131 matches
-
numit Othello. Acest joc implică mutarea înainte și înapoi a unor piese albe și negre, care le reprezintă pe Nana și Yaya. Yaya este o adolescentă timidă și tăcută cu o pasiune pentru cântat, J-rock, a se costuma în lolita gotică și muzică în general. Dar are un secret: când se uită în oglindă sau se lovește la cap, cea de-a doua personalitate a lui Yaya, numită Nana, preia contrul asupra corpului și o apără pe Yaya de persoanele care
Othello (manga) () [Corola-website/Science/313480_a_314809]
-
Teodoric cel Mare ("gotică": Țiudareiks; ; , Theuderikhos; "engleza veche": Țēodrīc; "nordică veche": Țjōðrēkr, Țīðrēkr; n. 454 - d. 30 august 526) a fost un rege al ostrogoților (471 - 526), conducător al Italiei (493 - 526), regent al vizigoților (511 - 526), succedând lui Odoacru, perioadă care marchează perioada
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
mijloc fiind mai mare. Catapeteasma este din lemn din tei, frumos sculptata și pictată în tempera și în foita de aur de un călugăr de la Putna. Pilaștrii și capitelurile turlei, cât și chenarele ferestrelor, sunt printre ultimele elemente de decorație gotica din Moldova. Biserică era inițial acoperită cu șindrila, dar în a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a pus învelitoare de tablă. Biserică nu este pictată în interior. În partea de răsărit a bisericii se află o fântână
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
activitatea minieră a orașului a intrat în declin. Orașul păstrează numeroase monumente: "Coloana" dedicată "Preasfintei Treimi" din piață cu același nume, "Biserică Sfântă Ecaterina", în stil gotic, "Casă Hallenbach", tot în stil gotic, "Starý zámok", "Klopačka", edificiu din 1544, biserica gotica "Frauenberg", dedicată Preacuratei Fecioare Maria, si, în sfârșit, elegantă "Piargska brâna" (poartă orașului) construită în anul 1544 și refăcuta în 1751. Banská Štiavnica este înfrățita cu cinci orașe ale lumii:
Banská Štiavnica () [Corola-website/Science/297387_a_298716]
-
studiul naturii. Între anii 1404 și 1408 lucrează în atelierul sculptorului, bijutierului și arhitectului Lorenzo Ghiberti. În 1406, este unul dintre sculptorii care lucrează la decorarea catedralei din Florența. Statuia de marmură a lui "David" face o legătură între manieră gotica, inca liberă, cu realismul renascentismului, care pune accent pe constituția corporală. "Evanghelistul Ioan" va servi ca model pentru "Moise" al lui Michelangelo. Donatello lucrează în colaborare cu breslele din Florența, care comandă la diferiți sculptori statuile patronilor lor pentru biserică
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
Răchișdorf" (în dialectul săsesc "Rechesdref, Reχestref", în , în ), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comună Biertan. Se poate ajunge din Sibiu, pe două rute: La Richiș există o foarte interesanta basilica gotica veche de peste 500 de ani. Inițial actuala biserică a fost o mănăstire cisterciana transformată în 1400 în biserică catolică. Monumentul este compus dintr-un cor poligonal, cu sacristie în nord și un altar pe latura din sud, în partea de
Biserica fortificată din Richiș () [Corola-website/Science/327229_a_328558]
-
i (în Gotică: Unicode: ??????, "Gutans") au fost un popor germanic răsăritean. În lucrarea "De origine actibusque getarum", Iordanes afirma că goții au părăsit Scandinavia, s-au așezat în apropiere de gurile Vistulei (astăzi în Polonia), și, în secolele III și IV, s-
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
confuzii, faptele și istoria geților și a dacilor au pătruns în cărțile de istorie ale unor popoare germanice. Principala sursă scrisă, dar singura care atestă teoria migrației de la Vistula la Marea Neagră, pentru istoria timpurie a goților este "Getica (și nu Gotica, cum ar fi trebuit în cazul Goților) - De origine actibusque getarum" de Iordanes (terminată în 551), un rezumat al unei istorii a goților în 12 volume scrisă în Italia de Cassiodorus, astăzi pierdută. Unii autori au presupus că Iordanes nu
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
și arta europeană medievală începând cu anul 1140 și până în jurul anului 1500. Termenul a fost introdus în anul 1550 de Giorgio Văsari, care făcea aluzie peiorativa la tribul germanic al goților, ca prototip pentru o cultură inferioară, "barbara". Artă gotica este diferită de artă romanica prin tendința liniilor verticale, prin căutarea echilibrului în locul stabilității maselor. ul a fost succedat de Renaștere. Centrele orașelor din Transilvania sunt dominate cel mai adesea de construcții sacrale în stil gotic (Cluj, Sibiu, Mediaș, Sighișoara
Gotic () [Corola-website/Science/298847_a_300176]
-
Firma Angster din Pecs în 1913. Alte lucrări de renovare au loc în perioada 1959-1961 când se reconstruiește parțial tavanul neogotic de deasupra coridorului. Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii și dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcție gotica de tip sală (cu o singura navă) din Transilvania și din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „"cea mai frumoasă din toată Transilvania"”. Are 34 m lungime și 15 lățime. Înălțimea pereților atinge 19 m. Biserica
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
în Operațiunea Dragonul (debarcările aliate din sudul Franței). Plecarea acestor trupe a fost compensată parțial prin sosirea Diviziei I de infanterie braziliană. În perioada iunie-august 1944, Aliații au continuat să obțină succese, cucerind Florența și înfrângând rezistența germană de pe Lina Gotică. Această ultimă linie defensivă se întindea de la aproximativ 15 km nord de Pisa, de-a lungul crestelor Apeninilor între Florența și Bolonia și atingea malurile Adriaticii la sud de Rimini. În timpul luptelor pentru cucerirea Liniei Gotive, ofensiva de pe 25 august
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
alte camere mai mici. În partea de nord-vest este o fântână interioară cu diametrul de 1,5-2 m. Zidurile sunt mai înalte înspre est, aici aflându-se și două pivnițe din piatră și cărămidă, cu bolti sub formă de ogiva gotica. În partea de sud-est se află ruinele mai bine conservate ale feredeului domnesc construit din piatră și cărămidă și având plan octogonal. Din palatul de odinioară se mai văd porțiuni de ziduri, o serie de beciuri și ruinele "Feredeului domnesc
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
societatății feudale medievale și în contradicție cu rigiditatea Bisericii Catolice. S-a format o elită culturală și artistică, în care artistul plastic a evadat din anonimatul ghildei, devenind o personalitate cu un nume și cu un stil propriu de exprimare. Gotica cleziastică central-europeană a cedat locul clasicismului greco-roman, nudului, perspectivei și antropocentrismului. Artiști ca Michelozzo di Bartolomeo Michelozzi zis Michelozzo (Florența, 1396 - 1472 - sculptor și arhitect), Masolino da Panicale (Panicale în Valdarno-Arezzo, 1383 - 1440) și Tommaso di Cristoforo Fini, pictori florentini
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
în 1845, dar o versiune timpurie a fost publicată în 1831 sub titlul „The Doomed City” și, mai tarziu, ca „The City of Sin”. Poemul spune povestea unui oraș condus de o personificare a Morții, folosind elemente tipice de ficțiune gotica. Poemul a apărut în "Southern Literary Messenger", "The American Review", "Broadway Journal", precum și în antologia "The Poets and Poetry of America" (1850). Poe s-a inspirat din mai multe lucrări, inclusiv din "Kubla Khan" de Samuel Taylor Coleridge. Cetatea din
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
este mai rău decât Iadul pentru el îi va face orașului Morții o reverența în semn de respect. Se sugerează, că Moartea poate fi mai rea decât Diavolul. Așezarea ciudată și depărtarea prevestitoare din „” este un element comun de ficțiune gotica. Acesta se combină cu tema poemului de dramatizare conștientă de sine a osândei, similară poeziilor „Adormita” și „Valea neodihnei” ale lui Poe. Poe a fost inspirat cel puțin în parte de "Istoria războiului iudeilor împotriva românilor" a lui Flavius Josephus
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
civile (castelele din Valea Loarei), industriale (), militare ( de ) și urbane ( din Nancy, centrul istoric al Strasbourgului). Ea conține exemple de arhitectură din toate epocile, de la arhitectura romană () până la cea postbelică (), trecând prin capodoperele arhitecturii romane (Biserica din Saint-Savin sur Gartempe), gotică () și clasică (). Încă din 1840, în Franța, clădirile de interes istoric, arhitectural, patrimonial sau cultural pot fi înscrise sau clasificate de către stat ca monumente istorice, ca și anumite bunuri mobile (clopote), ceea ce le asigură o protecție juridică, precum și ajutoare privind
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
început să se formeze statul și un poporul francez. Începând de atunci, artele franceze vor evolua, în mare parte, similar cu restul Europei de Vest, urmând cu o artă romană în secolele al XI-lea-al XII-lea și una gotică din secolele al XII-lea-al XV-lea; celebrarea puterii monarhiei franceze, a unui „spațiu privilegiat” (A. Chastel) și reprezentarea sacrului au făcut parte din temele predilecte ale unei arte, în principal, comandate de puterea politică sau religioasă. Renașterea și
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominație a romanicului, își face apariția un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care disprețuiau această artă, văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuți "barbari" ai sfârșitului antichității. În realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creații ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecților secolului al XII-lea greoaie, masive și întunecate, datorită
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
putea întinde, dar nu mai era la prima tinerețe și mă temeam că s-ar putea să-și piardă tonusul și să nu-și mai revină nicicând la forma normală. Așadar, fată gotică, cu ce te ocupi când nu ești gotică? Mă întrebam dacă să-i spun că sunt profesoară de canto pentru elefanți sau inventatoarea ghilimelelor, când o voce ne-a întrerupt, zicând: N-o cunoști pe Anna Walsh? Butch a întrebat: —Cum ai zis? Cum ai zis, bine spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
niște provocatori pe care baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul comunist face aluzie sarcastic la fantomatica goană după Plan care agită istoria continentului de câteva secole. Și propune o alternativă, atât baconienilor, cât și neotemplierilor. Marx era evreu, poate că la Început era un purtător de cuvânt al rabinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nici nu ajută mai cu folos la descifrarea trecutului, ca arhitectura). Se știe, de exemplu, că în secolul al XV-lea, principalele surse de inspirație ale arhitecturei noastre, ca și ale mai tuturor țărilor Europei, sunt arta bizantină și cea gotică, la care se adaogă desigur și alte influențe. Ei bine, priviți bisericile lui Ștefan cel Mare, de care toată Moldova e plină (bisericuța din Borzești sau Sfântul Ion din Piatra sau Sfântul Neculai Domnesc din Iași), toate ieșite din amestecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-lea, versiunilor B. în limbile Orientului Apropiat și ale culturii clasice li s-au adăugat treptat traduceri în limbile noilor popoare trecute la creștinism. Prin acestea, ele își vor forma limba proprie, adaptată exprimării scrise. Așa au fost traducerea în gotică, făcută de episcopul Wulfila (secolul al IV-lea), și în slava medievală, de misionarii Chiril și Metodiu și discipolii lor (secolele IX-X). De pe la sfârșitul secolului al XIII-lea datează traduceri în franceză și spaniolă, din secolele al XV-lea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
greacă, slavă, "scitica" (adică persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica, celtica și vechea persana, pe de o parte, si sanscrita, pe de altă parte, nu au altă explicație decît originea lor comună, într-o limbă neatestata. William Jones afirmă: "The Sanskrit language, whatever be its antiquity, is of a wonderful
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Jacob Grimm, continuîndu-l pe danezul Rasmus Rask, formulează o lege a mutației consonantice (legea lui Grimm), care se referă, în esență, la unele schimbări fonetice suferite de consoanele oclusive în trecerea lor de la indo-europeană la germanica comună (de fapt la gotica, cea mai veche limba germanica pentru care există documente scrise), dar și la armeana. El a observat, de pildă, ca în limbile germanice avem consoana p acolo unde în alte limbi indo-europene, printre care greacă și latină, avem un b
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
am Main, 1816), adevărat act de naștere al metodei comparativ-istorice și apoi în celebra să Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Griechischen, Lateinischen, Litthauischen, Altslawischen, Gotischen und Deutschen (Gramatică comparată a limbilor sanscrita, persana (zenda Avesta), greacă, latină, lituaniana, slavă veche, gotica și germană, Berlin, 1833-1852). La început s-a folosit termenul de limbi indo-germanice, înlocuit ulterior cu cel de limbi indo-europene (cu exceptia lingviștilor germani) sau ario-europene. Th. Simenschy și Gh. Ivănescu considerau că trebuie "să socotim drept limba indo-europeană orice limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]