20,979 matches
-
diaspora și din exil ș.a.m.d., adică cam ,tot spațiul literaturii române și toate fenomenele din interiorul lui", cum spune în prefață E. Simion. Într-o cultură căreia îi lipsesc astfel de instrumente, DGLR vine să umple, așadar, un gol imens, recunoașterea dificultății și a utilității demersului Academiei fiind, astfel, premiza tuturor comentariilor critice făcute pînă acum. Analizele în detaliu, precum și varietatea observațiilor și a reproșurilor critice au dezechilibrat însă decisiv balanța receptării. Comentatorii au luat cu o mînă mai
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
a colectivului este cel legat de aspectul tehnic, considerat de M. Anghelescu punctul de ,coerență interioară și de unitate metodologică" al unui dicționar. Or, ce constată comentatorii: cazuri de bibliografii selective, incomplete sau neactualizate (la Budai-Deleanu, de pildă, e un gol bibliografic de vreo 15 ani), haotice (unele titluri sînt însoțite de numele editorului și al prefațatorului, la altele nu pare nici măcar editura), ediții postume nemenționate, la publicațiile periodice lipsesc bibliografiile ș.a., dar, mai ales, autori nemenționați. Gabriel Dimisianu remarcă (în
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
El e un aristocrat, nu prin naștere, ci mulțumită darului de a sufla viața peste făpturi, e stăpân pe o cheie care îi asigură supremația. Nu e departe însă prezumția că el a crezut că în jur se întinde un gol, nu mai dăinuie fire de contact. Survin forme de autoidolatrizare, efecte ale triumfului ca ziditor de univers. De neînțeles nu e atât acest proces, cât altceva. Cum e posibil ca ochiul format să dibuie subtilitățile psihicului să nu fi fost
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
cât cum, cu sine însuși. Astfel reiese din Autoportret într-o oglindă spartă. Cartea însemnează mai multe lucruri: este, mai întâi, un fel de jurnal, deci o defulare, o mărturisire, apoi o clasificare și ordonare, o umplere cu substanță a golului singurătății și, în sfârșit, foarte în surdină, abia, abia audibil, un lamento auster. Octavian Paler depune mărturie despre viața sa, la un ceas târziu, limpezind-o pe cât se poate, el fiind un iremediabil introvertit, închis, cu strășnicie, în el însuși
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
Romei severe. Ce să mai zicem de Timișoara... Las Brașovul, drag mie, la urmă. Dinadins, ca oricare ființă la care ții, și pe care din politețe n-o pui în frunte. Numai dacă aș aminti de legenda ucenicului împins în gol, de pe acoperișul Bisericii Negre în construcție, de meșterul zidar hapsân, incapabil să suporte o critică. Ucenicul susținea cu glas tare și fără să se lase intimidat de șefi că zidul bisericii nu era drept. Zidul, pe terminate, trebuia refăcut. Atunci
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
deznădejde. Deznădejdea, cînd apare, presupune întipărirea definitivă în ființa omului a sentimentului unei ireparabile pierderi, adică a unei pierderi căreia nimeni nu îi poate găsi o compensație. O pierdere cu neputință de acoperit, o pierdere al cărei rezultat e un gol întins, vast și fără de margini, un gol care, surpîndu-ți ființa, se întinde pînă acolo unde se întinde și pierderea ta. Din acest moment nu mai e vorba de o pierdere a ceva, adică nu mai e vorba de ce anume ai
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
în ființa omului a sentimentului unei ireparabile pierderi, adică a unei pierderi căreia nimeni nu îi poate găsi o compensație. O pierdere cu neputință de acoperit, o pierdere al cărei rezultat e un gol întins, vast și fără de margini, un gol care, surpîndu-ți ființa, se întinde pînă acolo unde se întinde și pierderea ta. Din acest moment nu mai e vorba de o pierdere a ceva, adică nu mai e vorba de ce anume ai pierdut, ci de faptul că tu însuți
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
vieți, iluzii, minciuni, și cu toate astea uitucă și secretoasă ca Lethe. E farmecul ei, de fereastră a risipirilor - ,și totuși, cîte tinere chipuri, atît de frumoase, au pierit în abisul vreunei oglinzi." Este cruzimea ei, să prindă, nestatornic, între goluri de cristal, traverse dintr-o viață care trece. S-ar crede, din ce-am apucat să spun pînă aici, că Oglinzile e-o carte tristă. Sau măcar melancolică. O carte despre neputințe și amînări, despre slava atît de ducătoare a
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
fără de care literatura nu se materializează. Această materializare se produce nu cînd scrii, ci cînd ceea ce ai scris este citit de cineva. Atunci se stabilește acea comunicare tăcută, misterioasă, dintre opera literară și cititor. Desigur, cred că literatura umple un gol din viața noastră, datorită ei, fără această viață paralelă pe care o trăim datorită cărților, existența, viețile noastre ar fi mult mai mediocre, ne-am simți mult mai frustrați. MS: E o întrebare absurdă care se poate pune: ați mai
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
distilare a acestei materii dense, strivitoare, are totuși loc, însă nu printr-o transpunere în abstract, ci prin clarificarea unor imagini ce devin detașabile. Amorful e surclasat de caligrafie, în duhul haiku-ului: ,Tîrziu, pe dealuri. Și ultimul soare e golul din ramuri, iar ultima umbră sînt frunzele înseși" (CLVII). Sau: ,Plop singuratic - o fîntînă verde răsturnată în sus" (CLVIII). Opresat de concret, poetul își afirmă pînă la urmă prezența distinctă, luîndu-l ca martor împotriva uitării: ,în tine-mi pun nădejdea
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
renume, o Mama Omida mondială. Nu știm însă cine putea să fie, dacă a fost vreodată, Baba Vișa, simbolul decrepitudinii neputincioase. Ceva ce putea să facă pînă și Baba Vișa, trebuie să fi fost realizat de oricine. De pildă un gol de la doi metri cu poarta goală. Față de Baba Vișa, }ața Floarea e mai tînără, dar e ignorantă, pandantul feminin al lui Nea Ion. N-o să-ți voteze }ața Floarea un intelectual! Marița e servitoarea tînără și abuzată, excedată de corvezi
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
coborât pe Ciubotea. Noi am lăsat mașină în parcarea de la pârtie. Am scos cam 11 ore și jumătate total. Drumul a fost spectaculos. Urcarea prin pădure spre Valea Gaură mi s-a părut și mie interminabila, dar la ieșirea în golul alpin mi-a revenit moralul. La coborâre, deși a fost ceva mai scurt, a fost tare abrupt. Dar a meritat.
Financial Times, fix acum un an by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82791_a_84116]
-
cum e cu sărăcia prin care am trecut, mai greu e să-i explic copilului, învățat cu “binele” actual, că nu mai aruncăm dresurile rupte în vârf, le coasem Eu chiar încerc să văd partea cumva plină a paharului asta gol. Văd că am început să cumpăr mai mult produse și servicii de bază, ceea ce mi se pare mai sanatos că stil de viață și valori, așa. Problema e că pe timpul lui ‘nea Nicu nu te disponibiliza nimeni. Cred că pt.
Amarcord by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82767_a_84092]
-
trădau o autosuficienta, fie ea și venită dintr-o erudiție “cioclopedica”. Despre “saitu”, “soubiznissul” sau “uichendul” pe care le susținea...căzuse într-un ridicol în care numai Heliade-Radulescu mai reușise să pice. Cu toate acestea, a lăsat în urmă un gol greu de umplut. A găsit, fie și pt puțin timp, o formulă prin care să aducă în prim plan un domeniu arid și destul de indigest precum gramatică. Și nu știu dacă va putea fi înlocuit în viitorul apropiat.. În sfârșit
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82879_a_84204]
-
i-a vărgat pielea. Textul era așa: " Cred că Dan s-a gândit mult în noaptea aceea, când curgeau amperii în el, dacă să mai trăiască sau nu. Ar fi putut să se ridice dintre elemenții săpați în trupul lui gol și să se îmbrace, ascunzând astfel ceața electrică, albăstruie, care i-ar fi dublat fiecare centimetru de piele. Avea niște ochelari negri, cu ramă subțire și lentile mici, ar fi putut să-și ascundă cu ei strălucirea insuportabilă a ochilor
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
pe o insulă mediteraneană, grațios oferită de dl. Berlusconi, și el premier și, de asemenea, cu mijloace. Cu această dezvăluire, vorbitorul și-a imaginat, zicem, a răscoli furia românului de trei dolari ziua; situație, însă, în care a tras în gol. Românul de astăzi nu se mai miră de nimic și dacă i s-ar comunica, pe orice cale, că, recent, dl Adrian Năstase a achiziționat stânca Manhattan, n-ar clipi. A te duce acolo unde nu te mai miră nimic
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
e și cu globalizarea asta! Iată și o știre din sport: o echipă feminină de fotbal din Norvegia riscă excluderea din campionat fiindcă a folosit drept portar un bărbat. De-ghizat în femeie, firește. Oare ce l-o fi dat de gol? Faptul de a nu fi primit gol, se pare.
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
înfățișat pe Lenin într-o astfel de ținută, adică în strictă și elocventă conformitate cu viziunea caragialescă asupra revoluției: "Steaguri, muzici, chiote, tămbălău..." Tot din articolul menționat mai aflăm că Mihai Buculei este artistul cel mai potrivit spre a umple golul din Piața Scînteii: "Elev al lui Boris Caragea, al cărui atelier îl și folosește acum, el pare a fi mandatat să repare simbolic, în același spațiu de creație și de execuție, ceea ce profesorul și înaintașul său a perturbat prin realizarea
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
de a satiriza snobismul chirițesc al personajelor, cât mai ales de a pune în lumină caracterul exterior și superficial al noii lor condiții. Îndestularea materială, teatrul solidarității comunitare, al pioșeniei ortodoxe, nu sunt altceva decât acumulări exterioare care ascund un gol interior. În scena balului mascat apare, la un moment dat, următoarea remarcă: "Erau atât de multe trupuri, voci, chiote... Și, totuși, nu era nimic, nimeni." Sau, altundeva, asaltat de mulțimea premiilor câștigate la diferite concursuri pentru consumatori, unul dintre personaje
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
adică acele structuri care conservă gîndirea formei și dezvăluie dinamica unui temperament artistic, mijlocesc o întîlnire cu personalitatea poetului pe care doar atmosfera poeziei, de una singură, nu o poate revela. Față de poetul Bacovia, cel care construiește eliptic și dă golului o pondere aproape materială, cel care pare a ezita în fața obiectualității lumii vizibile, desenatorul manifestă o siguranță ieșită din comun. Linia curge cu o maximă fluență, ea descrie forma prin propria sa dinamică, iar precizările nu se fac prin insistențe
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
e un volum zgomotos, nici postmodern, nici modern. în schimb, e unul bun. Abstracția poemelor, calme, mature, nu stă în conceptualitate, ci mai curând într-o ciudată detașare de subiect, eterare a imaginilor cu un copleșitor ecou metafizic, insă trădând golul, anxietatea, totodată calmă derulare emoțională: "o carte cu imagini răsturnate/ voi aduce pe țărmul gol/ aștept să văd cât de aproape sunt două zile." Ioan Vieru are o privire de spectator, ca în fața scenografiilor angoasante ale lui De Chirico. Cu
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
isi bombează pieptul, isi îngroașă vocea, gesticulează marțial: "Aveam și vîrsta și traiectoria meteorilor;/ sfidam gîndirea plata, poftele gastronomice" (Vîrtejuri). Sau: "O arenă în soare,/ că un peisaj de război" (ibidem). Sau: "priveam cerul/ dinamitat cu stele și detestam,/ pentru golurile dintre soldați, mitralieră/ cuvintelor, pe cei care mai pot dormi/ liniștit în tranșeele frazei" (ibidem). Prins în jocu-i bovaric, introduce și exotisme: "televizorul/ învîrte planete. Și iarăși,/ prietenii fumînd și aruncînd zaruri/ pe pîntecul balenei albe;/ muzică purpurie - tatuajul/ unei
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
comerț cu "estetica urîtului"? Zeul nostru tutelar pare a fi Baudelaire care nu pregeta a defini conștiința poetică modernă, "odinioară o infinită sursă de bucurii", drept "un arsenal inepuizabil al instrumentelor de tortură". Unul din aceste instrumente este, firește, cultura golului interior, care apare uneori desemnat prin termenii de plictis ori spleen, alteori doar difuz în masa textuală ca o ceață a Neantului ce se insinuează pretutindeni. Dar deznădejdea nu e totdeauna absolută. Porțile Neantului, chiar ele, se ornamentează, sugerînd o
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
În această situație se află și Radu Voinescu, criticul avizat, cunoscut în speță din coloanele revistei "Luceafărul", pe care-l comentăm acum ca autor al volumului de versuri intitulat Hierofantul. Hierofant, firește, al poeziei, d-sa pleacă de la simțămîntul unui gol lăuntric pe care se străduiește a-l acoperi cu un decor rafinat, de picturală factură, ce ni-i evocă, pînă la un punct, pe Adrian Maniu și pe Ion Vinea. Materiile încep să viseze, consolînd spiritul bolnav cu ajutorul prețiozităților: "Ți-
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
decompensate: "Zăpada ca niște rufe spălate/ Toată funinginea pe geamuri pavate/ înnebunitor între patru pereți/ Aceleași figuri, veioze, colivii cu sticleți/ Linii de tramvai, poduri, filme/ Oameni mari și mici/ Din ce în ce mai mici/ portari printre pitici/ Aceeași limonadă dulce-amar/ Fac viraje goluri într-un pahar/ Și capul prins între paturi e o farsă/ Zăpada și funinginea/ au luat locul zilelor/ Orice duminică e o bibliotecă arsă" (Februarie). Prin comedia obiectelor, fixată uneori într-un ritm parodic-alegru, se strecoară suflul Neantului cîntînd la
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]