4,325 matches
-
ori pînă acum, n-am spus-o niciodată pe șleau: Paula Ribariu este extraterestră! Primul și cel mai la îndemînă argument, unul de natură somatică, este starea ei de agregare bizară, care o face translucidă, iar dacă ești cumva mai grăbit, și ea îți iese în cale, incapabilă de cea mai firavă precauție, așa cum se întîmplă deseori să o facă în spațiul public, riști să o zdrobești fără să lase nici o urmă vizibilă, în afara unei pulberi sidefii, un fel de polen
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
din buricul pămîntului); i-am simțit mai întîi răsuflarea pe obraji, apoi buzele și limba făcîndu-și loc, saliva puțin sărată, pentru ca treptat să nu mai simt nimic; adică palmele care coborîseră de pe umeri pe sîni, prin bluză, cu mișcări oarecum grăbite să nu strice efectul. Însă eram așa de încordate, încît nu după multă vreme am obosit. Ne-am dezbrăcat cu repeziciune și ne-am băgat sub cuvertură. Am adormit în cîteva secunde." Cum spuneam, Legături bolnăvicioase este, de fapt, romanul
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
formula de politețe de cererea directă de informație, e uneori marcată sau sugerată în scris: ,Helooooooooooo ce faci??? bine ai venit" (clopotel.ro). Vorbitorul poate anticipa răspunsul pozitiv - ceea ce e tot o formă de politețe, dar poate părea și o grăbită trecere peste dreptul celuilalt de a-și exprima altă părere: ,ce faci??? bine sănătoasă??? bravoo..." (agonia.ro). În corpusurile recente care conțin înregistrări ale unor dialoguri reale, fomula de politețe Ce faci? e bine reprezentată. În volumul coordonat de Liliana
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
nici cu hentai, dar oamenilor le este mai ușor să spună manga. Am încercat să abordez similar sushi. Am renunțat nu deoarece ceilalți sunt grăbiți, ci pentru că utilizez, la rândul meu, o colecție vastă de generalisme, etichete și stereotipuri. Sunt grăbita; adopt această tehnică de navigare rapidă a amalgamului de informații zilnice care îmi permite să înțeleg metrosexual și să nu-mi bat capul cu ubersexual până nu va primi destule “hituri”. păcat că în mediul românesc metro și uber- sunt
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
posibilă existența a unui Supraom dezbărat de serviturile moralei creștine; e cu totul altceva... zbang, ce confuz e băiatu asta DB! când am citit cele 8 puncte total incoerențe parcă auzeam un student american membru al partidului maoist american vorbind grăbit, incoerent, neterminând nici o idee (doh, pt că nu e nici una acolo) și sărind de la o chestie la alta. în primul rând DB să mai citească ce a zis codruț în primă postare! apoi: 1 chiar dacă marxismul e o critică a
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
a acestor apariții creează însă o senzație de familiaritate care favorizează transpunerea formei în română. Textele românești în care e atestat comfort aparțin de altfel, în cea mai mare parte, aceleiași categorii stilistice: sînt anunțuri publicitare, adesea traduceri sau prelucrări grăbite și neglijente ale unor mesaje scrise în engleză: "Acesta este garajul cu cel mai înalt nivel de comfort al utilizatorului, deoarece cu sistemul automat tot ceea ce trebuie să faci este să îți parchezi mașina" (klaus.ro). Grafia circulă de la un
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
în mînă un fir al Ariadnei. S-ar zice că se înșela. A rătăcit o viață prin labirintul memoriei și spiritului ei de observație. Formă cu Al. Ivasiuc un cuplu perfect complementar. El era omul ideilor generale, al ipotezelor, mereu grăbit, tentat de hazardul tuturor conexiunilor. Țîța era atașată de concret, precisă că o masinarie, fără o imaginație capabilă să transfigureze materialul acumulat. El era mitoman, fabulatoriu, abstract, creator. Țîța se mișcă la nivelul realităților, în imediat, în circumstanțial. �Colaborarea" lor
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
un documentar al transformărilor fiziologice prenatale. Nici urmă de sentimentalism, nici un popas meditativ, totul se petrece într-o cavalcadă a generațiilor, ca într-un film derulat prea repede, din care ne rămîn întipărite pe retină imagini tăiate dur, colțuros și grăbit. În fine, a treia carte coboară în prezent, în actualitate și, mai ales, în biografie. Eu, Luca și Chinezul este un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia alterate. O femeie tînără încă, cu un soț cvasi-inexistent
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
bună cuviință care nu are nimic demodat, care intimidează și emoționează. Ca liceean, autorul e un perfect tînăr libertin în marginile iertate. Adică are legături pasagere, cu o misterioasă I. căreia îi scrie înfocat și cu care petrece cîteva nopți grăbite. Relația evoluează ca într-un roman interbelic: tînăra se căsătorește și se reîntîlnesc peste cîțiva ani cînd bărbatul o va găsi "oribil schimbată". Dragostea matură, dintre el și Adela (cea care citește la un moment dat romanul lui Ibrăileanu!), curge
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
suflet apasă o a treia piatră, la fel de grea și nu găseam în mine nici o putere, mușchiulară sau ideologică, în stare să o clintească. Nu mă puteam hotărî. Descoperirea cauzei nu era deloc complicată și nici misterioasă. Erau - ceea ce numeam cu toții grăbiți și disprețuitori - rădăcinile mic-burgheze ale fiecăruia. Trebuiau, firește, smulse. Știam, din experiența multora din jur, că operația nu va fi dureroasă. Alții spuneau că - dureroasă sau nu - "durează toată viața"�" E un permanent război cu propriul nume transformat în altul
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
cele mai subțiri ca să zboare din copac în copac. Pe d-sa Antonescu, evreii uciși îl lăsau rece: problema era (auziți de problemă!) de ce Ordonanță de Urgență? Ce urgență avea guvernul Năstase! Că guvernul era mai degrabă în întîrziere decît grăbit, asta dl Cristoiu (gazetar, cîndva) n-o poate înțelege. Că se strigă slogane fasciste și se vede crucea nazistă și stadioane, n-a aflat. Că umblă prin țară sute de mii de manifeste antisemite, nu e important pentru d-sa
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
Amélie vrea să repare vieți, să intervină în destine, ca o Sfîntă Amélie (cum se imaginează, telenovelistic și post-modern, privind-o la televizor pe Maica Tereza!); midineta cu suflet de misionară vrea să-i convertească pe cei din jur - nefericiți, grăbiți, indiferenți, opaci - la emoție și la puțină bucurie. Ceea ce reușește mai greu cu ea însăși. Dar nu degeaba un bătrîn înțelept o avertizează: "Norocul e ca turul Franței: îl aștepți mult și trece repede!" (Norocul lui Amélie va fi un
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
implicat activ, ca specialist (în chimie), în procesele tehnice din fabricile morții și în livrările de gaz Zyklon B ;"numele lui e pe toate facturile; susține că s-a împotrivit, dar era băgat pînă în gît", avea să sune judecata grăbită, în haosul de la sfîrșitul războiului, cînd Gerstein s-a predat, a scris un "raport" despre cele întîmplate și s-a spînzurat în celula închisorii pariziene unde se afla; dosarul i-a fost rătăcit și trupul aruncat la groapa comună; văduva
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
Alecsandri. O dată cu soarele și pastelul parfumat apar și oamenii: primele sînt măturătoarele care se mișcă încet și trist, apoi iubitorii de cîini comunitari cu mîncare pentru protejații lor, apoi adversarii cîinilor comunitari care se răstesc la cei dintîi, diverși inși grăbiți în drum spre serviciu, ceva mai tîrziu mamele, cu copii care tropăie mărunt pe alei, pensionarii cu sămînță de vorbă, boschetarii care mănîncă din ziar aruncînd priviri furișe în jur și, în partea a doua a zilei, îndrăgostiții fără cuib
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
cincizeci de ani în urmă. La o fereastră joasă, cu geamul deschis stă un bărbat și privește fără voie în sus: fug norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna - dar fără de suflet, chip palid, supt de lumină - Moartă! Pervazul ferestrei e jos, la genunchii omului, îl lasă aproape întreg, mai singur parecă..." Repetând, cuvintele-cheie: albă și moartă, Ina închipuie scenariul inspirației poetice, îl întoarce pe toate fețele
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
marilor bărbați, diferiți istorici literari, biografi și publiciști, În cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferentă la sentimentele Înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbită și superficială este greu de Înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost o femeie ușoară, nu era dornică de petreceri. Ea și-a jertfit toată tinerețea familiei și s-a preocupat atent de educația fiicelor ei
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Constantin Țoiu Făcând ordine în hârtii, cât pe-aci să rup ilustrata germană... Trei regi, - domul din Köln, 1181-1233, trimisă de Negoițescu pe data de 29 aprilie 1980, Köln. O parte este indescifrabilă. Atât din cauza scrisului grăbit, nervos cât și din pricina cartonului scămoșat de uzură... Deslușesc anevoie: "...Am cerut adresa voastră de la Ua și Doinaș, dar abea cum îmi... (neciteț)... constatări această adresă șugubeață pe care o încerc: șugubeață pentru voi doi, bieți primitivi. E ora 16
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
al lui E. Lovinescu de a-și exterioriza implicarea într-o împrejurare anume sau legată de o persoană anume, între privire distantă și trăire violentă, strict disciplinată. Raportare la o realitate, excesiv concentrată în general, greu identificabilă uneori în grafia grăbită ori în prescurtările și semnele care înlocuiesc adesea narațiunea, atâtea fragmente de gând stîrnite și oprite pe paginile manuscrisului păstrat de Monica Lovinescu la Paris. Dactilografiate în număr de 1472, aceste pagini, au fost copiate la xerox de Gabriela Omăt
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Mărturisesc că n-am agreat niciodată matineele. Nu diurnul, ci nocturnul mi se pare a fi timpul spectacolului. Asta nu înseamnă că ele n-ar fi utile. Nu știu, habar n-am. Ritualul necesar intrării în ficțiune mi se pare grăbit și încropit, nu coboară în interiorul ființei pentru a pune stăpînire pe ea. Se desfășoară cumva doar la suprafață. Cel puțin la începutul declanșării mecanismului reprezentației (nu e vorbă că nici seara unii - și actori, și spectatori - nu reușesc să facă
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
prezența în paginile unde cultura este reflectată sub prisma scandalurilor între artiști și autorități. Altă ipostază: un prim rol principal sub bagheta unui mare regizor cu vocație pedagogică, se impune un nume și apoi alte roluri, cu alți regizori, mai grăbiți, unde fondul principal de mijloace dobândit la debut este repetat până devine clișeu, omul e prezent, dar creativitatea e absentă. în teatru, generația de actori numită "de aur" s-a bucurat de șansa coincidenței cu programul unor regizori importanți, care
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
însă îi lăsă tăcerii-i crunte, spre-orașu-i întărit urcînd pe munte. Atît. Și cea din urmă oară-a fost. Dansatoare spaniolă Cum alb, ținut în mînă, un chibrit, cînd încă nu e flacără, se sfarmă și limbi țîșnesc-: începe-așa, grăbit, pe lîngă spectatori, în cerc mărit, fierbinte dansul ei rotund, cu larmă. Și brusc e numai flacără, arzînd. Ea cu privirea mușcă-n păr, flămînd, și rochia și-o-ntoarce-ntr-un ocol cu iscusință, prin acest pîrjol, din care, goale, brațele cutează și
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
și, în general, cum s-ar putea face acest lucru în cazul oricărui (fie și "caz-limită") scriitor? Mircea Scarlat însuși vorbește despre "dorința artistului (care) a fost ca impresia provocată de scrierile sale să fie aceea a unor simple notițe grăbite", afirmînd, în final, faptul că "Bacovia a ilustrat în chipul cel mai convingător destinul Scriitorului". În privința acestui raport dintre "involuntar" și "intenționalitate", cu atîtea implicații, cum s-a văzut, mă despart de opiniile lui Mircea Scarlat; la fel, mi se
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
fără nici cea mai palidă prejudecată. Privind lucrurile ca un profesionist cu un îndelungat exercițiu și cu o solidă formație intelectuală, ea nu a căzut niciodată, așa cum ni se întîmplă multora, de nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
dus la gură cântându-și melopeia. Dar Van Gogh, Van Gogh! Unde este Van Gogh? mă întrebam nervos. Dacă urcasem până aici, o făcusem în primul rând pentru el... La Monnet, m-am eclipsat repede ca o impresie. Mă îndepărtam grăbit. La Cezanne, n-am putut să nu mă opresc, fixându-l câteva minute pe Achille împărat, piticul hidrocefal albastru ultramarin. În treacăt, salutasem prea plecat slăbiciunea mea, femeia elegantă a lui Toulouse Lautrec, cu mănuși, pălărie și umbrelă. Când am
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
să apară la Editura Polirom. Între timp însă, Editura LiterNet i-a publicat un volum - sau, mai curînd, un volumaș - de povestiri: Șase moduri de a-ți aminti un cal sau șase povestiri (Pulp Fiction, Poveste de Crăciun, Povestea chiriașului grăbit, Șase moduri de a-ți aminti un cal, Poveste de duminică, Puterea obișnuinței), notații, unele fascinante, în care o lume frustră, lumea "de la Podu Iloaiei", devine, sub ochiul cu vocație cinematografică a lui Lăzărescu, un puzzle postmodern. Ce e pulp
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]