4 matches
-
de atemporal? Știți bine domniile voastre că nici vremii sale nu s-a potrivit prea bine și că s-ar fi vrut contemporan cu Alexandru cel Bun, trăitor în „umbra sfântă” a Basarabilor și Mușatinilor”, așa cum îi stă bine oricărui romantic, glorificator al Evului Mediu. Eminescu a iubit sincer poporul și țara aceasta, cărora le-a închinat pagini nemuritoare, dar nu a urât cu-adevărat popoare și nu a ridicat arma contra străinilor. A urât și veștejit - uneori cu vorbe grele - oameni
Eminescu şi străinii – o reconsiderare by http://uzp.org.ro/eminescu-si-strainii-o-reconsiderare/ [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
hidrocentrale etc. Se ajunge la o adevărată criză toponimică, imaginația umană fiind depășită de necesități, care explică, parțial, repetarea obsesivă a unor toponime identice acordate așezărilor noi, toponime care creează confuzii și pierdere de timp (de exemplu: denumirile cu caracter glorificator acordate multor sate noi din România sau unor sate al căror nume vechi a fost considerat supărător pentru politica cosmetizantă a autorităților mai vechi sau mai noi - Traian, Ștefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogalniceanu etc.). Criza toponimică se rezolvă
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
au existat decât în sufletul creatorului lor, este o probă de cat de puternică este arta în fața vestitei realității"48. Sábato scrie române de ficțiune, cu personaje purtătoare de absolut, ca María, Marcelo, Carlos sau soldații generalului Lavalle 49, toți glorificatori intransigenți ai purității, capabili de sacrificiul suprem, cel al vieții, pentru a da existenței terestre un sens eroic, sunt întruchiparea omului în căutarea unui grăunțe de absolut, al omului total, în care se opun dar se și compun spiritualul și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui M. Beniuc, versul tumultuos, fără să se poticnească în exactitatea măsurilor de vers, ori în selectarea silită a rimelor. (...) Timbrul liric al lui Al. Andrițoiu de multe ori poate însă să ne înșele. Atunci când vrea să fie incendiar sau glorificator invocând partidul, când îmbracă o compoziție nesemnificativă, când merge la pastișa timbrului propriu al unor poeți formați. Așa de pildă, în unele poeme (Trei întâlniri de neuitat, Patriei) autorul lor aduce aminte numai onomastic de prezența partidului, iar cuvântul și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]