138 matches
-
dedicate Elenei. “Fii lângă mine. Că-n mine ești cu putere de nerostit. Și cu aceasta “Faust I” e gata. Poemul în românește e al tău. Îmi dai voie să te sărut?”găsim notat pe foaia de titlu a capodoperei goetheene traduse de Blaga, aceasta fiind una dintre cele mai frumoase dedicații scrise în întreaga literatură română. Începutul dialogului se plasează în mai 1996, când prin forța unor împrejurări fericite, autoarea cunoaște pe Elena Daniello, care simte nevoia irepresibilă să i
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA by http://revistaderecenzii.ro/lucian-blaga-si-ultima-lui-muza-ca-document-literar-inestimabil-de-antonia-bodea/ [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
ar fi întâmplat acest lucru, în septembrie 1823, poetul n-ar fi scris și tulburătoarea sa „Elegia de la Marienbad”, care este un zguduitor „cântec al dorului și al renunțării” (Tudor Vianu). Acest poem este o creație de vârf al liricii goetheene, și în același timp operă de referință a literaturii universale, poemul exprimând tragedia unui spirit care a mizat totul pe câștigarea conflictului cu timpul. Poetul povestește mai târziu că prima formă a scris.o imediat după plecarea din Marienbad pe
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407119516.html [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]
-
în pragul toamnei ce dă în iarnă și al omului ca ființă spre moarte și înviere este unul și același, durere și mântuire, moarte și renaștere și înviere: moartea ca ultim vals, zice intuitiv poeta, nu departe de tâlcul acelui goethean „stirb und werde” (mori și învie): „Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie,/ Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit,/ Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie/ Ca o aripă de înger de păcate răvășit...// Vântul face-o
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
și o configurație psihologică, intimă, unică, ce îl individualizează și îi conferă o anume poziție între semeni - este motivul pentru care artiștii se definesc printr-un eu biologic, obiectiv și un altul, eul creator. Scindarea sufletului stă la baza capodoperei goetheene, Faust: acesta face un pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a dobândi cunoașterea umană, opusă celei divine. Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se vorbește în folclor, unde omul este văzut în același timp bun și rău, având o
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1443181750.html [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
între lumină și umbră sub stringența totalității (vizibilă și în „legea contraculorii”), culorile fiind „fapte ale luminii, fapte și pătimiri” (Cu privire la Teoria culorilor, Secolul 20, nr. 7-8-9, 1982, p. 161), vine în consonanță cu desfacerea și refacerea luminii. Poate vorba goetheană pătimiri ale luminii este plină și grea de sens. Ultimele două versuri din același poem o spun. Mi-e albul culoare,/ sau frica de moarte?”. Și omul urmează aceeași desfacere pentru refacere, precum lumina, spre Logos. Cuvântul, „rațiunile divine” sunt
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_dumitru_ichim_dumitru_velea_1370267178.html [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
acum câțiva ani, li s-a conscrat o expoziție de neuitat!). Pe imagine se detașa încrustat cuvântul UTOPIA: acolo voiajul se suspenda și Faust se regăsea cu el însuși. Pandur a făcut din natura imaginară, enigmatică, răspunsul la "utopia" eroului goethean și astfel îi localiza plastic spațiul așteptării în sfârșit satisfăcută. Cum să mă despart de această propunere unică? O port cu mine și v-o povestesc. Recompensat, regăseam hotelul meu clujean “Melody” de unde în noapte privesc catedrala splendidă, arhitectura religioasă
GEORGE BANU: Odiseea străinului la Festivalul Internațional “Interferențe” by Corespondență specială de la Paris () [Corola-website/Journalistic/105938_a_107230]
-
și o configurație psihologică, intimă, unică, ce îl individualizează și îi conferă o anume poziție între semeni - este motivul pentru care artiștii se definesc printr-un eu biologic, obiectiv și un altul, eul creator. Scindarea sufletului stă la baza capodoperei goetheene, Faust: acesta face un pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a dobândi cunoașterea umană, opusă celei divine. Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se vorbește în folclor, unde omul este văzut în același timp bun și rău, având o
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1443091470.html [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
tuturor acestora. Cu o bogată experiență de viață, preocupată de trecere și de marea trecere, de problemele grave ale vieții și ale existenței, Elena Buică se străduiește să afle, prin scrisul său, semnele prin care poate opri clipa, implorând-o goethean să se eternizeze prin frumusețe. I se pare că acest semn este scrisul, de aceea nu contenește să prindă în imagini momente esențiale prin care particularul se convertește în general, fapt mărturisit ca atare: „...Și cuprinsă de farmecul unei existențe
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_dobre_1414589855.html [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
ar fi întâmplat acest lucru, în septembrie 1823, poetul n-ar fi scris și tulburătoarea sa „Elegia de la Marienbad”, care este un zguduitor „cântec al dorului și al renunțării” (Tudor Vianu). Acest poem este o creație de vârf al liricii goetheene, și în același timp operă de referință a literaturii universale, poemul exprimând tragedia unui spirit care a mizat totul pe câștigarea conflictului cu timpul. Poetul povestește mai târziu că prima formă a scris.o imediat după plecarea din Marienbad pe
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1497166643.html [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
fiziologiilor sociale, de cardiograma timpului însuși - bolnav, vitreg, măcinător - adevărat timp bacovian ce înstrăinează ființa, o ”ostenește”, o încarcă cu nervi, ceea ce conturează un portret de grup, dăm de un autuportret al poetei, surprinzând în registre diferite - de clipe frumoase ”goetheene”, de inspirație lirică pură, de ”mici bucurii”, de ”convorbiri cu florile”, de ”colind de la mama”, de ”gestul timpului”, de ”cântece de crizantemă”, de ”sondele iubirii” ce storceau ”ecou fierbinte”, de mirare a inimii. Poeziile se disciplinează în forme clasiciste, devin
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Renata_verejanu_1404209301.html [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
în cer", în care ideea de paragone este centrală: o creație atât de măreață și, în același timp, misterioasă nu poate fi lăudată de o singură voce. E nevoie de o întrecere. Cei care s-au înhămat la traducerea capodoperei goetheene ca într-o "faustiadă", care nu poate fi decât fausta, aducătoare de noroc pentru cultura română: Blaga, Doinaș, Nemeș - cei trei arhangheli care se întrec fratern în preamărirea creatorului Goethe, așa cum Rafail, Gavril și Mihail concurează în elogiul neînțelesei creații
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
moduri de enunțare, ci ca pe niște adevărate genuri, a căror definiție, „presupune dinainte și în mod inevitabil un element tematic”176. Genette este de părere că această trecere de la un statut la altul este marcată cu claritate de dipticul goethean, alcătuit din Dichtarten și Naturformen der Dichtung. Goethe opune în aceste texte simplelor „specii poetice” (Dichtarten) trei autentice forme naturale ale poeziei (Naturformen), care sunt reprezentate de epos (narațiunea pură), liric (pornirea entuziastă) și dramă (reprezentarea vie). Nu este nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reflecția. Dar semnele distinctive ale geografiei românești sunt celebrate, de regulă, în spirit prea ostentativ patriotic. Efectele sunt, nu o dată, de natură mai mult retorică decât poetică. Poeticul autentic se realizează abia atunci când, în conformitate (intenționat sau nu) cu îndemnul goethean Bilde, Künstler, rede nicht construiește icoane în Ceremonie în albastru . Când, de exemplu, fixează pictural o cavalcadă („Arcuri de templu păgân,/ Gâturi prelungi implorând reverie -/ cavalcada fecundă, țară de fân/ spulberată de oameni”), când imaginează o coborâre în „cripta de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
în discuție toate legile universului, inclusiv cele ale limbajului, asemenea personalităților de vârf ale culturii (și științei, ca o componentă a acesteia) universale: Confucius, Platon, Dante, Newton, Kant, Einstein? Omul faustic nu doar parcurge din cerc în cerc, ca cel goethean, ci notează cu o fervoare aparte ecuații, cifre, formule, fracții, scheme. Așa cum, în poetica propriu-zisă, se creează o formulă sintetică în care intră mai multe stiluri, de fapt "sub limbaje", în planul cunoașterii, poate fi atestat un "eclecticism gnoseologic", căruia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marea povară pe care o duce omul occidental. Tocmai pentru că avem liber-arbitru și capacitatea de a lua decizii, gândul fiecărei clipe este acela dacă deciziile pe care le luăm nu sunt cumva împotriva voinței divine. Cele două suflete ale personajului goethean, care constituie drama interioară a omului modern, se află deja în acest Faust ,,primitiv", dar mai mult exteriorizate, ca două tendințe potrivnice, coabitând în spiritul epocii: una întreținând în suflet credința în dogmele creștine și teama de încălcarea lor, alta
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
atunci când vine vorba despre identitatea românească. De ce ar fi Miorița mai emblematică pentru modul de a fi al românilor decât orice altceva? În lumea elitei, a culturii scrise, acest succes Începe cu jumătatea secolului al XIX-lea, În siajul interesului goethean și herderian pentru folclor, prin gestul generos al lui Vasile Alecsandri de a pune În circulație literară Miorița (1852). Prin buna receptare asigurată de romanticii noștri, ca și - mai târziu - prin așezarea celor două creații anonime printre arheii literaturii noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
opera lui D’Annunzio nu e decât un pretext pentru o ideologie sau teorie care își caută legitimarea. Un studiu de M. Nanu demonstrează polemic geneza românească a motivelor poetice la Ienăchiță Văcărescu, fără a rezolva totuși incidențele cu motivele goetheene. Lui N. Balca îi este găzduit un studiu filosofic, Deosebirea calitativă absolută între Dumnezeu și om și problema revelației, care denunță „teologia dialectică” hegeliană, dar și pe cea „liberală”, înscriind în această direcție negatoare și pe Heidegger, știut fiind că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
mai multe volume cuprinzând traduceri din Goethe, între care unele apăreau atunci pentru prima dată în românește. Comentând tălmăcirile din Faust (I-II, 1940-1942; Premiul „Udriște-Năsturel” al Academiei Române), Perpessicius credea că ele „sunt cele mai aproape de litera și spiritul originalelor goetheene, precum și cele mai artistice și poetice”. Mai târziu, examinând întregul demers al traducătoarei, Ion Roman era de părere că D. „traduce, totuși, în genere curat, atentă la sensul textului original, dar tocmai datorită unei insuficiente stăpâniri a limbii poetice nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286858_a_288187]
-
1978 (în colaborare cu Aurel Covaci). Repere bibliografice: Perpessicius, Noi traduceri din Goethe, RFR, 1942, 3; Mihai Isbășescu, Faust în literatura română, în Omagiu lui Iorgu Iordan cu prilejul împlinirii a 76 de ani, București, 1958, 437; Ion Roman, Ecouri goetheene în cultura română, București, 1980, 357-360. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286858_a_288187]
-
-le cu-o lacrimă în frunte, / Apoi purcede-n sus..." Ca la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din fântână.... Și a spus un nume, dar nu l-am înțeles bine și l-am uitat. - La Fontaine de Jouvence?"780). 4.15. Numele - dar al tinereții fără de tinerețe Darul tinereții veșnice îl apropie pe protagonistul eliadesc de Faustul goethean și de Făt-Frumosul basmului popular, basm pe care îl redenumește, neutralizând prin reluarea sub semnul exclusiv al prepoziției, fără, primul termen al sintagmei-titlu. Spre deosebire de Faust (de care a fost apropiat) care la auzul clopotelor Învierii, simte că viața este mai
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se orienta către ideile lui Platon și ale lui Hegel, pentru ca mai târziu să-și găsească terra mirabilis în sufletul poporului român și în „sentimentul românesc al ființei”. Terenul era pregătit de despărțirea de nefilosoficul din Goethe - nu de spiritul goethean, cum ar sugera titlul inițial, Anti-Goethe -, iar după suspendarea forțată din viața culturală din anii ’60, prin buna deschidere către subsolul arhaic al limbii române, pentru a scoate la suprafață și a reactualiza semnificațiile pierdute întru o nouă „rostire filosofică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
larg consum a copilei angelice ieșind în calea temerarului navigator spre a-l conduce la țărmul unui destin mai bun. Căci Senda lui trebuia mai întâi găsită - o subtilă problemă de navigație prin apele pline de recife ale eternului feminin goethean. Deși zbuciumat din belșug, tatăl numai temerar nu fusese; își irosise viața ca flautist într-o orchestră de provincie, așteptând zadarnic șansa intrării în lumea muzicală a primei scene. Înaintea audițiilor decisive tracul îl descompunea, lăsându-l complet epuizat la
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Si traducerea: „de n-ar fi fost ochiul nostru ca soarele/ nu ar fi putut niciodată să privească soarele;/ dacă nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea /” Celebrele versuri goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pag. 176. Primind nume, fata de Împărat, acum Cătălina, trebuie să se vindece de boala de luceferi, de maladia orizontului, de apeirontic, de Universalii, de categoriile nouminosului. Renăscînd sub specie nominae fata de Împărat a murit devenind Cătălină, după Îndemnul goethean „stirb und werde” mori și devino. Dar „devenind” Cătălina eroina noastră trece din Întunericul indeterminărilor În lumina unde poate să aleagă. Și alege pe Cătălin. Și-1 respinge pe Luceafăr. Pentru că eroina trece dincolo de oglindă. Ea este acum Alice În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]