebrale”). Tumorile cerebrale primare pot fi clasificate în funcție de localizare. La adulți 80-85% din tumorile sunt supratentoriale, iar 15-20% infratentoriale. Principalele tipuri histologice și frecvența lor sunt [4]: - Glioblastom multiform 20-25% - Astrocitom anaplazic 3-5% - Astrocitom de grad mic 18-20% - Ependimom benign sau malign 3-5% - Oligodendrogliom benign sau malign 2-4% - Meduloblastom 2-4% - Meningiom 15-18% - Schwanom 6-8% - Adenom hipofizar 8% - Pinealom benign malign 1-2% - Angioblastom < 1% - Papilom < 1% - Chist epidermoid < 1
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
atitudinea terapeutică este de reintervenție în caz de recidivă și abia după aceea se va proceda la radioterapie, fiind cunoscută tendința acestor tumori de a se transforma anaplastic după reintervenție și radioterapie. Pentru tumorile cerebrale cu grad mare de malignitate (glioblastom multiform, meduloblastom) se recomandă asocierea la tratamentul chirurgical a radioterapiei și chimioterapiei. Este cunoscut că majoritatea glioamelor cu grad mare de malignitate recidivează în mai puțin de 1 an de la tratamentul chirurgical asociat cu radioterapia. Problema majoră de diagnostic diferențial
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
pacienți rămâne extrem de rezervat, progresele înregistrate în special după anii 1970 fiind însă marginale. După 2005, odată cu apariția studiului multicentric publicat de Stupp și colaboratorii privitor la rolul radioterapiei concomitente cu chimioterapia cu Temosolamidă, rolul chirurgiei, în special în tratamentul glioblastomului multiform a pierdut considerabil din interes. În ultimii ani tot mai multe publicații din diferite centre neurochirurgicale dovedesc rolul ablației complete în prelungirea duratei medii de supraviețuire. Experiența noastră demonstrează o creștere semnificativă a duratei medii de supraviețuire la ablația
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
p53 dar și o lipsă a heterozigoției la cromozomul 19q. În transformarea unui astrocitom de grad mic într-unul anaplazic intervin și mutații la nivelul genei retinoblastomului de pe cromozomul 13q și gena MTS1 de pe cromozomul 19p. Progresia astrocitomului anaplazic spre glioblastom multiform se realizează în decurs de 2 ani [2]. Factori de prognostic favorabil sunt considerați: vârsta sub 50 ani, scor Karnofsky peste 70, rata de proliferare (Ki-67) 5%, absența contrastului pe CT, prezența componentei oligodendrogliale. Epidemiologie. Reprezintă 10-25% din tumorile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
temporal (35%) și parietal (17%). Apar ca formațiuni imprecis delimitate, de consistență moale, culoare cenușie care se diferențiază de țesutul cerebral normal adiacent, arii hipodense ce captează substanța de contrast (nu toate astrocitoamele anaplazice captează substanța de contrast). Diferențierea față de glioblastomul multiform este dificilă macroscopic, ea făcându-se pe criterii histopatologice, unde prezența necrozei este determinantă pentru diagnosticul de glioblastom multiform. Microscopic se observă o creștere a celularității, cu un număr mai mare de mitoze, dispuse radiar de-a lungul a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
țesutul cerebral normal adiacent, arii hipodense ce captează substanța de contrast (nu toate astrocitoamele anaplazice captează substanța de contrast). Diferențierea față de glioblastomul multiform este dificilă macroscopic, ea făcându-se pe criterii histopatologice, unde prezența necrozei este determinantă pentru diagnosticul de glioblastom multiform. Microscopic se observă o creștere a celularității, cu un număr mai mare de mitoze, dispuse radiar de-a lungul a numeroase vase sanguine. Vasele tumorale formează o rețea densă, au pereții îngroșați. Nucleii au o citoplasmă eozinofilă bogată în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
preferă practicarea ablării tumorale. Ablația tumorală totală crește supraviețuirea medie a pacienților comparativ cu rezecția subtotală. Postoperator la majoritatea pacienților se constată o îmbunătățire a performanțelor neurologice și a simptomatologiei. Aceste tumori răspund mai bine la tratamentul chimioterapic comparativ cu glioblastomul multiform [5,6]. Pentru astrocitoamele anaplazice recurente tratate anterior cu nitrozuree, temozlomida a determinat o rată de răspuns de 35%, și, comparativ cu terapiile cu rată de răspuns mai scăzută, temozolomida a crescut rata de supraviețuire la 6 luni (46
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
comparativ cu terapiile cu rată de răspuns mai scăzută, temozolomida a crescut rata de supraviețuire la 6 luni (46% comparativ cu 31%) [7,8]. Unele beneficii mai modeste în ceea ce privește supraviețuirea au fost demonstrate prin folosirea BCNU ca tratament adjuvant [9]. GLIOBLASTOMUL MULTIFORM Glioblastomul multiform este de departe cea mai frecventă și mai agresivă dintre tumorile gliale. Tumora prezintă o rată crescută de proliferare și infiltrează difuz țesutul cerebral adiacent. Glioblastoamele infiltrează rapid și distrug arhitectura tisulară normală, făcând rezecția chirurgicală totală
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
terapiile cu rată de răspuns mai scăzută, temozolomida a crescut rata de supraviețuire la 6 luni (46% comparativ cu 31%) [7,8]. Unele beneficii mai modeste în ceea ce privește supraviețuirea au fost demonstrate prin folosirea BCNU ca tratament adjuvant [9]. GLIOBLASTOMUL MULTIFORM Glioblastomul multiform este de departe cea mai frecventă și mai agresivă dintre tumorile gliale. Tumora prezintă o rată crescută de proliferare și infiltrează difuz țesutul cerebral adiacent. Glioblastoamele infiltrează rapid și distrug arhitectura tisulară normală, făcând rezecția chirurgicală totală imposibilă. Deseori
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]