125 matches
-
dislalie poliformă + suflu nasal, compensații faringo-laringiene, suflu răgușit și „coup de glotte”; 4. Tipul A/B - dislalie parțială + suflu nasal; 5. Tipul A/C - dislalie parțială + suflu răgușit + „coup de glotte”; 6. Tipul B/C - dislalie poliformă, nasonare și articulații glotice. Această tipologie a fost necesară în notarea și diferențierea specifică pentru stabilirea diagnosticului și de aici în precizarea procedeelor, tehnicilor și metodelor de corectare care, așa cum vom vedea în capitolele ce urmează, și-au dovedit eficiența în practica logopedică (1977
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Formează astfel grimase. Vorbirea este inteligibilă însă poartă caracterele nasalizării (Tip A, Tip B, B1, B2). Grupa 2. - Incapabil să obțină în mod normal un sunet exploziv suficient de puternic el poate produce un sunet similar în laringe formând stopul glotic, ca o închidere de clapă. Poate în același timp să folosească pozițiile corecte ale buzei și ale limbii. Sunetele explozive s, ș, t, z și cele fricative f, v, pot fi produse cu aproximație de către o parte din organele vorbirii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
moderne de fenotipare. Diagnosticul diferențial al anginei difterice se face cu anginele streptococice, mononucleoza infecțioasă, anginele cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, fuzospirili sau fungi, leziunile faringiene postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 98 5.4.6 Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
un sunet grav și piano, sau prin mărirea amplitudinii când este emis un sunet acut și forte. Absența vibrației unei corzi vocale arată o leziune periferică de nerv recurent. Modificarea formei vibrației corzii vocale este datorată închiderii defectuoase a orificiului glotic. Vibrația inegală a unei corzi vocale sau absența vibrației apare în cazuri de leziuni traumatice, monocordita neurovasomotorie, miozita de tiroaritenoidian, artrita cricoaritenoidiană, intervenții chirurgicale pe corzile vocale, leziuni recurențiale și meningo-encefalita. Neuropatia periferică unilaterală se exprimă prin absența vibrației corzii
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
al explorării față de tehnicile descrise anterior. (102, 198) Tomografia laringeană în dinamică Metoda este utilizată în studiul fonației și permite evaluarea activității glotei prin aprecierea profunzimii dintre corzile vocale și fermitatea închiderii lor, aspectul imaginii ventriculului lui Morgani, contracția sfincterului glotic și tiroaritenoidianului extern. Între intensitatea sunetului generată prin presiunea subglotică, impedanța electrică a laringelui și imaginea tomografică laringeană la nivelul ventricularului Morgani există o relație deterministică ce conferă date anatomofuncționale utile diagosticului în investigația poligrafică. (figura 1.24 și 1
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Unda modulată este separată de cea purtătoare cu ajutorul glotografului și este afișată oscilografic poligrafic împreună cu presiunea supra- și subglotică. (figura 1.25) Mișcările corzilor vocale se înscriu sub forma unei curbe de impedanță în funcție de timp. Electroglotograma respiratorie arată o deschidere glotică maximă care nu coincide cu sfârșitul inspirației ci cu momentul în care viteza transglotică de curgere a aerului este maximă, iar apropierea maximă a corzilor vocale se plasează când viteza de ieșire a aerului transglotic este maximă. Electroglotograma fonatorie în
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
determină deschideri scurte rapide, ritmice și fusiforme ale glotei; - faza de acolare. (figura 1.27) Glotograma se modifică în raport cu intensitatea și înălțimea sunetului, cu trecerea de la un registru la altul, cu schimbarea vocalei și tehnicii de emisie, cu excitabilitatea sfincterului glotic, intensitatea și impedanța laringeană. (102, 198) Electromiografia velopalatină, faringiană și laringiană Electromiografia velopalatină, faringiană pe mușchii constrictorul superior și mijlociu, și laringiană pe mușchii tiroaritenoidieni - mușchii fonatori propriu-ziși adductori al corzilor vocale - permite investigația actului fonației. Particularitățile EMG țin de
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
unei deveniri continue.” Este însă doar o iluzie că Schleicher ar continua linia Lucrețiu - Brosses în privința nașterii și evoluției limbii: în realitate el separă tranșant limbajul de limbă și, simplificând sensul noțiunilor, atribuie limbajul cercetării fiziologice, pe care o numește glotică, iar limba - cercetării filologice: „Glotica, știința limbajului, este o știință naturală, metoda sa este întru totul identică cu celelalte științe naturale. Este firesc că aici nu poate fi vorba de filologie, care este o știință istorică”. Delimitările și simplificările pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doar o iluzie că Schleicher ar continua linia Lucrețiu - Brosses în privința nașterii și evoluției limbii: în realitate el separă tranșant limbajul de limbă și, simplificând sensul noțiunilor, atribuie limbajul cercetării fiziologice, pe care o numește glotică, iar limba - cercetării filologice: „Glotica, știința limbajului, este o știință naturală, metoda sa este întru totul identică cu celelalte științe naturale. Este firesc că aici nu poate fi vorba de filologie, care este o știință istorică”. Delimitările și simplificările pe care le făcea savantul german
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se aplică sub ceafă iar cealaltă se aplică pe fruntea victimei și se împinge capul pe spate; - controlul libertății căilor respiratorii se face astfel: folosindu-se degetul arătător se înlătură din cavitatea bucală corpii străini și se asigură permeabilitatea orificiului glotic; - propulsia mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic se realizează prin împingerea mandibulei spre înainte, în așa fel încât arcada dentară inferioară să ajungă să depășească în înălțime pe cea superioară, asigurându-se astfel eliberarea orificiului glotic; Respirația artificială
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
fruntea victimei și se împinge capul pe spate; - controlul libertății căilor respiratorii se face astfel: folosindu-se degetul arătător se înlătură din cavitatea bucală corpii străini și se asigură permeabilitatea orificiului glotic; - propulsia mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic se realizează prin împingerea mandibulei spre înainte, în așa fel încât arcada dentară inferioară să ajungă să depășească în înălțime pe cea superioară, asigurându-se astfel eliberarea orificiului glotic; Respirația artificială se poate realiza prin două procedee diferite și anume
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
permeabilitatea orificiului glotic; - propulsia mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic se realizează prin împingerea mandibulei spre înainte, în așa fel încât arcada dentară inferioară să ajungă să depășească în înălțime pe cea superioară, asigurându-se astfel eliberarea orificiului glotic; Respirația artificială se poate realiza prin două procedee diferite și anume: a) metode interne se bazează pe insuflația aerului direct în căile respiratorii astfel: - procedeul „gură la gură“ se realizează după tehnica următoare: se asigură libertatea căilor respiratorii; se așterne
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei toracice crește și presiunea intrapulmonară scade (conform legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul cutiei toracice scade și presiunea intrapulmonară crește, determinând flux de aer dinspre alveole spre exterior. 18.4.1. Inspirul Din punct de vedere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de stiință limbii s-a oprit destul de repede, adică în prima jumătate a anului 1882, imediat ce lingvistul român a terminat de tratat, în trei episoade, problemele laleticii. Judecând după tabloul disciplinelor pe care Hașdeu în "articolul-pilot" le-a inclus în cadrul Gloticii, se pare că el intenționa să fixeze, în lucrări similare, principiile atât pentru fonologie, morfologie, lexiologie (sic!) și onomatologie (că părți ale fizio-gloticii), cât și pentru semasiologie, sintaxa și noematologie (că părți ale psiho-gloticii), ba chiar și pentru afaziologie (dinspre
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
în sprijinul ei, criticând, totodată, încercările taxonomice ale predecesorilor (vezi Hașdeu, 1882a, pp. 22-25). Mai multe detalii referitoare la paginile în cauză voi da ceva mai jos. Până atunci, să observăm că cele trei științe ale limbii deosebite de Hașdeu glotica, glosologia și glosografia nu sunt atât de îndepărtate, ca specific, de lingvistică generală, teoria limbajului și filozofia limbajului pe care Coșeriu a simțit nevoia de a le delimită cu mare precizie. Întrucât cele spuse de Coșeriu (vezi și supra, 2
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ibid.). Hașdeu nu dă prea multe informații despre ceea ce înțelege prin fiecare dintre cele trei științe delimitate mai sus, însă dacă ne raportăm și la completările din studiul despre diviziunile gramaticii comparative, publicat în anul următor se poate afirma că GLOTICA (adică gramatică comparativa) corespunde, în bună măsură, lingvisticii generale, GLOSOLOGIA corespunde, în general, filozofiei limbajului, iar GLOSOGRAFIA corespunde, mai mult sau mai putin, teoriei limbajului. După cum vom vedea, aceasta corespondență este relativă, fiindcă, la rigoare, teoria limbajului pare a-și
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
succesive. Trunchiul filologiei în genere se împarte în (1) filologie comparativa și filologie clasică; cea dintâi se divide în (2) lingvistică și etnopsihologie; din prima rezultă (3) lingvistică pură și lingvistică aplicată; cea dintâi se împarte și ea în (4) glotica, glosologie și glosografie; prima se divide în (5) fizio-glotică și psiho-glotică; în fine, din fizio-glotică se desprind (6a) fonologia, morfologia, lexiologia și onomatologia, iar din psiho-glotică descind (6b) semasiologia, sintaxa și noematologia. Din păcate, din arborele acestor clasificări hasdeiene, nu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Heyse, Steinthal etc.) de divizare a linguisticei pure în mai multe sau mai putine ramuri, propuneri pe care le examinează critic, Hașdeu vine în partea a doua a articolului cu propriile distincții operate în cadrul acestei științe, obținând trei ramuri: 1) "Glotica, altfel linguistica pozitivă sau gramatică comparativa"; 2) "Glosologie, altfel linguistica transcedentală sau filosofia limbei"; 3) "Glosografie, altfel linguistica descriptiva sau clasificațiunea limbilor" (ibid., p. 24)19. După alte mențiuni critice cu privire la Heyse și Steinthal, Hașdeu anunță că este preocupat, deocamdată
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
limbei"; 3) "Glosografie, altfel linguistica descriptiva sau clasificațiunea limbilor" (ibid., p. 24)19. După alte mențiuni critice cu privire la Heyse și Steinthal, Hașdeu anunță că este preocupat, deocamdată, în special, de "așa-zisa gramatică comparativa, adecă ceea ce noi preferim a numi Glotica" (ibid., p. 25). 3.2.2.3. A treia parte este rezervată unui inventar de lucrări reprezentând "Literatura Gloticei" (18 titluri, dintre care unele sunt comentate succint). Ultima parte a lucrării, cea de-a patra, prezintă cea mai mare importanță
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și Steinthal, Hașdeu anunță că este preocupat, deocamdată, în special, de "așa-zisa gramatică comparativa, adecă ceea ce noi preferim a numi Glotica" (ibid., p. 25). 3.2.2.3. A treia parte este rezervată unui inventar de lucrări reprezentând "Literatura Gloticei" (18 titluri, dintre care unele sunt comentate succint). Ultima parte a lucrării, cea de-a patra, prezintă cea mai mare importanță pentru discuția de față. Aici Hașdeu încearcă să corecteze împărțirea cvadripartita pe care Schleicher a făcut-o în cadrul gloticii
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Gloticei" (18 titluri, dintre care unele sunt comentate succint). Ultima parte a lucrării, cea de-a patra, prezintă cea mai mare importanță pentru discuția de față. Aici Hașdeu încearcă să corecteze împărțirea cvadripartita pe care Schleicher a făcut-o în cadrul gloticii: fonologia, morfologia, ideologia (sau semasiologia) și sintaxa. Dat fiind faptul că însuși Schleicher susținea că "în producțiunea limbei sunt trei factori esențiali: son, forma și sens", Hașdeu consideră că lingvistul german, pentru a fi consecvent cu propriile distincții, ar fi
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
deosebească și alte discipline. De pildă, "admițând sintaxa, adecă doctrina proposițiunii, el a uitat lexiologia [sic], adecă doctrina cuvântului, λέξις, privit că ceva întreg, după cum că ceva întreg se privește în sintaxa proposițiunea" (Hașdeu, 1882a, p. 28). Dar nici împărțirea gloticii în cinci discipline nu i se pare suficientă lingvistului român; de aceea, el justifica necesitatea unei alte discipline, noematologia, pornind de la următoarele considerente: "Graiul este un mijloc de înțelegere mutuala. O înțelegere mutuala se opera însă nu numai prin sensul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
dintre conținutul gândit (și comunicat) și conținutul gramatical al limbii. În felul acesta, ajungem la distincția coșeriană dintre desemnare și semnificat (vezi Coseriu, 1989/2001, pp. 166-169). Revenind la Hașdeu, observăm că după precizările mai sus citate el reprezintă "totalitatea gloticei", schematic, într-o figură (ibid., p. 29) foarte sugestiva: Conștient de importanță propunerilor sale, Hașdeu oferă o serie de justificări suplimentare menite să pună în evidență și mai bine rolul noematologiei. Le reproduc integral, fiindcă nu vreau să alterez, prin
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
clasificării subdisciplinelor lingvistice 3.3.0. Până să ajungă la această ultimă și detaliată clasificare, Hașdeu operase mai multe serii de distincții. În studiul despre ramificațiile gramaticii comparative, el reia și aprofundează o clasificare anterioară, aceea a lingvisticii pure în glotica, glosologie și glosografie. Despre toate aceste aspecte am vorbit deja pe larg (vezi supra, 2.7.; cf. și 3.2.2.2.), așa că nu mai revin asupra lor. Mă voi acupa aici doar de diviziunile gloticii. 3.3.1. În
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a lingvisticii pure în glotica, glosologie și glosografie. Despre toate aceste aspecte am vorbit deja pe larg (vezi supra, 2.7.; cf. și 3.2.2.2.), așa că nu mai revin asupra lor. Mă voi acupa aici doar de diviziunile gloticii. 3.3.1. În primă recenzie făcută acestui studiu, W. Meyer se îndoia că în pofida gândirii sale subtile (și, în consecință, seducătoare) Hașdeu va găsi mulți adepți care să-i preia clasificarea (sub)disciplinelor lingvistice. În același timp, consideră și
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]