481 matches
-
această carte unui prezumtiv cititor pentru a i-o recomandă? Lucrarea este structurată din perspectiva metodologica a filosofului, dar are în mod cert o trimitere consistentă la științele politice, în care autoarea lucrează de ceva vreme. Prin natura temei, textul glisează în zona literaturii, așa încât el poate fi citit de un public mult mai larg decât cel arondat filosofiei și teoriei politice. Stilistic, este o carte scrisă cu sensibilitate, rafinament și elegantă. Este o carte în care abundență informației nu descurajează
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
altcuiva", poemul își aproprie spații geografice și temporale străine fără ca exotismul să dilueze tensiunea pe care o aduc boala și moartea. Discursul poetic, din perspectiva "acelui cetățean universal ș...ț pentru care granițele (geografice, dar și temporale) nici nu există", glisează între spațiul marcat de boală al sanatoriului și rătăcirea prin orașele și timpurile lumii, discret livrescă, așa cum este și personajul ei, Himerus Alter. "Mă trezesc cu mîna amorțită și mi se face teamă,/ Tremur ca-ntotdeauna, deschid fereastra, același sentiment
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
bere/ între tăceri particulare desprinse cum cometele/ dintr-un timp care nu mai există." S-ar putea emite numeroase ipoteze cu privire la resorturile gîndirii poetice și la modul în care mecanismele perceptive - mereu imprevizibile - redimensionează realul prin prisma unei sensibilități hipertrofiate. Glisînd între mai multe registre ale senzorialului, poetul nostru urmărește să surprindă acele insesizabile mutații ale gîndului provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
cîteva icoane pe sticlă eretice, scrisorile fostei soții plecate în America. Totul, putem crede, n-a fost decît reveria unui pensionar înainte de vreme, sătul de despicat cadavre și obsedat de o studentă. Formula romanului polițist este doar parțial respectată, ancheta glisează spre fabulos, criminalul în serie trece în plan secund, acoperit de criminali de ocazie și răpiri misterioase. Circul lumii prezintă bărbați cu frică sau inconștienți care își pierd viața sau doar reintră în cercul compromisurilor justificate și femei-victime sau călăi
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
traduse în aproape 50 de limbi străine printre care și româna) nu mai reprezintă o inițiere doar în tainele magiei, ci și ale educației de bună calitate. Erou este un puști orfan, interpretat cu farmec indicibil de către Daniel Radcliffe, care glisează - la propriu - dintr-o contemporană lume pencilensiană (sic) într-un univers fantastic al unei epoci revolute ce uzează însă de cele mai extravagante tehnologii, cu un real simț al umorului și ironiei care molipsește nu doar distribuția, în frunte cu
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
un mare pianist (Pianul și ciuringa), copiilor ajunși la o anumită vîrstă li se face cadou un păianjen care ajunge prietenul lor cel mai bun (Păianjenul), lumea (pseudo) medievală (populată cu sfinți, conți, vrăjitoare, cardinali și inchizitori, stăpîni și servitori) glisează spre tancuri și bombe atomice, penicilină ("15000U intramuscular"), Napoleon și Trafalgar, într-o povestire cu arome din Marquez și Agopian. în unele texte ritmul e sacadat, cu enumerații sau repetiții laitmotivice și fir epic gîfîit (cam ca într-unul din
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
se poate regăsi, ca stare de spirit, în toate genurile literare". Nu e neapărat un semn de didacticism, ci mai curînd o procedură de bun augur, într-un context în care vorbele se întîmplă a o lua razna și a glisa către înjghebări anapoda. "Beția de cuvinte" e oricînd reprobabilă. Cassian Maria Spiridon o evită, păstrînd o claritate a expresiei în pofida faptului că se apropie nu o dată, cu emoția veșnicului învățăcel (vezi numeroasele citate din autori paradigmatici), de chestiunile dificile ale
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
cea mai picantă realitate, aceea în care trăia dar pe care o ignora, sustrăgîndu-se în ariditatea și abstracțiunea statisticilor. Oricum, s-a dovedit, mai puțin nocive și viciate decît semenii. Piesa este, cred, complicată, dezvoltată pe multe planuri în care glisează acțiunea, fragmentată, ciudată la nivelul substanței frazei, al conținutului, al vivacității ideilor, care se îneacă uneori în prea mult balast. S-ar putea ca textul să fie mai bun decît îmi dau eu seama în acest moment, în acest timp
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
mijloace atît de simple. Prin neobositul joc al combinațiilor, prin permanenta regîndire a sintaxei imaginii, artistul realizează un registru formal ce acoperă toate sugestiile unei lumi care se autogenerează cu vitalitatea realității însăși. Existența minerală, austeră și definitivă ca structură, glisează pe nesimțite către imaginea vag anatomică, fremătătoare și animată de pulsiuni viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosă culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
grație 2006. Aceasta nu echivalează cu renunțarea la tradiție, expedierea sa ca o vechitură nefolositoare la coșul de gunoi al istoriei, ci, dimpotrivă, cu asumarea precedată de conștientizarea ei. Nimic important nu se pierde, totul evoluează, se transformă istoric și glisează conceptual, îmbrăcând noi forme peste fondul sedimentat de probleme. Nu altfel au stat (au mers...) lucrurile în trecut. Iată, pentru unii dintre noi, surpriza. Ceea ce ne apare în prezent ca realitate istorică încremenită în efigie ori reper mitologic fix reprezintă
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
creație în viață. După ’89, dacă nu greșesc eu, se înființaseră vreo 32 asociații mai mult sau mai puțin profesionale, într-un entuziasm specific erei revoluționare, care entuziasm s-a topit pe măsură ce breasla noastră și-a subminat din interior profesia, glisând-o spre amatorism. Breaslă care, după cum citesc în cartea lui Constatin Bacalbașa „Bucureștii de altădată”, organizase „întâiul Congres al presei din România la 26 octombrie 1871”, adică tot atunci când se inaugura „uzina de gaz” de la Filaret care asigura iluminarea Capitalei
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
posibile toate umbrele pe care locuitorii le vor arunca în amiezile vremilor viitoare suspendat adevăr eolian în care ființa mea se va regăsi tangaj al lacului Bled în sparte răsărituri de soare 7 Azi mâine totdeauna luciul penelor de rață glisează într-aiurea pe ape senzația iminentă a unui intrus care privește toate acestea de la o fereastră cineva care seamănă cu mine și a murit demult într-un cutremur dar limbile orologiului din turn îi distribuie și azi disperare și huzur
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
dribling prelungit al lui Dobrin povestit pe câteva pagini (pp. 37-39) capătă farmecul bizar al unei secvențe fantastice, stilul lui David Beckam de a lovi mingea poate fi, tehnic, asemănător începutului unei schițe de Caragiale, o recenzie la Ușa interzisă glisează sau merge în paralel cu câteva considerații reflexive despre suporteri și antrenorii de fotbal, în vreme ce Argentina lui Eduardo Duarte poate deveni subiectul unui savuros pamflet: „Isteria bombastică ține loc de judecată politică. Economia e un bâlci înțesat de norod. Prin
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
geniu, la imaginațiile lui bizare, la magnificele sale extravaganțe. Nu e musai ca un compozitor să fie exclusiv pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Dimpotrivă, practica muzicală, cel puțin a ultimului veac, a promovat specia creatorului cameleonic, în stare să gliseze amiabil, pe parcursul existenței sale componistice, de la o ipostază la alta a călătorului. Aceasta chiar dacă istoria muzicii savante a afișat o consecuție de modele (sau de mode) ale compozitorului-călător, modele (sau mode) ce au purtat în sine necesitatea de a le
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
ca leac credința unei poezii simple, cu tropi binecunoscuți și uneori riscant de elementari, o poezie luminoasă și tonifiantă prin curățenia și familiarul pe care le degajează. Background-ul - textual dar, mai ales, spiritual - este, cum spuneam, Cântarea Cântărilor. Confesivul glisează pe alocuri în retorica ascezei, a transei cvasimistice: "Pe ce limbă să-ți vorbesc, dragul meu? ție, care cânți? Nici o limbă nu-i destul de bună pentru cântarea ta, și totuși, eu te chem.", " Când mâncăm împreună, ce înghit tot la
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se interiorizează, se insinuează
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții unui spațiu, fie el cameră, salon, teatru se luminează uneori emoționant, desenînd ipostaze ale iluziei florale a paradisului. Jocul cu transparențele și opacitățile, cu oglindirile, cu succesiunea de oglinzi care glisează la vedere și aduc sau iau personaje, povești, situații, care separă și definesc spații de joc, întărește ambiguitatea textului, estompează, uneori, ca un văl, pulsiunile unui erotism cu legături primejdioase: bărbat-bărbat, femeie-bărbat. Și se susține extraordinar în spectacol. Într-un
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
Barnes în Tristeți de lămîie, un mic inventar de subiecte și teme, de strategii narative folosite de "clasicii modernității" din secolul abia încheiat. De la nord spre sud Tristeți de lămîie are ca supratemă bătrînețea, cele 11 povestiri care compun volumul glisează mereu dinspre vîrsta senectuții spre tinerețe, de la nordul rece al prezentului spre un sud al tinereții părăsit pe nesimțite și aproape uitat, într-o privire cuprinzătoare a vieții trăite: șanse ratate, mici ritualuri, momentele de maximă intensitate. Naratorii seamănă cu
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
decantare critică. Limbajul însuși a fost alterat. A observa și a numi, cu deplină îndreptățire, deficiențe ale societății americane contemporane echivalează cu reacționarismul sau cu debilitatea intelectuală. și totuși, autorul nu cedează. Rămâne ferm, dacă nu pe convingerile lui (acestea glisând pe un vector al dezamăgirii), atunci pe ceea ce a văzut și a simțit cu ochii și cu sufletul lui. În pofida atâtor lucruri frumoase din Lumea Nouă, a unor scene emoționante trăite în cuprinsul ei, impresia generală este de vacuitate omenească
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
în nu puține altele adoptă stilul unei poezii înșelător anecdotice, pilduitoare, joviale și ludice, cu un umor al ideii. Prolegomene inventează sorescian o pildă de Ion Creangă. În ce are mai bun în poezia sa, George Meniuc pare a fi glisat periculos de la Arghezi spre Marin Sorescu, izbutind să nu fie mimetic. În orizontul limitat al poeziei basarabene, a adus sonorități originale, ce puteau părea stranii, chiar exotice. Disc (1968) a impresionat prin acuratețea povestirii, valențele lirice și simbolice, proiecția retrospectivă
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
lui Dumitru Radu Popa vor avea surpriza să se întîlnească aici și cu unele dintre personajele precedentei sale cărți, La revoluția română, precum pitorescul Ceaicopschi. În sfîrșit, povestea propriu-zisă a Sabrinei și tot ceea ce se întîmplă în zona cabinetelor psihiatrice glisează spre fantastic, face parte dintr-o lume la limita oniricului și a hipnozei, unde contururile se tulbură, iar faptele ies din zona confortabilă a raționalului. Este lesne de înțeles că în țesătura narativă a fiecăruia dintre cele trei micromane intră
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
la liziera umilinței el prevestește zodii de fier ceva la porți depărtate foșnetul abisului s-a liniștit parcă e cineva câteva umbre în noaptea catedralei de aburi a sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre dinți la capătul acestui principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu e raza infernului din ochiul interzis știu desigur e o
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
poemele acestei cărți. Dimpotrivă, numita “dizolvare” în semn a “realului” e doar manifestarea unei soluții ficționale a crizei/absenței de real, cu întreg transferul de energie pasională către simulacrul textual, cu conștiința dureroasă a unei grave frustrări: “apetența pentru real” glisează, de fapt, silnic, spre o lume a lui ca și cum, inventată, dar alimentată mereu de obsesia “realului”: “când mă trezesc dimineața / înainte ca lumina / să-mi taie ochiul în două /pe clișeul negru și compact / apare imaginea ta / ca un un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
conversație de neuitat, cu multe cuvinte rare, poate neologisme pe ici pe colo, poate ultima conversație lumina se concentra deja doar în cătușele gleznelor ei de sidef ce se grăbeau să dispară pe o stradă întunecată în acea matrice ecoul glisa cum într-o gură roșie o înghițitură de vin fără memorie vei ajunge acasă într-o odaie cu miros de răchită abia înflorită, vei căuta răcoarea șemineului de malachit, înconjurând de trei ori cu degetele verdele sepalelor de drețe vei
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
admirabilă s-a stricat: regulatorul, care avea de la început în aliajul său un punt țicnit, s-a frînt în toiul mișcării: Ťorganele erau sfărîmate și maestrul nebunť!". Finalmente, ,moartea - ea a desăvîrșit opera nebuniei". Insulară în mijloc unor ironii care glisează ușor în gravitate, afirmația referitoare la armonie sugerează măcar existența și-n lume, nu numai în operă, a unei rigori de ordin ,subtextual". O astfel de rigoare, devenită sens, e singura care justifică, printr-o transcendență care nu are, propriu-zis
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]