34 matches
-
graiul strămoșesc în care m-am născut, căruia nu i-am putut aprecia importanța și gustul, decât după ce am fost nevoită să mă îndepărtez de el. Pe cei mai mulți dintre noi ne-a împins sărăcia, din păcate, pe drumul îmbolovănit și gloduros al exilului, pe alții, mai puțini, bogăția, sau chiar simpla dorință de a cunoaște această lume minunată. Nu trebuie să fii neapărat un... mai știu eu ce „magnat", pentru a te bucura de ea. Numai liber, trebuie să fii, și
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
usucă orice urmă de umezeală, boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească spicul scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Seceratorul.html [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
în cenușiu : cerul este colindat numai de nori reci și amenințători. O atmosferă stresantă, aproape politică, ține oamenii închiși în case și-n singurătățile lor amărâte. Satul a amețit cu ochii la cer. Găurile negre ale viitorului își plimbă umbrele gloduroase peste ziua întunecată. Oare ce mai urmează, Doamne ? ............................................................................................................................................................................... Nu ne mai putem împotrivi, amintirile ne pulverizează sufletul în lucruri. Oare prin lacrimi îl voi putea recupera ? O durere surdă îi străngea pieptul ca într-o menghină. Așa că lui Dio lacrimile
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ferestroica_lui_dio_costel_zagan_1383298796.html [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424863623.html [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
era oltean. Ajungem pe la prânz. Vară, soare torid, transpirație. Asistăm la niște tradiții străvechi, ne părea rău că nu avem un aparat de filmat. Socrul mare apare la poarta și se așează pe un scaun. Jegos, zdrențuit, desculț, cu picioare gloduroase, cred că a căutat mult niște noroi, totul în jur arată o secetă prelungită. Mireasă ... Citește mai mult Cu excepția unor cazuri din tinerețe când eram săraci lipiți, am mers la toate nunțile la care am fost invitați. Așa că acum vreo
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dan_norea/canal [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
era oltean.Ajungem pe la prânz. Vară, soare torid, transpirație. Asistăm la niște tradiții străvechi, ne părea rău că nu avem un aparat de filmat. Socrul mare apare la poarta și se așează pe un scaun. Jegos, zdrențuit, desculț, cu picioare gloduroase, cred că a căutat mult niște noroi, totul în jur arată o secetă prelungită. Mireasă ... XXIX. SPITALUL DE IERI ȘI DE AZI, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1331 din 23 august 2014. Ina dragă, facem ce facem și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dan_norea/canal [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
care își acompania de fiecare dată „favoriții” și „rupătorii de țurloaie” când aceștia erau „poftiți” tacticos să „se lepede de miuță”, să poftească repejor și să se alinieze pentru intrarea la ore, iară noi - îndrăcind „rostogolirea-n recreații” pe patrulaterul gloduros de lângă gardul lui Popanița a unor ghemotoace de cârpe, vinilin, resturi de vatelină de la furnituri, învelite toate în „anvelopa” mirifică a unei „băști cu paratrăznet” (ce se asemuia cu o râmnită „mingie cu șiret”), furată de la cine știe ce șea de bicicletă
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ion_urdea_profesorul_si_directorul_nostru_.html [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443850651.html [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
graiul strămoșesc în care m-am născut, căruia nu i-am putut aprecia importanța și gustul, decât după ce am fost nevoită să mă îndepărtez de el. Pe cei mai mulți dintre noi ne-a împins sărăcia, din păcate, pe drumul îmbolovănit și gloduros al exilului, pe alții, mai puțini, bogăția, sau chiar simpla dorință de a cunoaște această lume minunată. Nu trebuie să fii neapărat un... mai știu eu ce „magnat", pentru a te bucura de ea. Numai liber, trebuie să fii, și
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 by http://confluente.ro/Maricuta_manciuc_toma_este_maricuta_manciuc_toma_1363066916.html [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
porumb.], se întorceau spre casă. Încercau să grăbească mersul animalelor, care nu prea se sinchiseau de dorința stăpânilor și de îndemnurile acestora, asociate cu sficiuirea plesniturii de la biciul împletit din pile argăsită. Își vedeau de mersul lor legănat pe drumul gloduros de țară, rumegând alene. Lili simțea cum i se apropiau ceasurile nașterii. Loviturile primite de la prunc se făceau simțite în partea de jos a abdomenului și din când în când primea câte o străfulgerare de durere. - Bărbate, nu știu dacă
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478091796.html [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472713975.html [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
era oltean. Ajungem pe la prânz. Vară, soare torid, transpirație. Asistăm la niște tradiții străvechi, ne părea rău că nu avem un aparat de filmat. Socrul mare apare la poartă și se așează pe un scaun. Jegos, zdrențuit, desculț, cu picioare gloduroase, cred că a căutat mult niște noroi, totul în jur arăta o secetă prelungită. Mireasa primește un lighean cu apă și trebuie, așezată în genunchi, să-l spele pe picioare. Soacra mică dă primele semne de indignare dar o potolește
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408864756.html [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
de umezeală, iar boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească aristele[1] Spicului scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Seceratorul_stan_virgil_1388132266.html [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
acelui sat să părăsească vechea vatră în preajma anului 1772 și să caute locuri mai ferite în acea zonă de câmpie. Primii care au plecat s-au îndreptat spre nord-est și s-au așezat în lunca râului Sărata într-un loc gloduros, formând satul Glodeanu Sărat; în anul următor, un alt grup s-a îndreptat spre sud și a înființat satul Gârbovi. Ultimul grup care a plecat a fost format din 160 de oameni, membri ai unui număr de 40 de familii
Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/316390_a_317719]
-
întors, îndreptându-și razele de la far peste tufișuri și am șters-o peste câmp spre un drum de țară, care era la mare distanță de șosea. Cu siguranță că locul ăla era cuibul unui demon: era albastru, cu un sol gloduros, mirosind a păcură, iar în întuneric, nu departe de noi, se auzea sfârâitul aburilor care se ridicau spre cer de la coșurile uzinelor din Lackawanna. Doar n-aveai de gând să tragi? i-am zis. Tocmai bâjbâia să își bage mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Vai...! Sfârșitul-sfârșitului...! Răzbunarea...! Praful și pulberea...! O...! O-o-o-o...! Iehovah Sabaoth! Iehovah Nisi! Adonai Melekh! El Gibor! El Shaddai! El Hai! El Roi...! Fir-ar să fie! Pe Tabernacolul Leviților! Feri, Doamne! Parcă-parcă... A fost olecuță mai rău. Mai dur. Mai gloduros. Mai tăricel și mai supărător, ca nici o altă dată! hâcâie zdravăn Comandantul, după ce zdruncinăturile și emanațiile sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Știu că-ți vine greu să mă privești“. Am glumit, i-am spus că sunt lucruri și mai rele pe lume, totuși nu reușeam să conversez relaxat. Rămâneam cu gura căscată la jumătatea frazei, cu privirea lipită de fața sa gloduroasă, mușcată de boli de piele agresive. Avea niște urechi și un nas ce meritau să fie povestite. Ce poți să spui despre un nas? Nimic, dacă e ca la toți oamenii. Al său însă avea o conformație atât de particulară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
făcute la Bîrlad, în zona gării, cînd am fost trimis după publicitate: „Case cu ziduri sparte, din care cărămida se ivește ca o plagă deschisă și alte case cu praguri ce dau în stradă, crăpate. Firme vechi: «Curele, hamuri.» Trotuare gloduroase. Orașul se bănuiește spre răsărit, plat, mediocru”. Ce himeră trebuie pentru a nega existența provinciei? în fabrică (drumul meu a fost la cea de confecții), nimeni nu pare să se gîndească la aceasta. Acolo, ca să citez o lozincă, „Timpul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de lut. Simțeam nevoia unei explicații și m-am oprit la cea mai simplă: când picioarele îți sunt așezate pe o netezime, limba ți-e slobodă sau nevoită să vorbească pe negândite. Ogorul nu-ți îngăduie s-o faci, fiind gloduros și avid de putreziciune. Asfaltului îi opui palavra, în vreme ce ogorului - încetineala greoaie a oaselor: lipsit de apărare, tragi de timp, șipentru că știi bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deja, de vreme ce le-ați trăit, ca toată lumea; astfel, pe când un cer azuriu saluta ferice sărbătoarea din 4 ianuarie, străzile, printr-un infam contrast, păreau să protesteze împotriva veseliei publice; acoperișurile plângeau; solul crăpat se topea în râuri; lacuri de apă gloduroasă apăreau pe lângă povârnișuri de neîmblânzit, excluzând ideea însăși de locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele de gheață, singurele care le mai ofereau adăpost; între timp, acoperișurile încărcate de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aeroport cât o țară balcanică, de-a lungul unei șosele nesfârșite, cu rare blocuri îndepărtate, fără identitate, fără memorie, cu un mărunțiș neînsemnat în buzunare. Este un vis obraznic, frate bun cu acela în care, tre-când pe ulițe de la noi, gloduroase, spre a da colțul în străinătate, si nu oriunde, ci pe principala stradă comercială, timpul se și încetinește, dar se și scurtează, secvență nu face trecerea, înțelegi că te vei poticni acolo, nevolnic, între molozuri și obstacole. Atroce, dacă stai
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
certifică. Tonul e nu o dată sfătos, marcat de reveria trecutului, intimizat, sensibilizat: "Ca vechi locuitor al Bucureștilor, unde în chipul cel mai firesc, dînd colțul unei străzi de patricieni ale căror case sînt în fapt rezidențe, nimerești într-o uliță gloduroasă cu hardughii ce te întîmpină stins și pierdut, nu m-am gîndit niciodată la un război între unele și altele, dus cu ură și fără de cruțare - oamenii în exclusivitate fiind cei ce se bucură de privilegiul mișcării. Tot astfel, zîmbesc
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
Emil Brumaru Vin' la noapte în rogoz Să te culci cu fața-n jos Prin pămîntul gloduros Să te uiți la rădăcini De ierburi cu ai tăi sîni ?i la rădăcini de crini Să scurmi fă cu ai tăi sini Cu rît mic dar foarte gros Lunganco cu rochia roz Vin' la noapte în rogoz Să te
Lunganco cu rochia roz by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10882_a_12207]
-
eu sînt un amestec de prundiș. Sentimentele mele de pietricică se îndreaptă în întregime spre June Haig, nu, nu June Haig cea reală, ci una imaginară, aflată într-o lume fără înțelegere sau conștiință. Sentimentele mele față de Kate Caldwell sînt gloduroase, doresc s-o satisfac și s-o încînt, vreau să mă considere isteț și fascinant. O iubesc la un mod atît de servil, că mi-e teamă să mă apropii de ea. Azi după-amiază mămica a fost operată de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]