29 matches
-
mai aibă nici unul pământ, așa că... Fără să-și ducă vorba până la capăt, vicepreședintele îi strânse mâna și se grăbi să dispară înapoi în clădirea sfatului popular. 4 A doua zi după această întrevedere, Stelian se pomeni vizitat acasă de Grigore Gospodin care, cu un aer vesel și încrezător, îi dădu de știre că tocmai reușise să mai cumpere câteva pogoane bune de pământ pentru grădinăria lui și că era mulțumit de noul său ginere, Marinică dascălul, care muncea cât doi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dar acum, că băiatul tău s-a însurat și are și el un rost, ar fi bine totuși să te împaci cu el, fu de părere Stelian, destupând o sticlă de vin cumpărat de la MAT și turnând în pahare. Grigore Gospodin se umflă în pene ca un curcan și nici nu vru s-audă de așa ceva. Cu o mână strânse mașinal paharul bine umplut, dar nu se grăbi să-l ducă la gură. Ba nici să nu se gândească el, cuscre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mulțumesc de întrebare, îi spuse el liniștit. Să știi că reușesc să mă descurc binișor!... Nu trebuie să-ți faci griji... Mai vin și copiii pe la mine, mă mai duc și eu pe la ei... Mă descurc chiar foarte bine!... Grigore Gospodin îl ascultă cu atenție și dădu de câteva ori din cap în semn că pricepuse, dar pe chipul său rotofei, rumen și viclean se citea neîncrederea. Atunci Stelian îi destăinui că avea de gând să vândă casa și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trăiesc la oraș, de mult puteam să plec, da' n-am vrut, cuscre!... De ce să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai zăbovi câteva clipe ca să-i spună că putea veni pe la el pe acasă peste vreo săptămână, fiindcă avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfatului popular. În ziua următoare, într-o discuție între patru ochi, vicepreședintele își reînnoi promisiunile în legătură cu biletul de tratament într-o stațiune și cu demersurile pentru mărirea pensiei. 3 Într-o duminică Stelian se pomeni la el acasă cu Grigore Gospodin. Cuscrul său, care nu-i mai călcase pragul de multă vreme, arăta vesel și avea chef de vorbă. Stelian îl pofti ca de obicei la masa din chioșc și îl trată cu niște țuică, întrebându-l cum îi mai mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bârfe, Grigore, ți-am mai spus și-altă dată! zise Stelian, străduindu-se să zâmbească indulgent. Doar știi bine că eu n-am făcut niciodată politică!... Eu nu spun decât ce-am auzit pe la unii și alții, se scuză Grigore Gospodin, punând la loc pe masă paharul golit. Stelian i-l mai umplu încă o dată. Nu, Grigore, n-am de gând să mă fac membru de partid, îl încredință el, cu glas stăpânit și sigur. Dar vezi tu, continuă el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de miliție, cu un automat atârnându-i pe spate. Ei, Grigore, nu se știe niciodată..., vorbi el pe un ton conciliant și, schimbând vorba, îl întrebă pe cuscrul său ce mai știa despre Siminică. Nu prea bucuros de întrebare, Grigore Gospodin se ridică de la masă și-o porni spre poarta de la drum, grăbit dintr-o dată să plece. Dracu să-l ia și să-l pieptene! bodogăni el ursuz. Am auzit că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr, cu dascălul Marinică..., zise Stelian liniștit. A, da, cu Gâgă ăsta mă-mpac eu bine! dădu din cap Grigore Gospodin și se grăbi să o ia din loc, fără să mai lămurească de ce-i spunea ginerelui său Gâgă, și nu Marinică, așa cum era firesc. Peste vreo săptămână îl vizită Sever, care nu mai dăduse pe la țară de multă vreme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doi cai dormitând cu spinările acoperite de pături, dar nu dădu faptului prea mare atenție. Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă cu rachiu, din care se și grăbi să toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului Gospodin era o băutură care purta degeaba acest nume. Cum însă calul de dar nu se caută de dinți, Virgil înghiți presupusul rachiu fără să-și arate dezamăgirea, ba chiar îl lăsă pe socru să-i mai umple o dată paharul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dumnezeu să v-ajute! se închină maica cu evlavie, oprindu-se o clipă din mers. Uite că v-a dat doi copii, așa cum ați vrut voi... Așa e, doi copii am vrut, încuviință Virgil dând din cap. Despre vizita socrului Gospodin însă, el nu-i mai pomeni nimic, socotind că era mai bine așa; aflase și el că între maică și socrul său relațiile nu erau prea bune și, pe de altă parte, n-avea nici un chef să-i mai istorisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
foarte moderate. Dacă nu se ostenise Occidentul să readucă democrația în țări ca Polonia sau Cehoslovacia, de ce i-ar fi păsat tocmai de România?... Ba eu, cuscre, îți spun că până la Crăciun americanii noștri o să fie aici! îl asigură Grigore Gospodin, cu prilejul unei vizite pe care i-o făcu fără preaviz într-o zi de duminică, ca să vadă cum o mai ducea și dacă nu se răzgândise cumva în privința propunerii pe care i-o făcuse odată, de a accepta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
împărtășea încrederea naivă. Dar uite că, deocamdată, țara tot de comuniști e cârmuită și tare mi-e teamă că peste câțiva ani, pe timpul ăsta, dumneata n-o să mai ai nici o bucățică de pământ și-o să muncești la colectivă!... Uluit, Grigore Gospodin își căscă larg gura, de parcă l-ar fi lovit apoplexia, și câteva clipe rămase nemișcat și mut, negăsindu-și cuvintele. Ei, dumneata glumești, nu vorbești serios, cuscre! reuși el, în sfârșit, să-și găsească graiul, ștergându-și cu dosul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care se străduise să se achite întotdeauna cât mai bine. Ce nu știau consătenii săi, toți acești Gospodini sau Caloieni, era că și sfătuitorul înțelept avea uneori nevoie de sfaturi, dar că aceste sfaturi el nu le putea pretinde nici Gospodinilor, nici Caloienilor... ...Și, oricum, nu putea să se ducă la Caloianu sau la Gospodin în bătătură, ca să le ceară așa, tam-nisam, părerea dacă ei socoteau că era bine sau nu ca el să se facă membru de partid și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
același scop. Ușile transferului său rămâneau mai zăvorâte decât o poartă de cetate. Din acest motiv, el avu tot mai dese dispute și chiar certuri cu Mariana, care, după plecarea Iustinei și a lui Lazăr Popescu la Vărăști, la Grigore Gospodin acasă, deveni dintr-o dată foarte nemulțumită de viața de la Brănești și începu să-și acuze soțul că, de fapt, sub pretextul că nu putea să obțină transferul, se ascundea doar rea voință și intenția detestabilă de a rămâne pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întâmplate. Pe la sfârșitul primăverii, un tânăr mucalit din sat înfundă și el pușcăria pentru un cântecel satiric pe care-l născocise pe seama agriculturii colhoznice, iar popa Niță Niculescu deveni membru de partid cu acte în regulă. Tot în preajma verii, Grigore Gospodin umbla de zor să mai facă rost de un motor de udat, fiindcă avea de gând în mod foarte serios să-și extindă grădina de legume pe un loc de curând cumpărat și să mai încerce încă o dată să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu doar gurii soției sale, care de câtva timp îl tot bătea la cap că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea, dar și altor motive. De curând, socrul Grigore Gospodin, tot umblând să cumpere pământuri în stânga și-n dreapta și să-și dezvolte afacerile lui cu grădinăritul, dăduse de buclucul pe care-l căutase parcă cu lumânarea. Într-o noapte fu ridicat cu duba de acasă și, o dată cu el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai puțin de un an de zile, iar studenții muncesc pentru un automobil câteva vacanțe la rând. Cel puțin așa-i la noi, iar Domniile Voastre, dacă vă este permis, puteți trage și niște concluzii în cunoștință de cauză. Totuși, gospodin, vorbiți-ne câte ceva despre discriminarea negrilor la angajări, la salarizare, în educație, la consum! Și vă spunem deschis că avem motive întemeiate să vă considerăm doar un exemplar izolat pentru arsenalul propagandei imperialiste. Nimic mai fals! Ceea ce suspectați Domniile Voastre este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-mă, cu termen, să-i arăt numele denunțătorului, căci are gânduri de judecată. I-am trimes somația înapoi. Pentru a nu avea însă neplăceri, te rog să-mi faci îndatorirea de a mă lămuri ce fel de om e acel „Gospodin" și, în același timp, dacă ai putea să afli, după proba de scrisoare ce-ți trimit, chiar din acel articol, cine e Dobrogeanul cari mai semna „Studentul dobrogean". Te rog fă ce-ți stă prin putință ca să mă lămurești. Primește
Câteva epistole necunoscute ale lui N. Iorga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6062_a_7387]
-
pe ițari și pe bundiță!... întrebă prefăcut Ilia, ca și cum n-ar fi știut nimica. - Ah ce să fie nu mă mai înțeleg deloc cu iapa asta a mea bătrână!... S-a făcut tare sperioasă de la o vreme!... răspunse cu amărăciune gospodinul Costan. Referință Bibliografică: Sfințirea cozonacilor / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1193, Anul IV, 07 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
murdăresc trupul și sufletul cu "plăcerile" pământești, răspunse Nikolai zâmbind și i se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci spune, cât îți datorăm pentru drum? îl întrebă Carol. Cu batiușka Filip am eu socotelile mele, iar dumneata, gospodin, ca prieten al lui Filip, ești și prietenul meu, răspunse birjarul, accentuând pe cuvântul "prieten". Așa că să ne vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
murdăresc trupul și sufletul cu "plăcerile" pământești, răspunse Nikolai zâmbind și i se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci spune, cât îți datorăm pentru drum? îl întrebă Carol. Cu batiușka Filip am eu socotelile mele, iar dumneata, gospodin, ca prieten al lui Filip, ești și prietenul meu, răspunse birjarul, accentuând pe cuvântul "prieten". Așa că să ne vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]