155 matches
-
redus la doar câteva paragrafe. Scrisul era fin și regulat. Întâia oară când mi-a fost dat să-l văd, era așezat pe masa unei verande mizerabile a unui hotel din San Salvador. Mai apoi l-am recunoscut în cabina goeletei lui în largul Santoriniului. Ani mai târziu, mi s-a părut că-l văd ițindu-se din sacul de marinar, într-o joncă în apropierea Insulei Tarakan, în Marea Celebes. Corto Maltese dădea impresia că ține la aceste pagini despre care
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
lume, cuvântul care închidea în el taina botezului ei. Isabel... ... Tot ce știa era că voia să meargă spre Nord. Să mănânce din conserve și să meargă spre Nord. — Cum te cheamă? — Ivan. Atât. Niciodată un al doilea nume. Pe goeletele care tăiau valu rile în căutarea balenelor gătea mâncăruri fabuloase din te miri ce. Nu și pentru el. Pentru el era de-ajuns o biată con servă de hering. În porturi, Ivan cobora semeț și lua drumul piețelor de zarzavaturi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui. Nu se împrietenea cu nimeni, își scria ca un fanatic rețetele într-un catastif legat în catifea albastră din ce în ce mai ferfenițită și părăsea corabie după corabie, ca pe-o amantă abandonată în port, în favoarea mereu altei, și altei, și altei goelete... Mergea spre Nord Ivan. Mereu spre Nord. De la o vreme încoace, până și barba i se închisese la cu loare. Chipul i se ascuțise, se colțuroșise într-un profil ca de cer chez, cu perciuni deja argintii, incongruenți cu chica
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nique găsise o fotografie cu un vas irlandez și o poveste cu un bucătar rus care făcea Europa, de aproape doi ani, să-și lingă degetele. La început, zvâcnise de pe scaun, fericită că trăiește, că trănită că, în loc de poza cu goeleta, nu se nimerise o poză cu el, să vadă cum mai arată. Încet, încet, zâmbetul larg, ca de logodnică tânără, se stinsese într-o expresie caldă și tristă, din cele pe care Alioșa le vedea des trecând ca-n pelerinaj
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
faptele ei, iar aventura din Galápagos i se păru cea mai de dorit și mai logică, dată fiind situația. Sfîrși așadar prin a accepta invitația și, două luni mai tîrziu, se Îmbarcară În portul Guayaquil, Într-o grațioasă și elegantă goeletă albă, Iluzia, În compania primului grup de cincisprezece indieni din Otovalo, a unui căpitan taciturn și a șase mebri ai echipajului. PÎnă În acel moment, Diego Ojeda, Întotdeauna curtenitor, nu se hotărîse nici măcar să-i atingă mîna. O dorea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În coate pe travers, alături de Ojeda, arătă spre o plajă cu nisipul alb și comentă: - Tare am chef să fac o baie pe plaja asta și să faci dragoste cu mine la lumina unui foc de tabără. Iguana Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își puse la Îndemînă alte muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu vînt prielnic, mare liniștită și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori oamenii din echipajul de pe Adventurer, nutri speranța că poate taina pe care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul goeletei Ilusión, dispărută În aceleași ape, și se hotărî să trimită din nou velierul de cabotaj, dar de data asta cu zece bărbați Înarmați la bord. Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să-l aducă la Guayaquil spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
descoperă și mai insuportabil de singur. Căci Tahiti e zâmbitoare și prietenoasă. E ca o femeie frumoasă care se dovedește destul de darnică în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu pânze, știu să înoate la fel de bine ca și băștinașii. Nimic din ceea ce e pe insulă nu le e străin. Copacilor noștri le-a mers bine și pe recifurile mele sunt scoici. Am venit acum în Tahiti ca să cumpăr o goeletă. Sunt acolo destule stridii ca să merite să le pescuiești și, cine știe, poate găsesc și vreo perlă. Am făcut ceva acolo unde nu era nimic. Și eu am creat frumusețe. A, dumneavoastră nu știți ce înseamnă să te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
arăt tabloul pe care-l am, îmi spuse Dr. Coutras luând-o înainte. — Și ce s-a întâmplat cu Ata și cu copilul? — Au plecat în insulele Marchize! Avea niște neamuri pe acolo. Am auzit că băiatul lucrează pe o goeletă de-a lui Cameron. Cică seamănă foarte bine cu taică-său. La ușa care dădea din verandă în cabinet, doctorul se opri și zâmbi: — E o natură moartă cu fructe. Probabil o să ți se pară că nu e tabloul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu eram întru totul convins că Robert Strickland nu le împărtășește iluzia. Nu știu de ce mi-am amintit deodată de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎN GOLFUL MEU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 564 din 17 iulie 2012 Toate Articolele Autorului În golful meu vin goelete Cu fructe și coloniale Cu băuturi pentru banchete În ambalaje liliale Hamali în straie de sudoare Din josul calei vin cu lăzi În bronzul lor e-atâta soare De parcă merg la-mpărțit prăzi Zbenguie-se pescărușii. Înalt, Zborul lor un cod
ÎN GOLFUL MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366792_a_368121]
-
o parolă, Duc de la un chei la celălalt Țipete în ritm de barcarolă Un invalid dintr-o umilă Și melancolică, uzată Armonică, cerșește milă Zâmbind de fiecare dată Și noaptea cad imparțiale Mărunte ploi, furtuni concrete Când vin din larguri goelete Cu fructe și coloniale Referință Bibliografică: În golful meu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎN GOLFUL MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366792_a_368121]
-
pentru câteva generații. Romanul, scris cu mare talent narativ și descriptiv, este puternic influențat de pasiunea pentru aventură a autorului. Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948, deși corabia sa, propria sa goeletă „Speranța”, fusese construită și îl aștepta să plece în rada portului Brăila. Modelul său de navigator l-a constituit Joshua Slocum, aidoma căruia ar fi vrut să plece în jurul lumii. Radu Tudoran a trăit retras mereu, până la sfârșitul vieții sale
RADU TUDORAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354247_a_355576]
-
și el, și îl strânse în brațe. Apoi Tory îi spuse copilului: "Hai să-ți arăt ceva. demn de două cifre!". Atunci, lumină de trei ori cu felinarul apa canalului și, din ceața deasă a acelei seri, apăru încet o goeletă. Superbă! Lemnul sângeriu de cireș îmbrăca întreaga ambarcațiune și ținea cele două catarge lungi, dar fără pânze, în aerul înțepător al serii. Din spirai ieșeau raze de lumină galbenă. Băiatul a recunoscut-o imediat din tabloul de acasă. Deși la
ANEXE din 5 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282373]
-
îmbrăca întreaga ambarcațiune și ținea cele două catarge lungi, dar fără pânze, în aerul înțepător al serii. Din spirai ieșeau raze de lumină galbenă. Băiatul a recunoscut-o imediat din tabloul de acasă. Deși la cârmă nu se afla nimeni, goeleta viră încetișor spre cei doi. Când fu destul de aproape, Benjamin îndrepta felinarul spre prova goeletei, care, în mintea copilului, părea "bandajată" cu o mulțime de scânduri și de dopuri, ce-i dădeau un aer misterios. La semnalul luminos, ambarcațiunea
ANEXE din 5 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282373]
-
serii. Din spirai ieșeau raze de lumină galbenă. Băiatul a recunoscut-o imediat din tabloul de acasă. Deși la cârmă nu se afla nimeni, goeleta viră încetișor spre cei doi. Când fu destul de aproape, Benjamin îndrepta felinarul spre prova goeletei, care, în mintea copilului, părea "bandajată" cu o mulțime de scânduri și de dopuri, ce-i dădeau un aer misterios. La semnalul luminos, ambarcațiunea veni la nivelul celor doi. În fața lui Benjamin, vocea mândră a căpitanului: "E în sângele
ANEXE din 5 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282373]
-
Thomas Bridge și pe misionarii săi anglicani. Ultimul pirat din Canalul Beagle, Pasculin Rispoli, a ajutat câțiva pușcăriași de la închisoarea Ushuaia să evadeze, printre care pe anarhistul Simón Radowitzky (n. Szymon Radowicki, în Ucrania, 1891, mort în México în 1956). Goeleta „Maria Auxiliadora”, aparținând congregației anglicane (începând cu anul 1892) naufragiază în anul 1898. * Alte nave maritime care s-au aventurat în Țara Focului: „Duchess of Albany” (1893); „1 Mai” (1886), „Allen Gardiner” I, II și III (1854, 1874, 1885), „Romanche
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
1892) naufragiază în anul 1898. * Alte nave maritime care s-au aventurat în Țara Focului: „Duchess of Albany” (1893); „1 Mai” (1886), „Allen Gardiner” I, II și III (1854, 1874, 1885), „Romanche”; vasele familiei Beban și Cutter-ul „Garibaldi” (1896), goeletele „Negra” (1911), „Tomasito! (1913) și „Blanca” (1916). PRIMA ZI: ÎMBARCAREA LA USHUAIA Data: 19.12.2015 Poziția: 054°51’S / 068°02’V În sala de așteptare din Portul Ushuaia, la Control de Pasajeros, aud vorbindu-se românește. Viorel, Costi
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
prin ocolirea „temelor majore”, a căror abordare implica, prin definiție, asumarea unei ideologii. Cea mai cunoscută scriere a sa, Toate pânzele sus!, e o aventură nautică, plasată la intersecția ultimelor două decenii ale secolului al XIX-lea. Plecată din Sulina, goeleta „Speranța”, al cărei căpitan e Anton Lupan, plutește fără dificultăți până la insulele Sporade, unde e atacată de pirați, care o împing pe coasta Africii; reușește să se înapoiaze în Marea Egee, pornește, de bună voie, spre sud, prin Mediterana, până la capătul
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Au căzut uite-așa. Sfârșitul a ceva Hortons Bay a fost pe vremuri un oraș forestier. Nu scăpa nimeni de zgomotul fierăstraielor mari de la fabrica de cherestea de pe malul lacului. Și deodată, buștenii din care se făcea cheresteaua se terminară. Goeletele care transportau cheresteaua intrară Într-o zi În golf și Încărcară tot bracul adunat grămadă În curtea fabricii. Stivele de cherestea fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zi În golf și Încărcară tot bracul adunat grămadă În curtea fabricii. Stivele de cherestea fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le transportară la bordul uneia dintre ambarcațiuni. Goeleta o porni În larg, ducând fierăstraiele mari, platforma mobilă care ducea buștenii În fierăstraiele circulare și toți cilindrii, roțile, curelele de transmisie și toate fiarele, aruncate peste Încărcătura de cherestea depozitată În pântecele vasului. Magaziile deschise ale calei fură acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
n-a mai venit În urma mea. Eu am ieșit primu’ și am văzut o vergă plutind, și atunci mi-am dat seama că tre’ să fie o epavă și m-am apucat s-o caut. Am găsit-o. Era o goeletă cu trei catarge și deasupra apei se vedeau butucii vergilor. Era scufundată prea adânc, n-am putut să iau nimic de pe ea. Așa că am mers mai departe, căutând altceva. Le-o luasem Înainte tuturor și știam că tre’ să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]