131 matches
-
de nord-vest, fiind continuatoarea unui dialect centum. Cele mai vechi atestări ale limbilor germanice sînt din secolele III-IV d.C. și cuprind trei grupuri dialectale: de est, de nord și de vest. Ramură de est Grupul dialectal de est cuprindea limbile gotica, burgunda, gepida și vandală, ultimele trei neconsemnate în scris. Ramură de nord Cele mai vechi atestări de limbă germanica sînt inscripții din sec. al III-lea d.C., notate cu alfabet vechi runic. Limba veche nordică, cu un pronunțat caracter arhaic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
România se mai vorbesc graiuri săsești (saxone) în Transilvania și șvăbești (suabe) în Banat de către o populatie germană altădată numeroasă. O colonizare austriacă a existat și în Bucovina familia indo-europeană, ramura germanica, grupul germanic occidental, accentuala; flexionara; V2; SOV runica, gotica, latină (din sec. VIII); pînă prin 1940 a fost tipărită în scriere gotica (Fraktur) și scrisă în sütterlin (diferite versiuni de scriere latină) 126. gheză (etiopiana veche, ge'ez) Etiopia, Eritreea; astăzi limba liturgica folosită de creștini; dispare că limba
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Banat de către o populatie germană altădată numeroasă. O colonizare austriacă a existat și în Bucovina familia indo-europeană, ramura germanica, grupul germanic occidental, accentuala; flexionara; V2; SOV runica, gotica, latină (din sec. VIII); pînă prin 1940 a fost tipărită în scriere gotica (Fraktur) și scrisă în sütterlin (diferite versiuni de scriere latină) 126. gheză (etiopiana veche, ge'ez) Etiopia, Eritreea; astăzi limba liturgica folosită de creștini; dispare că limba vorbită în sec. XIV; Kebra Nagast - Slavă regilor este epopeea națională a Etiopiei
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Insulele Solomon, Vanuatu, Noua Zeelandă, Hawai familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul micronezian; limba morica (sau moraică) ritmica, asemenea japonezei; VOS latină 128. gondi N India (Madhya Pradesh, Gujarat, Andhra Pradesh, Maharashtra, Chhattishgarh) familia dravidiana, ramura centrală, grupul gondi-kui devanagari, telugu, gondi 129. gotica LM; sec. IV-IX d.C.; în Crimeea ar fi supraviețuit pînă în sec. XVII; cea mai veche limba germanica atestata; Goții au migrat din regiunea scandinava ocupînd zona dintre Oder și gură Vistulei; episcopul vizigot Wulfilas (311-383), aflat în regiunea Daciei
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în Crimeea ar fi supraviețuit pînă în sec. XVII; cea mai veche limba germanica atestata; Goții au migrat din regiunea scandinava ocupînd zona dintre Oder și gură Vistulei; episcopul vizigot Wulfilas (311-383), aflat în regiunea Daciei, traduce Biblia în limba gotica (aprox. 350 d.C.) după texte grecești și latine, utilizînd o scriere proprie de 27 de litere; în sec. al III-lea d.C. triburi gotice se aflau stabilite în Crimeea; foarte importantă pentru lingvistică comparată familia indo-europeană, ramura germanica, grupul de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
350 d.C.) după texte grecești și latine, utilizînd o scriere proprie de 27 de litere; în sec. al III-lea d.C. triburi gotice se aflau stabilite în Crimeea; foarte importantă pentru lingvistică comparată familia indo-europeană, ramura germanica, grupul de est gotica originală creată de Wulfila, după model grecesc, cu caractere latine și runice 130. greacă (veche, koiné, bizantina și neogreaca) O Grecia, Cipru; patru perioade: 1. protogreaca (cca 2000 i.C.); 2. greacă miceniana (cca 1600 - 1100 i.C.); linearul B
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
la rîndul ei, din scrierea greacă 215. letona O Letonia; limba conservatoare, apropiată de indo-europeană primitivă, dar ceva mai inovatoarea decît lituaniana. Prima atestare, cu alfabet gotic: Tatăl nostru, din 1526. familia indo-europeană, ramura slavă, grupul baltic; flexionara; SVO; adj. - subst. gotica (în trecut), latină îmbogățita cu semne diacritice 216. lezghină N Daghestan (Rusia), Azerbaidjan familia caucaziana, ramura nakho-daghestaneză, grupul lezghian; SVO; adj. - subst. arabă (în trecut), chirilica 217. lidiana LM; vorbită în Lidia antică (Anatolia occidentală) între secolele VIII și ÎI
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
proto-~ 144, 162, 163, 295 gheză (etiopiana veche, ge'ez) 111, 169, 170, 237, 239, 253, 265, 289, 302, 309, ghiliak 122, 225 gilbertină (te taetae ni Kiribati) 198, 265, 326 glosematica 25, 64 Glottolog 210, 363 gondi 175, 266 gotica 136, 137, 162, 260, 264, 266, 280, 281 grad 59, ~ de comparație 101, 117, ~ de deschidere 168, 192, ~ de flectivitate 90, ~ de fuziune 59, ~ de înrudire 351, ~ de normare 105, ~ de sinteză 59, ~ de vitalitate 342 gramaticalizare 52 gramatică 30
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
260, 269, 272, ~ elbasan 238, ~ etiopiana (geeză) 237, 239, 253, 289, 302, 309, ~ etrusca 259, 260, 263, 279, 290, 312, 313, ~ feniciana 153, 239, 255, 260, 266, ~ georgiana 237, 264, ~ glagolitica 164, 247, 248, 266, 303, ~ glifică 242, ~ gondi 266, ~ gotica 260, 264, 266, 280, 281, ~ grantha 174, 283, 307, ~ greacă 164, 238, 241, 264, 272, 279, 282, 296, 310, ~ gujarati 267, 278, ~ gupta 241, ~ gurmukhi 291, ~ han 249, 251, 252, ~ hangul 252, ~ hieroglifica 148, 170, 251, 256, 281, 285, 295
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pe Dumnezeu cât și pe Sfântul Ioan Botezătorul și Quatuor Coronati, se învățau cele șapte arte liberale și geometria, secret al secretelor pentru rarii companioni aleși a deveni în timp arhitecți. Ei erau însă urmașii spirituali ai artelor romană și gotică, corporații constituite din călugări și eclesiaști, artizani și muncitori laici organizați în societăți ierarhice și strict religioase. Ei împărțeau pâinea și deci trupul Domnului 23. Membrii Congregației Ospitaliere a Fraților Pontifi, structurată după reguli benedictine erau specializați în construcția de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rol comparabil cu cel al unei edituri (Saint-Martin de Tours, Saint-Denis, Saint-Gall, Reichenau, Echternach, Saint-Maximin de Trčves), ca furnizori recunoscuți de către prinți, biserici și mănăstiri. 3. Scrierea. În această perioadă, scrierea a variat de la capitala pătrată a Antichității pînă aproape de gotică. Principalele trei tipuri de scriere erau atunci majuscula, cursiva și minuscula. Scrierea capitală pătrată, de origine lapidară, încetează să fie folosită în tot textul după secolul al V-lea. Mai răspîndită, scrierea capitală rustica se caracterizează prin alungirea liniilor verticale
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
secolului al XV-lea altele păstrează o prezentare arhaică. O ruptură mai logică ar putea-o reprezenta o dată în jurul anului 1530. 1. Caracterele. Pentru a desena caracterele, primii tipografi au copiat scrierea din manuscrise și au folosit-o ca atare: gotica textualis în textele sacre și în lucrările liturgice (Biblii cu 42 și 36 de rînduri, Psaltirea din 1475), gotica notula în tratatele mari (Catholicon-ul din 1460), bastarde în textele în limba populară (edițiile Mansion la Bruges, Vérard la Paris). Caracterele
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
fi și si, fl și r. Scrierea insulară Încetează să mai fie În uz În secolul al IX-lea. Evoluția ulterioară a tipurilor de scriere cunoaște, În linii mari, trecerea de la scrierea insulară la cea caro lină, de la carolină la gotică, de la gotică la umanistă (lăsînd deoparte scrieri de mai mică importanță sau cola terale, cum ar fi merovingiana, vizigotica, beneventana). Minuscula carolină, clară și precisă, s-a dezvoltat În mănăstirea St. Martin de Tours Încă de pe vremea abatelui Alcuin (cca
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
si, fl și r. Scrierea insulară Încetează să mai fie În uz În secolul al IX-lea. Evoluția ulterioară a tipurilor de scriere cunoaște, În linii mari, trecerea de la scrierea insulară la cea caro lină, de la carolină la gotică, de la gotică la umanistă (lăsînd deoparte scrieri de mai mică importanță sau cola terale, cum ar fi merovingiana, vizigotica, beneventana). Minuscula carolină, clară și precisă, s-a dezvoltat În mănăstirea St. Martin de Tours Încă de pe vremea abatelui Alcuin (cca 735-804), iar
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
lingvistice și în general al interesului științific și filozofic. În zonele neromanice însă, au început să se facă traduceri ale Bibliei în limbile locale: în secolul al III-lea, în limba coptă (din Egipt), în secolul al IV-lea în gotică, în secolul al V-lea în armeană, în secolul al VII-lea în irlandeză și în vechea engleză, iar, în secolul al IX-lea, în vechea slavă (slavonă). În acest proces, s-a stimulat crearea de alfabete și căutarea de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la începutul secolului al XIX-lea pe terenul lingvisticii limbii indo-europene, în cadrul căreia studiul limbilor romanice și studiul limbilor germanice reprezintă domenii particulare. În principiu, atunci s-a urmărit reconstituirea limbii indo-europene comune pe baza continuatoarelor ei (greaca veche, latina, gotica etc.), operația fiind posibilă după ce s-au descoperit corespondențele fonetice, gramaticale și lexicale din limbile indo-europene și s-a observat că, de la una la alta, există potriviri sau dezvoltări de fenomene asemănătoare, cu caracter de regulă, în sensul că, unui
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea al IV-lea d.Hr.) limbile germanice se împart în trei grupuri distincte: 1) grupul de est, 2) grupul de nord și 3) grupul de vest. Grupul de est cuprinde limbi astăzi dispărute, dintre care cea mai importantă este gotica, vorbită de o populație ce s-a extins din zona rîului Vistula și a întemeiat în secolul al II-lea d.Hr. regatele ostrogot și vizigot. Limba gotică este cunoscută din fragmentele păstrate din Biblia tradusă de episcopul Wulfila (Ulfilas
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbilor germanice Elementele latine au pătruns în limbile germanice în mai multe epoci și în mai multe moduri, cel mai vechi strat fiind din primele secole ale erei creștine, cînd, pe cale vorbită, în germana de sus și de jos, în gotică și în vechea saxonă au fost preluate unele cuvinte. În multe cazuri însă, cuvintele analizabile latinești au fost calchiate de limbile germanice, care au alcătuit derivate sau compuse similare uzînd de mijloacele proprii. După aprecierea lui Helmut Lüdke88, în maniera
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau nu a lăsat urme în limbile romanice, așa cum ar fi fost firesc. Astfel, pornind de la lat. caupo "cîrciumar; mic comerciant" a existat în germana de sus cuvîntul kaufo "negustor", de la care s-a realizat verbul koufon, atestat și în gotică cu forma kaupon și cu semnificația "a se îndeletnici cu comerțul". Din germanul de sus koufon (cu corespondentul köpen, în germana de jos) a evoluat verbul din germana actuală kaufen "a cumpăra". Verbul se regăsește și în neerlandeză cu forma
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nordice, islandeza s-a distins de timpuriu, începînd cu secolul al X-lea, printr-o literatură deosebit de bogată și de valoroasă. Pe lîngă aceasta, limba literară islandeză este remarcabilă prin unitate încă din perioada medie. Cea mai importantă limbă estică, gotica, a avut, de asemenea o formă literară foarte veche cu o relativă unitate. Marea realizare a acestei limbi a fost, desigur, textul tradus al Bibliei, care însă nu a putut depăși urmarea modelului limbii vechi grecești și nici nu a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
probabil o combinație între alfabetul grecesc și cel latin, cu unele elemente adăugate și cu anumite implicații mitice conferite literelor, în epoca foarte veche. În secolul al XIII-lea, această scriere a fost înlocuită cu cea latină sau cu cea gotică. 47 Vezi O. Vandeputte, A. Vainer, Limba neerlandeză. Limbă vorbită de douăzeci de milioane de neerlandezi și flamanzi, Editată de Fundația flamando-neerlandeză " Stichting Ons Erfdeel, vzw " 1998. 48 Fenomenul se întîlnește, nu însă cu aceeași frecvență, și în alte idiomuri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din acele vremuri: cruci, calicii, carcase menite a adăposti relicve, făcute toate din metal prețios încrustat cu pietre și email. În cursul secolului al XII-lea, în Franța de Nord se dezvoltă un nou tip de construcție religioasă, calificată drept "gotică" sau "barbară", în timpul Renașterii, în semn de dispreț față de operele medievale. În comparație cu bisericile romane, adesea construite în jurul mănăstirilor aflate în locuri retrase, edificiile gotice se ridică, dimpotrivă, în orașe. Pe măsură ce orașele își măresc dimensiunile, ele impun și biserici, primării, hale
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Ibidem, p. 158.). footnote>.Cu exemplificarea menționată aici (în notă), Blaga preciza: „Transcendentul, care coboară ca să se arate, ca să se materializeze, e un gând metafizic, pe care-l surprindem de altfel și în funcția, pe care, înarhitectura bizantină, spre deosebire de cea gotică, o are lumina”<footnote Ibidem, p. 160. footnote>.Prin această asociere cu o „metafizică latentă” se relevă transcendența pentru omul unui cerc spiritual cultural, într-o mare diferențiere însă, nu generic, printr-o „întruchipare arhitecturală” a unor„metafizici divers simțite
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la Arhivele Statului din București, în optsprezece caiete de mărimi diferite. Fiecărui an îi corespund, în medie, aproximativ 60 de pagini. De regulă, un caiet cuprinde însemnări din mai mulți ani consecutivi. Sunt redactate în limba germană, cu grafia fracturată („gotică”) a secolului al XIX-lea. Scrisul este foarte mărunt, multe cuvinte sunt prescurtate, iar rândurile, înghesuite, acoperă întreaga suprafață a paginii, fără a lăsa măcar un colț nefolosit, dovadă a caracterului econom al regelui. Autorul nu urmărește o idee anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
obținut, de asemenea, cópii fotografice ale jurnalului, de bună calitate, realizate după acele microfilme. Descifrarea, transcrierea și traducerea textului le-am făcut utilizând acele fotocopii. În textul manuscris, care e în limba germană, regele a folosit, de regulă, grafia fracturată (gotică) a secolului al XIX-lea. Majoritatea numelor de persoane sunt înscrise însă cu grafie latină. Din acest motiv, în textul tipărit am ales să reproduc numele de persoane cu litere cursive (italice). Acest lucru aduce un avantaj suplimentar: ușurează căutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]