315 matches
-
Iliescu sunt perfect interșanjabile. Există, bineînțeles, câțiva ambasadori de bună calitate, dar nici unul dintre ei nu figurează pe lista premianților. După ce s-au descotorosit de oameni evident născuți pentru diplomație, promovați de Convenția Democratică, iliescienii au readus pe scenă bătrânele gloabe comuniste. într-adevăr, trebuie să ai o înțelegere cu totul anapoda a politicii internaționale ca să-l pui ambasador la Paris pe Oliviu Gherman. Acest substitut de Iliescu are în comun cu diplomația cât Oblomov cu atletismul. Când un Dan Marțian
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
securiști care-au făcut poliție politică (adică și-au folosit poziția într-o instituție a statului pentru a reprima politic persoanele neconvenabile regimului comunist)? Cu atât mai mult cu cât securiștii despre care s-a scris în presă sunt niște gloabe de vârsta a treia, trecute pe linie moartă. E vorba, în principal, de oameni activi pe la începuturile regimului comunist, și nu de "profesioniștii" recalificați de Măgureanu și ridicați în grade de Costinel și Mircică. De unde această încăpățânare vecină cu ura
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
fost nici o problemă. Dar în majoritatea covârșitoare a cazurilor era vorba fie de maculatură propagandistică, fie de bani scoși pe scenariile unor filme idioate (gen haiducii idilici ai lui Eugen Barbu). I-aș fi lăsat în plata Domnului, dacă acele gloabe ideologice n-ar continua să ridice și astăzi spre izvoarele secate ale finanțărilor de la Ministerul Culturii fliturile lor veșnic însetate. Scriind prea mult despre propagandiștii cu penelul, condeiul, portativul sau coardele vocale există riscul de a crea o idee falsă
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
variate pentru a schița o anumită evoluție a raporturilor muncă-răsplată. Termenii care desemnează răsplata sînt incredibil de pitorești și de numeroși (de ordinul cîtorva zeci), enumerarea lor transformînd pagina într-un adevărat text literar. Iată doar cîțiva: bărbînță, cîști, curupcă, gloabă, mortasipie, telalîc, ugeret, rusumat, tringhelt ș.a. Analiza acestor termeni este minuțioasă, în funcție de prima atestare, originea lor, răspîndirea geografică, tipurile de documente unde apare atestarea, pentru ce/cui/cine acordă respectiva răsplată etc.. încă de la început denumirile cu care operează cercetătoarea
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
succedau uluitor, mai ceva decât în zilele noastre. Pe atunci, în preajma tratatului de la Adrianopole, pe când ne pregăteam să intrăm în Europa și astfel să luăm parte la globalizare, cu otomanii dați la o parte, birul cel mai nesuferit era tocmai gloaba. Stingând focurile în vetre, ca să nu plătească fumăritul, românii își întăreau vlaga, sfidând frigul, ca în iernile de acum, când prețul gigacaloriei tinde să-l ajungă pe al unei Dacii confort. Atunci, sacul autorității îl umpleau micii contribuabili, precum astăzi
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
context din sensul general indicat de dicționar: "lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură". Dicționarul (care citează un termen bulgăresc ca sursă pentru românescul rablă; etimologia este totuși controversată) cuprinde și semnificații mai puțin actuale (,animal bătrân și slab; gloabă"; "om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit"). În dicționarul academic (DLR) apar în citate "niște rable de mănuși" sau "rabla lui de cal"; aplicarea la ființe sau la obiecte care nu sînt mecanisme a scăzut însă considerabil în ultimul timp
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
o privire tâmpă, de gonaci în slujba șefului unic. Și care cu niscaiva alice de vânătoare. Aerul deprimat ce învăluie viața politică românească se transmite, desigur, până în cel mai izolat cătun al țării. Când la vârf s-au bulucit toate gloabele, nesimțiții, nesătuii și ticăloșii neamului, presiunea asupra marginilor trebuie să fie enormă. De trei ani încoace, pesedeii zburdă ca-n picturile lui Chagall. Compromiterea, sub Emil Constantinescu, a ideii că la „dreapta” se află oameni de mai bună calitate decât
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
în timp, în emoțiile și imaginile mele, teatrale și umane, deopotrivă. Trecem pe lîngă gospodării cumplit de sărace, pe lîngă oameni amărîți, cu priviri hăituite și goale, pe lîngă cîmpuri pe care ară bătrîni slăbănogi, mergînd cu plugul în spatele unor gloabe flămînde și neputincioase. Sîntem în secolul 21! Ei știu, oare, asta? Și dacă ar ști?! Mi-aduc aminte de un țigan pe care l-am întîlnit cu Purcărete, cîndva, la Bechet. Avea o haină de un fel și pantalonii de
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
odihnesc niște izmene puse la uscat. Lopățica mică de infanteie furată din dotarea garnizoanei a ruginit îngropată în pămînt - mînerul ei l-am folosit drept arac pentru altoiul de roșii premiate Pax Romana. "Pax, Pax, da’ cu cine?", mă întreabă gloaba asta glorioasă care m-a purtat prin toate cele. Are dreptate - locul e gol. Nici o suflare. Doar statui - busturi și ecvestre. Academii... Ooo, puzderie de academii: colea peripateticii, coleașa - cinicii. Peste tot - ilustrissimă gloată. All over the place, Sire! *** Perpendicular
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
care fiindcă am avut tot ce am dorit, m-am blazat de mult de orice dorința". Chipul "bătrîneții" apare conjurat prin umor: "Să-ți spun drept, mă autoanalizez cu oarecare mirare, jenă și cu o ironică dezaprobare: parcă-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
de fustele ei. Mother Caterpillar: Stai așa că-ți ghicesc io acuma dă ce ai venit. Ia globul și-l descântă, scuipând și ea de mai multe ori pe el, în timp ce dă din gură repede, abia inteligibil. Mother Caterpillar (către glob): Gloabă spurcată/ Cu gura căscată/ Cu ochii beliți/ Cu dinții rânjiți/ Cu mâini răpciugoase/ Cu boală în oase/ Io te-ntreb, tu îmi răspunzi/ Altfel, te omor. Primavera (către Mother Caterpillar, arătând spre glob): Ce zice, fă? Mother Caterpillar (către Primavera
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
Ciocârlie trăiește drama de a nu-și găsi locul în deprinderile epocii. Precum un călăreț căruia ucenicia pe cai de rasă i-a întipărit obișnuința de a căuta performanțe hipice în orice spinare ecvestră, dezamăgirea pe care o resimte văzînd gloabele literare ale momentului trebuie să fie drastică. Inadaptarea e acută, căci autoarea se află în posesia unor însușiri cărora epoca le împiedică întrebuințarea. Un asemenea spirit doct e precum o pasăre pterodactilă căreia înzestrarea polivalentă îi devine fatală, selecția neavînd
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
ideea lui Cornel Ilie și au participat la realizare 15 persoane, printre ei - fotografii Alex Galmeanu, Alex Mazilu și Petru Ivu, ilustratorii - Dan Anghel și Sînziana Vizinteanu, producătorul de televiziune Gina Stroian. Logistică întregului proiect a fost asigurată de Malina Gloaba (Sublime Media). Din ce e format Orașul Minunilor?. Peste 100 de locuri cu poveste din București au primit în ultimele 2 luni un As de Pică, semn al apartenenței la Orașul Minunilor. O parte din locuri le găsiți aici. Asii
Au creat sub anonimat un oras virtual cu 10.000 de locuitori ca sa promoveze un concert [Corola-blog/BlogPost/98576_a_99868]
-
timp de 15 ani, de apocalipticul Saul Silviu Brucan, tartorul tartorilor, agentul tuturor antiromânilor, călărind calul cel negru al urii și nedreptății împotriva neamului românesc pe care l-a numit stupid people! Deocamdată, în coadă acestei cavalcade apocaliptice, pe niște gloabe sure precum cea a lui Albrecht Durer, vin mâncând pământul cu coasele în mână Traian Băsescu și Klaus Johannis având că normă stabilită: apocalipsa antiromâneasca bine făcută. P.S. Am scris acest pamflet după lectură eseului „Cumpănă României” de Călin Georgescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
basme, și traduceri. Masca Morții Roșii, a lui Poe, este tradusă de Caragiale cu titlul Masca, păstrîndu-i, altoit pe fiorii propriilor nuvele, minimalismul frisonant. Schimbare totală de stil, în Broasca minunată, după Twain. Smiley e, cu toate acareturile lui, o gloabă de iapă și-o lepădătură de cîine, omul prinsorilor. Pariul face din el minuni. Și din cel care povestește, și că-ruia amicul prins de-un nasture (postură tipică în lumea lui Caragiale) i-o taie cam din scurt. Păcat, chiar
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
unii pe alții. Un mare om politic e un om care are har. El face posibilă existența comună a oamenilor prin spiritul lui de organizator și legiuitor. Partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei românilor; când devin gloabe, poporul român le trimite la abator. Poporul român, din punct de vedere politic, e greu de glorie. Păi dacă îi adunăm pe toți miniștrii români de la 1900 la 1918, noi am fi putut furniza Angliei și Imperiului britanic cel puțin
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
somnului (un fel de moarte de-o noapte!) își spune la fel „Doamne ajută!”. Ce va fi zicând omul nostru după ce a primit „ajutorul”?! aceasta-i întrebarea... Omul, săracul, adună banii firfiric de firfiric, după care începe a-și plăti gloabele la stat, pentru care milionul e un mic... nimic!.... Pe balanța adevărului se câștigă și se pierde! Cine câștigă și cine pierde e o întrebare foarte grea... știut fiind că „adevărul” umblă cu capul spart! Pentru cei șapte (ori șase
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
tu ai să-ți iei o mârțoagă și... Dumitre, dacă gândești așa despre mine, am să mă supăr foc! Ca să-ți treacă supărarea, am să-ți spun ceva vesel. Spune, Dumitre, că și așa sunt cătrănit. Un evreu avea o gloabă de cal și căra apă cu sacaua la târgoveți. O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una din nopți pe când evreul dormea dus după o zi de muncă pe ruptelea, feciorul său, de vreo opt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-ți treacă supărarea, am să-ți spun ceva vesel. Spune, Dumitre, că și așa sunt cătrănit. Un evreu avea o gloabă de cal și căra apă cu sacaua la târgoveți. O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una din nopți pe când evreul dormea dus după o zi de muncă pe ruptelea, feciorul său, de vreo opt anișori, se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde lamba, să mă ghindilesc.” „Da’ ce, pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am găsit, Costăchele! Bine ai venit, moș Dumitre. Ia spune, cum a fost drumul și cum te-ai descurcat cu angrosistul? Cum să fie drumul? Ca primăvara. Ici omăt, colea glod și tot așa. Da’ armăsarul meu nu-i o gloabă... Cât despre angrosist... Ce săți spun? La început, ba că-i câr, ba că-i mâr, da’ până la urmă s-o dat pe brazdă. Apoi, moș Dumitru a luat-o gospodărește și i-a povestit lui Costăchel toată tărășenia. Cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
slabe, încercănate, cu burta la gură, una cu o rochie ce-i plesnește peste burtă, un copil pișat o trage de poală. Nimeni nu scoate un cuvânt, toate au adormit într-o Sodomă păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca niște gloabe. Lângă ușă stă una cât un munte cu o rochie roșie plisată mărunt de la subțiori, cercei și mărgele cât pumnul. Pe fiecare deget un inel de aur. Își pipăie poșeta. Simte o arsură în palmă. Zece mii de lei, are zece mii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le oferă orașul, nu descopăr, de la lucarnă, decât prăvălia unui măcelar mizerabil, care-și taie cele două oi pe zi; îl văd de fiecare dată când privesc afară. Dis-de-dimineață, i se aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și oamenii îl ascultă. Și asta nu-i de ici de colo, Dumitre. Da’ ia spune, mai ții să mergem la iarmaroc, să ne luăm câte un cal? Ce cal? Câte un armăsar care să mănânce pământul alergând. Nu o gloabă... Bine gândit, Pâcule. Acum însă nu-i timp de pierdut. Hai acasă, că mâine în zori încărcăm un nou transport de grâu. Tot nu te-ai lecuit de poruncit, Dumitre. Apoi boala din născare leac n-are. Acum spune-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că se strunește un cal pe care-l încaleci? Îl lași să miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la paradă? Păi ce fel de cavalerist ești dacă îi dai voie calului să meargă ca o gloabă? Capul sus, băiete! Și al tău și al calului! Așa se călărește! Ei! Dacă m-ai fi văzut tu pe mine cum călăream în cătănie! Aveam niște cai ca niște zmei! Calul comandantului de escadron era negru, țintat în frunte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]