9 matches
-
aceasta va fi imaginea, care mi-am propus-o, cea a dumnezeirii. Termenul respectiv este vehiculat în creația poetică deseori, e sculptat în inima poetică a multor personalități remarcabile din literatura română, mai mult, fiind măgulită de utilizarea frecventă a glosemului în creația mea poetică, mi-am propus să explorez acest spațiu. "DUMNEZEIRE" este întâlnit, ceea ce e și firesc, și în DEX-ul limbii române și înseamnă Divinitate, Dumnezeu, din Dumnezeu, atribuire de calități dumnezeiești, deificare. La ora actuală, despre codul
DUMNEZEIREA, A DOUA CREAȚIE A LUI DUMNEZEU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1435575590.html [Corola-blog/BlogPost/348492_a_349821]
-
reacții vocale au creat pentru homo sapiens mijlocul sonor de memorare a unei stări fizice care a lăsat o urmă în psihicul său. Stocat în memorie împreună cu starea psihică ce l-a generat, segmentul sonor devine unitate formal semantică, adică glosem, o formă primitivă a cuvântului-enunț, apt de a fi reprodus din memorie de un individ cu scopul de a trezi în colectivul de care aparține starea memorată prin același segment sonor și de către ceilalți membri ai colectivului. Astfel a creat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ani, face trecerea la homo sapiens. Despre neandertalianul târziu se spune că putea să exprime o poruncă, o chemare sau o dorință, însă segmentul vocal emis de el nu era un cuvânt silabă compus din foneme orânduite succesiv, ci un glosem în care componentele acustice erau îngrămădite într-o expresie compactă. De la glosem până la silaba cu sunete consecutive este cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea transmite un mesaj, pentru care folosea două gloseme
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
putea să exprime o poruncă, o chemare sau o dorință, însă segmentul vocal emis de el nu era un cuvânt silabă compus din foneme orânduite succesiv, ci un glosem în care componentele acustice erau îngrămădite într-o expresie compactă. De la glosem până la silaba cu sunete consecutive este cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea transmite un mesaj, pentru care folosea două gloseme formând o propoziție bimembră, primul embrion de gramatică. În felul acesta expresiile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
glosem în care componentele acustice erau îngrămădite într-o expresie compactă. De la glosem până la silaba cu sunete consecutive este cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea transmite un mesaj, pentru care folosea două gloseme formând o propoziție bimembră, primul embrion de gramatică. În felul acesta expresiile imperative și propoziția bimembră, alcătuite din gloseme, sunt structuri gramaticale ce preced formarea sistemului fonetic. Totodată este de observat faptul că elementele primare de limbă au apărut ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea transmite un mesaj, pentru care folosea două gloseme formând o propoziție bimembră, primul embrion de gramatică. În felul acesta expresiile imperative și propoziția bimembră, alcătuite din gloseme, sunt structuri gramaticale ce preced formarea sistemului fonetic. Totodată este de observat faptul că elementele primare de limbă au apărut ca efect al vieții sociale: „ Când omul primitiv devine homo sapiens în viața lui nu mai rămâne practic nici un ungher
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
semantică și culturală a acestora. Adevărul este că echivalența perfectă între forma expresiei sonore și conținutul acesteia nu a existat nici la homo sapiens. Această echivalență a existat în etapa premergătoare omului, când materialul sonor care a stat la originea glosemelor exista doar în formă interjecțională și onomatopeică. Gândirea umană, omul, și limba încep atunci când unitatea indivizibilă, monada sunet-sens a devenit memorie și s-a reprodus de acolo la voința individului uman în scopul comunicării unui gând. Evoluția gândirii umane a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În opinia noastră, sud-dunăreanul bog-lero nu ar fi decât iterația daco-rom. doamneler, iar hoja, lero, dolerija o atestare a daco-rom. hoi leronda lerului doamne (G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 43). Formule care pot fi explicate ca supraviețuiri ale aceluiași glosem celtic: lair - plus anafora de adstrat creștin Doamne/ Bog. Între clasa sacerdotală a geto-dacilor și druizii celților s-au făcut numeroase apropieri. Ca și druizii, preoții getodacilor au avut un cult misteric cu caracter noocratic și inițiatic, scrierea tabuistică, sacrificii
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
sensul de ’stăpân al pâinii, al casei’. Ulterior, în Evul Mediu, ’la’eard a fost contaminat omofonic de scoțianul laird, ‘stăpân al unei proprietăți, al unei moșii’, rezultând eng. lord, ‘domn’. Ajungem astfel la substratul celtic și la scoțianul laird, glosem care ascunde după o dentală protetică străvechiul lair al legendelor celtice. Prin transfer semantic, lair, ar însemna, în opinia noastră, nu doar ’domn, stăpân al locului’, ci și ’stăpân suprem, zeu’, ca în cazul lat. domine sau daco-rom. doamne. Revenind
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]