5 matches
-
au arătat prudente și rezervate față de formațiile în -ăraie, lingviștii au fost interesați de sufixul pitoresc. Au scris despre el Al. Graur și Iorgu Iordan; ultimul, în Stilistica limbii române (1944), enumeră forme populare ca apăraie, colbăraie, fleșcăraie, focăraie, fumăraie, glodăraie etc. și constată echivalența relativă cu celălalt sufix colectiv, apropiat ca formă: „Se pare că nuanța depreciativă este mai accentuată la -ăraie decât la -ărie” (p. 497). O oarecare stabilitate și frecvență în uz au și alte derivate actuale cu
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
vitezei... Lasă-lasă... n-o mai lungi, că, dacă momelile n-ar fi fost cum au fost, și mișcările noastre nu ar fi fost cum au fost, nici capturile nu a fi cele care sunt. E, te-te, capturi,în aproape glodăraia asta de ape,încă tulburi, după ploaia de aseară! Ei, da! Dar, dacă a fost să ne meargă, ne-a mers. Chiar așa? Chiar așa! Priviți și vă minunați. Când și-au scos, cei doi, juvelnicele, înțesate cu pești de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un fel de colibă în care a intrat cât a putut de repede... „Oare cât are de gând să țină ploaia asta? Da’ chiar dacă se oprește, cum ies eu de pe ogor pe întunericul ista. Și apoi cum oi merge pe glodăraie, dacă abia m-am târât pe loc uscat - își spunea Toaibă, masându-și piciorul rănit... Ploua de o bună bucată de vreme. Peste tot răul se adăuga și foșnetul nesfârșit al șoarecilor. A luat în brațe sacul de merinde în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
piciorul s-a tămădui. Dacă încolo ești întreg, atunci îi bine. Ce face Maranda mea, moș Petrea? Apoi ce poate să facă o fimeie singură? Nu-și vede capul de treburi. 90 Da’ matale unde ai pornit pe așa o glodăraie? Mă duc la târg după niște doftorii pentru babă, fiindcă în iarna asta o tot gogit, da’ amu’ o căzut la pat. Are fierbințeală și tușăște de sare cămeșa de pe dânsa. Păi asta nu-i bine, moș Petrea. Nu-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
căci, după o noapte de petrecere, dimineața "ne oprim puțin, să aspirăm pînă-n adînc praful sănătos ridicat spre firmament de tîrnul municipal" îl regăsim în gara Pașcani ("Trei ceasuri și jumătate în Pașcani cam prea mult!... Dar ce pitoresc! Ce glodăraie și colbăraie...Ce abdomene de copii malarici! [...] Ce jigăraie de cîni costelivi cu ochii rătăciți și coada'ncîrligată înspre pîntece...") și apoi eșuat în Iașul devenit Veneție moldavă: "Piețele, ogrăzile, locurile virane sunt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]