16 matches
-
neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster, ascet, iar cea mai mare parte a glosatorilor reproduc aceste locuri comune. Și totuși... Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una sau două anecdote sugestive, trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster, ascet, iar cea mai mare parte a glosatorilor reproduc aceste locuri comune. Și totuși... Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una sau două anecdote sugestive, trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
anul 1576, Jean Bodin 131 a demonstrat cu autoritate că în toate regatele creștine o veche cutumă impunea ca două stări să nu poată vota contra celei de-a treia. Primul pas către generalizarea ideii majorității a fost făcut de glosatorii scolastici, urmați de canoniști și legiști 132. Glosatorii considerau regula majorității o "ficțiune" (fictio iuris): legea, negăsind un alt mijloc de rezolvare a conflictelor, consideră voința majorității ca voință a tuturor. Pentru vot se impunea prezența a 2/3 din
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
autoritate că în toate regatele creștine o veche cutumă impunea ca două stări să nu poată vota contra celei de-a treia. Primul pas către generalizarea ideii majorității a fost făcut de glosatorii scolastici, urmați de canoniști și legiști 132. Glosatorii considerau regula majorității o "ficțiune" (fictio iuris): legea, negăsind un alt mijloc de rezolvare a conflictelor, consideră voința majorității ca voință a tuturor. Pentru vot se impunea prezența a 2/3 din numărul total al membrilor adunării. În același fel
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Deși la început ei considerau că revelația maorității nu servește decât pentru a crea unanimitatea, ulterior au adoptat principiul roman al ficțiunii: Per plures melius veritas inquiritur (un număr mare aprofundează mai bine adevărul). Rezultatul cel mai important al activității glosatorilor, canoniștilor și legiștilor în privința problemei majorității a fost extinderea doctrinei corporative asupra tuturor deciziilor publice. Din reflecțiile lui Aristotel (Politica fusese tradusă în latină către anul 1260) rezultă că autoritatea părții celei mai numeroase depinde nu numai de cantitatea, ci
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Încredere În Zigabenos 73, care afirmă că Diavolul este creatorul animalelor și al plantelor. Însă, din nou, singurul text bogomilic original și autentic, Interrogatio..., intervine precizînd că toate ființele vii sînt produse din pămînt și apă (și, probabil, din aer), glosatorul adăugînd că animalele nu posedă suflet, deținînd totuși o esență a elementelor. Or, după cum bine știm, elementele au fost create de Dumnezeu, nu de Diavol. Este foarte probabil, prin urmare, ca ereziologii să nu fi Înțeles subtilitatea doctrinei bogomile și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oculari, ci sunt după: Evanghelia după Luca etc. Ele sunt sursele teologice capitale, nicicum istorice. Iar dogmele creștine nu pun mântuirea în termeni de feminitate sau masculinitate, egalitatea dintre sexe manifestându-se ca liber arbitru din perspectiva iubirii creștine. Viclenia glosatorilor gnostici vine de acolo că ocultează esența creștinismului ca religie a iubirii, propunând alternativa sexualității sacre. În asemenea demers, sunt manipulate cu multă abilitate erorile Bisericii, care n-au fost puține în decursul istoriei, îndeobște prin instituția Inchiziției. Firește, ignoră
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster, ascet, iar cea mai mare parte a glosatorilor reproduc aceste locuri comune. Și totuși... Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una sau două anecdote sugestive, trei-patru fragmente, câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
schimb Mașina de fabricat fantasme (1995), laolaltă cu Turnirul khazar (1997) fac în cazul lui C. trecerea, așa-zicând, de la scut la sabie. Gânditorul raporturilor iudeo-creștine și al polarităților de tot felul (național-universal, lume veche-lume nouă, Orient-Occident, revoluție-reacțiune, conservatorism-liberalism etc.), glosatorul de parabole biblice se raliază cu fervoare demonstrativă liniei Ioan Petru Culianu- Horia Roman Patapievici-Sorin Antohi: erudiția activă, unde, bunăoară, „conflictul” Platon-Aristotel, K. R. Popper și Paul Feyerabend se asociază întru polemizare cu Cristian Tudor Popescu în privința cărții lui Roger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
de câștigat. În altă ordine de idei, caracterul obscur, al zicerii, numai apoftegme și parabole, impune intervenția clarificatoare a doctoranzilor. Ei sunt cei care au asigurat gloria universitară și postumă a unui Heraclit sau a unui René Char: fără aforisme, glosatorul ajunge în șomaj. Stilul aluziv al compendiului evanghelic l-a făcut elastic, adaptabil la orice public, după voia Bisericilor ori a școlilor. Pasajele alese sunt scurte pentru a putea fi memorate ușor; locurile imprecise, deci transportabile; datele incerte și deci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu două dintre interpretările cele mai solide ale epistolarului caragialian, datorate lui Nicolae Manolescu și Gelu Negrea. În comparație cu acestea, iată cum vede criticul eseul aflat în atenția sa: „Când încearcă însă să-și croiască și să-și explice propriul demers, glosatorul surprinde printr-un limbaj critic plin de ifose și prezumții. Există astfel multă fandoseală în stilul său metaforic-asertiv care luptă să împrumute din suculența limbajului lui Andrei Pleșu. Nimic nu e demonstrat, nimic nu e argumentat prin litera textului. Doar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
gregare, indivizibile, unice, aceasta asigurând dreptatea pe întinsul unei lumi neîmpărțite în interese adverse... Ideea bărbosului, a patriarhului Marx, preluată și adăugită de ceilalți ideologi, șapte-opt secole după ceilalți patru doctori din veacurile XII-XIII pe nume Bulgarus, Martinus, Hugo, Jacobus. Glosatorii venerabili, urmați în secolele XIV-XV, de comentatorii scolastici sub numele Bartoliștilor după cei doi: Bartole și Balde, cărturarii moderni după bezna veacurilor ideologice XII-XIII și atât de vorbăreți, făcând comentarii lungi, verbioase, după cum aveau să și zică urmașii: Verbosi in
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
cu jurnalul, n-ar putea fi socotită la rigoare ca un jurnal avînd ca obiect preponderent lectura!). într-un duh al "autenticității" împletite cu utopia, criticul nostru meditează la umplerea "golului" dintre viața "obiectivă" a operei și cea "subiectivă" a glosatorului său. Acest spațiu nul "dintre viața străzii și viața cărților, dintre existența cotidiană și pagina scrisă, dintre realitate și ficțiune" e ocupat îndeobște de jurnalele criticilor, care sînt, de facto, (auto)biografiile lor, scrieri ce, regretabil, apar subestimate de "codurile
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
cărui rotire, executată de o mînă dibace, e în măsură a ne oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet și întuneric". Un întuneric în care, e drept, se înscriu ca într-un mediu propice, fosforescențele ironiei glosatorului: "Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un atac de inimă. Autorul are un ton lugubru, ca și cum n-ar fi un contemporan de-al nostru, ci spiritul tatălui lui Hamlet". Sau
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
Lambkin Formento. Destinul lui Hilario Lambkin Formento este deosebit de curios. În redacția unde Își ducea lucrările, În general foarte scurte și de restrâns interes pentru cititorul mediu, era considerat un critic obiectiv, adică un bărbat care exclude din sarcinile sale glosatoare orice elogiu și cenzură. „Noticulele“ sale, care se reduceau nu de puține ori la unele clichés de pe coperta sau supracoperta cărților analizate, au ajuns, cu vremea, să Înregistreze formatul, dimensiunile centimetrice, densitatea, tipografia, calitatea cernelii, porozitatea și mirosul hârtiei. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de noapte in-foliile lui Flammarion; claustrat În bibliotecă, Loomis Întoarce foile Istoriei filosofiilor și religiilor de Gregorovius; le bombardează cu Întrebări, marginalii și note; noi discipolii, am dori să le publicăm, dar asta ar presupune să renegăm doctrina și spiritul glosatorului. Păcat, dar ce să-i faci! În 1931, dizenteria pune capac celor inițiate de constipație; În pofida mizeriilor trupului, Loomis Își desăvârșește acel opus maxim care avea să fie publicat postum și ale cărui șpalturi am avut melancolicul privilegiu de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]