32 matches
-
lunghissima lontananza, un inspiegabile ristoro, un'ineludibile traccia per riconoscere sé stessi nella Bellezza di Dio, un'irremovibile fortezza per la nostră speranza în quella metamorfosi già indicată da André Malraux 28. Chi pervicacemente ne rimane lontano, în un eterno goliardico orgoglio, lascia razionalizzato e misurato ogni attimo della sua vită, che și rivela sì, come sosteneva André Malraux, un destino dettato dalla morte, perché și è consentito alla morte, tacitamente e accidiosamente, di trasformare appunto la vită în destino. Lo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
1939, cînd secolul XX începea să-și arate cele mai sumbre din utopii, scria așa: Ah, întunecat ev-mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mînăstiri, de sublime clopotnițe, de impunătoare ceremonii, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de blînde depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cît regret că nu m-am născut în bezna ta!" O reabilitare romantică. La fel, desprinsă de conținuturile urîte ale unei istorii care se face tablou votiv, e locuirea în universul poeziei: "Ieri, îmi zise profesorul
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
rafinament artistic a textelor, de limba încă nesigură, cu lexic local și cu formulări spontane, stângace, impudice, suculente." Ca și în cazul vocației euristice, un singur text ilustrează vocația ludicului și a divertismentului, misteriosul și anonimul Occisio Gregorii..., un text goliardic în tradiție latină apărut însă foarte târziu la noi. Cauza ar fi lipsa sistemului de învățământ și, implicit, a unui tineret învățat, căci Occisio Gregorii... este, de fapt, o piesă scrisă în 1780 în Colegiul teologic unit de la Blaj. Scurtele
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
Matrio!» sau «Mă Patrio!»? Clamăm «Jos sau John Iliescu»? Silabisim «Ceaușescu» sau «Su-cez-ce-cul»? Iar în-gio-si-rea cum să ne-o măsurăm? Cu ori fără Dan Giosu als Dichter und Erniedriger?". S-ar putea alcătui un cuprinzător dicționar Luca Pițu, cu reflexe goliardice, cronicărești, rabelaisiene, swiftiene, joyceene, argheziene, în bonomia sa nehotărnicită, care numește cu nădejdea de-a crea și care creează cu nădejdea de-a numi, într-o circularitate a ficțiunii și a realului ce dă preț, de sînge și duh, trudei
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
și de ingratitudinea beneficiarilor muncii ei, deși nu mișcă un deget, ea este o victimă de fapt a tratatului despre frumusețe al lui Ficino (p. 129). Racordul dintre umanistul-filosof și batoza cu sufletul curat și dulce îl face amoralistul-eseist Hmvaqw, goliardicul delirant și atotsarcastic ce veștejește totul în cale, inclusiv râncedele clișee protocroniste și naționaliste. Dincolo de voluptuoasa verbozitate scăpată uneori de sub control, rămân scenele grotești portretizând decrepitudinea fizică și psihică (vezi familia titularei barului) compatibile cu disputele damelor de pripas, zise
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
riscurilor, puțină sfidare a malignului comportament esopic, puțină intuiție sociologică ar fi putut transforma Salata orientală... măcar într-un reușit roman al provinciei intelectuale. Succesul local al Derapajului lui Ion Manolescu pregătise - în trecere - terenul pentru genul acesta de texte goliardice dezinvolte. Înmulțirea imprevizibilă a universităților și explozia demografică din campusurile aferente - avem mai mulți studenți decât bacalaureați - putea oferi, sunt convins, modele savuroase pentru întocmirea, trucat savantă, a bestiarului anunțat. Rămân, totuși, din acesta, 80 de pagini promițătoare și, în locul
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
diferențe de nuanță, ci, așa-zicând, de spirit al epocii. Între - de exemplu - felul polițienesc în care a fost citit scandalosul Poem invectivă al lui Geo Bogza și reacțiile furibunde, dar mai degrabă carnavalești și devitalizate, care au însoțit debutul goliardic al lui Marius Ianuș este, până la urmă, un clivaj de valorizare. În plus, etanșeitățile de grup ale avangardiștilor riscă, printr-o asemenea stabilire de afinități, să se relaxeze mai mult decât respectul pentru adevăr o permite. Noblețea intenției nu o
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
apoi romantismului victorios și spiritului european. El pleacă de la motive literare indiene, ajunse la noi prin intermediar grecesc, de la romane antice sau medievale (Paris et Vienne pentru Noul Erotocrit), de la istorii bizantine (Povestea poamelor) și turcești (Nastratin Hogea), de la cîntece goliardice medievale (în îndreptătorul bețivilor) sau de la Erasmus din Rotterdam (în Hristoitia, după o variantă grecească). Cînd e vorba de literatura română, preferințele i se îndreaptă spre Ienăchiță, Alecu și Iancu Văcărescu, spre Costache Conachi, din care reproduce și prelucrează, iar
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Vinul este aici un catalizator al personalității, și, în același timp, un indicator al valorilor implicate, al implicării celor care comunică/cuminecă cu ajutorul și sub acoperirea sa. Proba vinului este aici proba adevărului, și în ea se includ și nuanțele goliardice, și cele sacramentale. Autorul tipic pentru acest rafinat proces de decantare (fără să vrei ești obligat să folosești termeni familiari vinificării) este, desigur, Sadoveanu. Sadoveanu este un prozator uriaș și inclasabil în opera căruia istoricul literar distinge două categorii de
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
las această lume,/ În care m-am ținut de chef și glume/ Și clipa ceea m'o găsi mahmur,// Voi da cu tifla'n omenirea toată,/ Intrând apoi, cu plosca ridicată,/ În turma ta, bătrâne Epicur". Dincolo de această filă volantă, goliardică, în felul ei, poeziile sînt grupate pe cicluri. Primul, purtînd dojana unui simbolism fugar, e Cîntecele toamnei: Tăcerea putredă din parc,/ Din întomnatul parc,/ Tăcerea putredă din parc/ A'ncremenit sub lună.// Și trece vântul, trist monarc,/ Și frunze moarte-adună
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
generația optzeci. Mai întâi, evoluția poeziei lui Horia Bădescu demonstrează că întemeietorii echinoxismului nu au văzut acest proiect ca pe un program estetic închistat și imuabil. Stilul înalt, amintind de Blaga și de Cercul Literar de la Sibiu, nu exclude poezia goliardică, erotică sau pe cea a descinderii în contingent. Nu toți echinoxiștii vor coborî poezia în cetate - unii, ca Adrian Popescu, scriu o poezie intens spiritualizată -, totuși destui o vor face. Antologia lui Horia Bădescu este, pe lângă un repertoriu, și un
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
în cinci prieteni trece în trena liricii din volumele publicate înainte de 1972, dar accentuând aici, mai ales din volumul anterior, În dulcele stil clasic, disimulativ-arlechinescul traiect liric în cunoscuta-i și autentica formulă, de-a râsu-plânsul, ca în «acest ritual goliardic, întristat de viziuni biblice» (SSra, I, 205): Plâng în fața cifrei cinci - / cina cea de taină fără șase. Unde sunteți voi cei care sunteți, / iară voi cei care nu mai sunteți, unde sunteți ? / Rupeți deci cuvântul, este trupul meu. Sânge poate
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
a fost un ev profund internațional” (Cronicile optimistului, Buc, (1964, E.P.L., p. 40). Marele critic încheia astfel: „Ah, întunecat ev mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mănăstiri, de sublime clopotnițe, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de blânde depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cât regret că nu m-am născut în bezna ta!” (Ibid., p. 41). G. Călinescu, care a înțeles și iubit epoca de mari transformări revoluționare în care a apucat să trăiască și să creeze, a înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și permisivă. Prin urmare, faptul că în cadrul ei se poate declanșa o campanie de persecutare cu vechi trăsături clerico-fasciste ar contrazice afirmația mea. E însă vorba despre o contradicție doar aparentă. În primul rând, aproape toți autorii unei asemenea campanii goliardice, vulgare și demne de dispreț împotriva „diversității” sunt oameni în vârstă, care s-au format înaintea epocii consumului și a pretinsei sale permisivități; în al doilea rând, așa cum am spus și am repetat întotdeauna, consumismul nu e altceva decât o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bazată în întregime pe reguli ce nu pot fi încălcate, cu caracter profund medieval: ars dictandi a sa pare aplicată cu șablonul, iar în materie de cursus este atât de tipică, încât alunecă în comic. Amintind anumite ritmuri mai degrabă „goliardice” decât „religioase”, acești cursus denunță întru câtva degenerarea și codificarea lingvistică a acestora din urmă. Textele religioase ale Evului Mediu timpuriu sunt întotdeauna foarte poetice, chiar și atunci când sunt tânguiri umile pentru niște oameni evlavioși pe deplin pasivi și infantili
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
barzi subordonați pro paecunia. Poezie de circumstanță, aparent, infuzată de efluvii etilice și de argoul boemei sau al mahalalei, „singaporenele” sunt, în realitatea lor adâncă, toarse din destinul unei întregi generații literare condamnate la tăcere și la mizerie. Caracterul trubaduresc, goliardic, înrudirea evidentă (și exprimată de autor) cu spiritul lui Villon, Rimbaud și al celorlalți „poeți blestemați”, dar și cu, în genere, marii obsedați ai transcendenței translucide („timpul extatic” barbian, „șistul acvatic” valéryan din Cimitirul marin), întregul intertext al acestor balade
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Universitatea din Cagliari (1941) și la Roma (1942-1945). Este membru al Școlii Române din Roma și profesor de limba română la Facultatea de Științe Politice a Universității „La Sapienza” din Roma (1958-1987). A condus colecția de limbi moderne a Editurii Goliardica din capitala italiană, în cadrul căreia a îngrijit volumul colectiv Contatti linguistici e mass-media (1981). A fost decorat de președintele Republicii Italiene cu Medalia de Aur pentru merite în domeniul școlii, culturii și artei. Romanist, fondator al învățământului limbii române la
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință, eseu, oratorie, poezie, proză, creație religioasă, reportaje, film, text ezoteric, creație plastică. Din această perspectivă se discută și se descriu „casetele modelatoare” ale psalmilor, odelor, epigrafelor, ale textelor goliardice, ale povestirilor versificate sau ale imnurilor vechi. Canoanele contemporane de poeticitate nu mai permit omologarea lor ca atare, dar demonstrația lui N. îngăduie accesul la orizontul lor originar de receptare și mai ales identifică funcțiile pe care azi ele le-
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
însă, acestea din urmă, prin fixarea în derizoriu și parodie. Ca și, fără îndoială, „trimiteri” la Tudor Arghezi și Ion Barbu. Totuși, aceste afinități ori coincidențe nu dau seama integral de panoplia și maniera poetului, din care răzbat incontestabil accente goliardice, uneori villonești, mai ales în nerușinat-candidele epitalamuri, irmoase ori invocații erotice. Oricum, nu în asemănări ori filiații stă valoarea poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
cu word-processor-ul. Era intitulată chiar „Abu”. Îmi aminteam ziua când Abulafia Își făcuse apariția la editură, entuziasmul aproape copilăresc al lui Belbo, bombănelile Gudrunei, ironiile lui Diotavelli. „Abu” fusese, desigur, riposta personală a lui Belbo față de detractorii săi, o glumă goliardică, de neofit, dar spunea multe despre furia combinatorie cu care Belbo se apropiase de aparat. El, care afirma Întotdeauna, cu surâsul lui palid, că din moment ce descoperise că nu poate fi un protagonist, se hotărâse să fie un spectator inteligent - inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și alta”. „Bine, bine, dar lucrurile astea le-au făcut sau nu?” „Lucrul cel mai amuzant este că discipolii lor, vreau să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl reprezintă „Răsturnica“, de o paternitate rămasă multă vreme incertă: textul a apărut în revistă semnat cu pseudonimul prietenului Ion Vinea (B. Iova)... Faptul a generat la sfîrșitul anilor ‘60 o întreagă controversă istorico-literară: potrivit Costandinei Brezu, autorul acestui poem „goliardic” ar fi fost chiar Ion Vinea (Iovanache), care semna și Iova. Dar atenție: nu B. Iova ci I. Iova! Dimpotrivă, pentru Șerban Cioculescu și Alexandru Rosetti (prieteni apropiați ai celor doi autori), ca și pentru Dinu Pillat, Emil Manu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spus aproape tot ce era de spus cu privire la afinitățile, dar și la importantele diferențe dintre programul „constructivist” sau mai general avangardist de la Contimporanul și mythos-ul liric al lui Ion Barbu. Abstracționismul, nonfigurativismul, „primitivismul” incantatoriu, construcția intelectualizată, pigmentate uneori cu picanterii goliardice, constituie, oricum, suficiente puncte de întîlnire. Ca și poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei, plasate nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu (viitor redactor al publicației) îi va dedica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gust, o copie veche după Salvator Rosa, reprezentând un peisaj marin napolitan, un Grigorescu autentic, o culă de Juan Alpar și alte câteva tablouri, centrate în jurul unui portret mare al unui tânăr student de universitate germană, în uniformă de asociație goliardică, măsliniu la față, cu trăsături fine și ascuțite. - Aici ești dumneata, nu-i așa? întrebă Otilia pe Pascalopol,ca și când mai văzuse tabloul și altă dată. - Da, eu sunt... pe când eram student la Bonn. Tabloul mi l-a făcut un prieten
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]