225 matches
-
acest tip învinuiesc romanul de misticism trivial. Dar asta nu e totul. "Elisabeta Neantului", cum va fi numită ulterior, se căsătorește cu Horia Cantacuzino, iar în noaptea nunții scoate din propriul sex, în fața invitaților, "figurine, unele înfățișând omuleți, mormoloci, grili, gnomi, sau chiar animale, broaște, cerbi, iepuri, porci mistreți, păsări" (p. 146). Stupefacția tuturor este totală, cu atât mai mult cu cât medicul ginecolog Viorel Untaru "a început să spulbere pe rând toate figurinele scoase de Elisabeta din chiloți, iar praful
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
Ubi sunt". Cuvintele pierite ,sus în azur, în tăcutul azur", iau cu ele o vîrstă biologică, dar și una poetică. Pînă la Cadavre în vid (1969), publică Echinoxul nebunilor și alte povestiri, o proză fojgăind de veșnicii arhonți, hierofanți și gnomi, mai mult sau mai puțin transfigurați. Există printre desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
munți să-nvii se-nvață... ...voivozii mei țărani - în vremuri rele s-au răspândit pe ceruri - iarăși stele! ALCHIMIȘTI ȘI SFINȚI athanor vreau să mor sori de dor praf de-ecuator dimineți crai isteți vând scaieți răstignind scapeți absalom păr de gnom metronom clironom fără chip de om adonai mucegai mă strigai eu cântam din nai ferentari fete mari cu șalvari sfinții-s tot mai rari hăulind dăulind flori de grind toți m-au prins doinind avacum pisc de fum nu știu cum trăiesc
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi despre o ierarhizare a avatarurilor) - Lupul. Reactivarea avatarului survine într-un moment dramatic, de sfâșiere sufletească, provocată de compromiterea armoniei sublimului, printr-un cuvânt injurios, de către un gnom, care, neputând accede la măreție, se mulțumește cu ponegrirea ei. Avatarul intervine într-un act de purificare drastică, fulgerătoare, imperios necesară pentru salvarea ordinii morale a lumii, agresate de un intrus. Intriga declanșează o acțiune fără precedent, absolut posibilă, însă
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
ordinii morale a lumii, agresate de un intrus. Intriga declanșează o acțiune fără precedent, absolut posibilă, însă, în logica avatarurilor. Discursul narativ din prima parte a poemului se axează, așadar, pe evidențierea unui eveniment simbolic: anihilarea rapidă și necruțătoare a gnomului - ființă mediocră, subterană, captivă, dezvoltată haotic într-un univers compromis, dezorientată în „mâzga” existențială, fără acces la sublim, care forțează, în stupiditatea sa, granițele culturii. Există o incontestabilă disproporție între atacul umil și grandoarea ripostei. În mod obișnuit, o asemenea
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
minore, sortite eșecului și decredibilizării celor ce le provoacă. Dar, în „hiperluciditatea sa”, eul liric dorcescian, în egală măsură idealist și rațional, nu acceptă niciun compromis, nicio imixtiune reprobabilă. El este atât de lovit de gestul „necugetat și dezgustător” al gnomului, încât își alarmează, involuntar, spontan, și „cețoasele” avataruri. Dintre acestea, Lupul transcede orice limită, pentru a ajunge „în fatala clipă”, acolo unde este nevoie crucială de el. Cuplul de actanți, creat ad-hoc, pentru salvarea Poetului, distruge „in nuce” orice amenințare
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Moartea tatălui). Abnegația este, în foarte mare măsură, un corelat al devoțiunii față de iubita - de odinioară, de acum, și de acum încolo -, cu care eul liric comunică fără încetare, grație permeabilității universurilor abisale, inconsistente material, dar pline de substanță spirituală. Gnomului i se schițează, passim, un portret, edificator pentru non-apartenența sa la lumea creației autentice, din care trebuie, și este, definitiv exclus. Caracterizat direct, ca „arătare tâmpă și vicleană”, dar și indirect, ca ignorant, încleiat în mâzga subtelurică, murdar în cuget
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
În Avatar, cavalerul este înlocuit de o „fiară”, lupul fiind tot o ființă sensibilă, mult mai eficientă în lupta corp la corp - prin rapiditate, prin imposibilitatea de a-și rata sau cruța ținta. În cazul de față, o țintă deplorabilă: gnomul, foarte periculoasă însă, din cauza neghiobiei sale. Substituția avatarului este determinată, așadar, de necesitatea ca eul liric să dezvolte un alt tip de comportament. În locul îndurării demne a suferinței, realitatea impune neîntârziatul atac la beregată, descris de epitete ale violenței, precum
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
ca animal de pradă, supradeterminat de mușcătură și sfâșiere, corelat cu luna, astrul nocturn tutelar. Nu întâmplător, deci, ultimul cuvânt-simbol al poemului Avatar este chiar luna. „Raza lunii” desemnează lumina ce pătrunde în noaptea succesivă tranșării crunte a conflictului cu gnomul. Ca și fulgerul, raza face legătura dintre cer și pământ. Dar, spre deosebire de fulger, care este momentan, raza are caracter durativ, contribuind la atenuarea întunericului și consfințind victoria asupra răului, prin aducerea la iveală a colților însângerați, care păstrează urmele cruzimii
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
sexului“, agava, crinul, tuberozele), lexicul, fermecător în arhaicitatea sa, al unei limbi bogate, ca de pagină cronicărească (vergin, manuscript, cetește, subt, văzum, tîngă, strein), locuri, figuri si topos-uri mitice (Galileea, Valea Iosafat, Bethleem, Yerihon, Salomeea, „regina harpă vidră dansatoare“, gnomii Nordului, „nuntașul incaș”, „decima wallhală“, Kali, „grotă senzuală”, zeița „neagră“ din mitologia vedică), realul, în ironic citat („Yahoo. «Veniți privighetoarea cîntă/ și liliacul e-nflorit». Poetul/ în mantă- albastră peste vremi Ascetul/ Atletul în poem visa o nuntă/ a cerului
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
folclorice, Subcarpati se va afla pentru prima oară pe scenele B’ESTFEST Summer Câmp în acest an. Trupa a luat naștere în 2010, odată cu lansarea albumului ce poartă același nume, proiect muzical la care au participat Bean ( Suie Paparude), Omu Gnom (Raparta), Mara Panaitescu și DJ Limun. Despre mesajul pieselor, Bean spune: "Asta e muzică și poezie, e manifest. Hip-hop-ul reprezintă onoarea, demnitatea, bunătatea, înțelepciunea, valorile familiei, dragostea față de aproape, anti-rasismul, gândirea... gândirea activă". Selectro Un alt nume confirmat la B
Noi confirmări de artişti români pe scenele B'ESTFEST [Corola-blog/BlogPost/97289_a_98581]
-
Balotă). Viorel Coman consideră povestirile lui Fănuș Neagu un capitol distinct al operei sale (a mai scris cinci romane, trei piese de teatru, mii de tablete, cronici sportive, însemnări de atelier), care se integrează în suita marilor povestitori români (,,ultimul gnom care a figurat pe pământul Brăilei’’), în filiație exemplară cu Ion Neculce, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati. Sincronizarea cu literatura universală Împreună cu Vasile Voiculescu (Capul de zimbru, Ultimul Berevoi - 1966), Ștefan Bănulescu (Iarna bărbaților - 1965, Cartea de la Metopolis - 1977
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
piersic căutam frumosul absolut, descoperind esența. Astfel trăind Astfel, trăind la-ntâmplare - word-procesați fără patrie, fără rost în anul Domnului cu imprimantă cu tot, emigram tot mai departe atârnând ca un apendice acolo - acolo unde universul vizibil e convex și gnomul, brăzdat de quintesențe, pare pierdut în Libii. și e punctat de miracole răspunsul la "de ce pentru ce?" și azi, în fiecare noapte, așteptam doar înmugurirea aceea și de-am mai rămâne, vai și-amar, pe-acolo pe unde ochiul te
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
sau în rictusul guriilor este o spaimă teribilă. O frică a subconștientului, a limitelor, a celor permise, a celor interzise. Siluete-manechin luminate straniu de proiecțiile pe care luna învrăjbită le aruncă pe pămînt. Apocalipsa bine temperată a fiecăruia dintre noi. Gnomi sau genii.
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Simona Vasilache Un rîs săltat, de gnomi năstrușnici, mustește în Poeme-le balkanice ale lui George Magheru, publicate în 1936, la Cartea Românească. Poezii de pămînturi amestecate, și de stări neserioase, luînd canonul peste picior. Fiindcă zeflemeaua și zefchiul sînt pasele pe care le cultivă zeul, neomologat
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
În Aventura (I), de pildă, poetul încearcă să se sustragă timpului. Dar, tocmai prin experiențe ratate, îl densifică. Și reușește acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure, Fagii somnoroși se gătesc de culcare, Gnomii și-au tras cușmele pe ochi, Ursul în bârlog suflă-n lumânare. Prepoziția peste din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția să aducă ordine într-un univers bulversat și însingurat, să stratifice existența în funcție de categoriile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția să aducă ordine într-un univers bulversat și însingurat, să stratifice existența în funcție de categoriile ei diferite. Dar "fagii somnoroși" care se gătesc de culcare trag timpul de partea lor. Gnomii, ursul, suflând în lumânare, sunt martori ai unei treceri ireversibile a timpului în spațiu. Trecere ce se realizează împotriva voinței poetului: Doar vântul hai-hui mai șuieră prin crengi și întreabă mereu: "Unde-o fi omul palid care mi-a promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un pince-sans-rire specific scrierilor lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt "Arătări minunate", exponenții unui spațiu sacralizat, prezențe fantastice mai mult decât reale. Aceste arătări aparțin unui timp suspendat. ("Arătare", în DEX, prezintă următoarele accepțiuni: "Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; halucinație, vedenie; monstru, stafie, fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
iar apoi m-a rugat să mă dau la o parte din fața televizorului. game over Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă. Pe cât de mic era la trup, pe atât de mare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cățeluș. Mă așteptam ca, din moment În moment, să țâșnească prin sticla groasă și să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit instantaneu. Cu privirea ațintită undeva În zare, Kuznețova a ordonat: — Dezlegați-l și lăsați-ne singuri! Gnomul sulfuros a făcut un pas Înainte, ceea ce, comparând dimensiunile vaste ale Încăperii cu micimea lui, Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt dama, Întorcându-se, iar două raze laser au Înțepat fruntea piticaniei, astfel Încât aceasta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cât se mai putea citi, fiindcă partea de jos fusese smulsă, stăteau scrise următoarele rânduri: „Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]