81 matches
-
a limbii - în acord cu proiectul clar formulat de construire a unui registru "înalt", depărtat de "limba de obște" - , apare la Budai-Deleanu. în dialogul din Dascălul românesc (manuscris circa 1815-1820), autorul îl pune pe dascăl să condamne "acest chip de grăire" ("L-au chemat pre el; mi-au dat mie; te-or mîntui pre tine"), atestat și în cărțile vechi, dar pe care tradiția nu-l justifică din punct de vedere logic. La mirarea inocentă a discipolului, care folosește spontan dublarea
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
Că nu sunt toate, păcum vă pare... Utopia tipic țigănească, măreață, goală pe dinăuntru, de care ne molipsirăm și noi... Urmează la cuvânt Boroș cel mândru cu mâhnire, apoi Goleman care contestă logoreea parlamentară, zicând disprețuitor: ...când se înceapă a grăire... toate ahèste nu plătesc o ceapă! (degerată, bine înțeles). Satana, preschimbat în corb, dă roată pe sus adunării, spârcâindu-se, cufurindu-se în barba semețului Goleman... - discuția continuând și azi... Un poet modern, cum spuneam data trecută, s-ar cuveni să aducă
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
în cei blânzi, prigoniri, în cei smeriți, trufie, în cei înfrânați, beție, în cei săraci, furtișaguri, în cei nevoitori, slavă deșartă, în cei luptători, trândăvie. Și a semănat în toate Țarinile: în cea a inimii, mânie; pe buze, minciuni și grăiri de rău; în ochi, pizmă; în mâini, răpiri și luare de mită; în pântece, nesaț; în coapse, poftă; pe limbă, vorbire deșartă, osândire și altele asemenea acestora; în urechi, auzire de cele spurcate; în gâtlej, iubire de bunătăți cu îndulcire
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
arginți, bârfirea, minciuna, zgârcenia, etc., ci să ne păzim și de cele ascunse, care uneori sunt mai greu de vindecat și anume de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de grăirea în deșert, de invidie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea trupească de sine și de celelalte asemănătoare. În scrierile patristice, ni se vorbește și despre păcatul de moarte, acesta fiind de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Astfel, tot ce a spus despre pomul în care se crede că a fost știința binelui și a răului și de fructul aceluia [...] precum și de Adam, că gustând din pom s-ar fi făcut dumnezeu, a spus, contrar obiceiului de grăire, spre rușinarea neascultării acelora, care au crezut diavolului împotriva vieții lor. Deci a numit bun un pom care nu era bun [...] într-un sens ironic [...] Astfel pomul acela, n-a avut în gustul fructului său, puterea de a împărtăși binele
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
de o virtute anume. Treptele Scării sunt următoarele: Despre lepădarea de lume Despre neîmpătimire, adică neîntristare Despre înstrăinare Despre ascultare Despre pocăința Despre amintirea de moarte Despre bucuria plânsului Despre nemâniere și blândețe Despre ținerea de minte a râului Despre grăirea de rău Despre limbuție și tăcere Despre minciună Despre trândăvie Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul Despre puritate și înfrânare Despre iubirea de arginti Despre sărăcia alergătoare către cer Despre nesimțire (scil. indolenta, insensibilitate) Despre somn și rugăciune
Duminică, Sfântul Ioan Scărarul. Ce NU ai voie să faci și ce înseamnă scara raiului [Corola-blog/BlogPost/94206_a_95498]
-
Bucurie ! Prin Poeme puse-n harfă (prin el), de către DUHUL SFÂNT Adus-A Sacrul Cerului, profanului pe Pământ ! ... < < Stăpânul vieții mele DOAMNE,nu-mi da duh de trândăvie Al grijii de cele multe și iubirii de sclavie... Nu-mi da grăirea în deșert, dă-mi DUH de curățenie, Să-mi dea răbdare, Dragoste !(și gând de smerenie...) Așa, DOAMNE, Împărate, TATĂL nostru Cel Ceresc, Arată-mi greșalele, Frații să nu-mi osândesc... Slavă Ție Împărate, în Oștile Îngerești Că în Vecii
CUV.EFREM SIRUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382331_a_383660]
-
toate aceste atitudini și fapte fiind făcute prin ascunderea adevăratelor gânduri sub chipul prieteniei, al dragostei și al binefacerii au drept scop de a înșela și păgubi pe alții; 3. Cea mai gravă dintre toate aceste forme de minciună este grăirea de rău, sau clevetirea, prin care se pun pe seama cuiva cuvinte rele pe care acela nu le-a spus, sau fapte rele pe care nu le-a făcut, cu gândul de a-i face un rău. În formele anterioare ale
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cu harul născocirii, al mimării, al suplinirii graiului uzual cu unul puțin obișnuit, bogat în profunzimi chiar dacă-i mai sărac în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în dodii (și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul natural
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
epitetului ornant fac jocuri de lumini orbitoare ca Slava, în care întrezărim imaginea fulgurantă a lui Dumnezeu. Lângă sonoritatea de alămuri fine și cizelate a limbii române, Eugen Dorcescu așază, pe același portativ „gregorian”, isonuri ebraice, presărate cu zgârcenie în „grăirea” Ecclesiastului. Secțiunea psalmilor se încheie într-un fortissimo orchestral, la care toate instrumentele participă. Senzația finală, asurzitor-auditivă, este supremul imn de slavă ridicat spre nesfârșitele lăcașuri ale eternului Demiurgos: „Cu glas de corn văzduhul săgetați,/ Cu lira și cu harpa
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
le-a numărat, sunt: desfrânarea, înverșunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigările, cântecele lumești, fluierăturile, jocurile, scăldaturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme, gâlcevile, somnul cel fără grijă, ura dintre frați, grăirea de rău. Iar lucrul cel mai rău decât toate este nepocăința și neaducerea aminte de ieșirea cea din urmă, adică de mutarea din viață. Acestea sunt călătoriile căii celei cumplite, pe care mulți călătoresc. Dar și sălașul cel cuvenit lor
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
fi totuși timpul, i-a zis soarelui, din timp de netimp să le răsară luceafărul ca spic peste seară.'' Cu fiecare-nvăluire dezvăluia chipul altui ecou din nerostirea noastră. Ne-a trebuit o-ntreagă zi spre înțeles că pentru noi fusese grăirea despre cântecul nou al buzelor. La picioarele tale - cântecul meu, val după val, dor lângă dor, sub luceafăr de spic, peste seară, către rostirea noastră! Marea, la margini de noi se făcea din ce în ce mai albastră până la ultimul nor. A ÎNFLORIT CIREȘUL
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
Dezbina și conduce...!” e dictonul Acelor dictatori ce prin iscoade Urzesc războaie să-și mențină tronul, Dar și principiul târfelor năroade... 38.Veritas odium paret (Adevărul seamănă ură) De când e lumea-n lume și pământul Și Dumnezu i-a dat grăirii gură, Nu e un râu mai rău decât cuvântul, Ce adevăr grăind, stârnește ură... 39. Famam mulți curant pauci conscienciam (Mulți se îngrijesc de faima, puțini de conștiință) În vremi că azi, de pricini și de spaimă, Iisus e iar
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
prinosul ori din puținul avutului nostru, ori chiar avutul acesta întreg ? Cum de ne-ar fi chemat la acțiuni atât de simple, de aparținătoare lumii acesteia, de posibile adică ! Paul Claudel nu mi-l definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grăirea: De ce vă temeți? Sunt imposibilul care vă privește. Hristos, așadar, aceasta chiar ne cere: Imposibilul. Să dăm ceea ce nu avem “iar dăruind vom dobândi”. (15) Conform “teoriei jertfei” propusă de filosoful francez Georges Bataille: Omul se cunoaște după capacitatea lui
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
a ajunge virtuos, desăvârșit. Durerea își are izvorul în patimile poftei (lăcomia, egoismul, îmbuibarea, desfrânarea, avariția...), în patimile mâniei (înfumurarea, trufia, orgoliul, ura, violența, hula, denigrarea, calomnia,...) și în patimile rațiunii (necredința, mândria, fățărnicia, minciuna, amăgirea, rătăcirea, viclenia, închipuirea, pizma, grăirea de rău, iscodirea, disprețuirea, iubirea de sine, cugetarea de sine, osândirea, înșelarea, apostazia,etc.). Toate aceste patimi sunt înrudite între ele și „lucrează” împreună. În societatea foarte agitată de astăzi, durerea și-a extins stăpânirea „democratică” aproape peste tot și
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
recunoaștem ca ființe universale, cosmice, ca cetățeni liberi ai acestui Univers. Suntem toți din centrul unei stele, praf stelar care culegem lumina stelelor, nu avem de ce să ne temem, fiindcă acolo suntem tot NOI. Cunoașterea adevărului nu se află în grăirea lui ci în modul de viață, în recunoașterea faptului că suntem toți același lucru. Nu adevărul în sine e important cât căutarea lui, nu vârful muntelui e important cât drumul până acolo. Adevărul nu îl poți demonstra nimănui, îl poți
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
Lumina lui Hristos împrejmuită cu Dor, floare a Duhului Sfânt, mă primenește chemării Neamului. E chemarea dintâi sau alegerea dintru-nceput? Simt ecoul și mă încerc cu mirarea și totul parcă-mi răspunde. Înțeleg taina; gândul toarce, cuvântul țese și grăirea brodează cântarea. În jurul meu cresc lucrurile diafane ale Frumuseții. Poate că tocmai ele m-au zămislit. Sunt vesel, sunt bucurie, sunt cântare! Frumusețea vine ca o mireasă și mă încântă. În juru-mi totul cântă. Peste tot sunt chemări și adieri
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia curcubeului, jertfa mieilor, rapsodia pădurii, chiotul nunții, iureșul izbânzilor dace, dârzenia de granit a Dochiei, îngemănarea Gliei-Auroră a omenirii cu Crucea Învierii Domnului, psalmul ascetului, filocalia Cuvântului divin în mirajul grăirii de taină, serafica frumusețe a Liturghiei ortodoxe, armonia Duhului Sfânt și dăruirea supraîngerească a Fecioarei Maria. Apoi, împletindu-le în dumnezeiasca Sa rugăciune a inimii... făcu Cântecul popular românesc, din care a odrăslit deodată Măria Sa, Țăranul! Falnic ca un Poem
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
vas de mare preț lucrat de mâinile lui Dumnezeu și Dumnezeu trebuie să liturghisescă acolo în profunzimea creaturii, în inima omului, adevărat altar de jertfă. Dumnezeu ne plimbă viața prin foc de iubire ca să pricepem, ca să ne înaprindem după tainică grăire. Brâncoveanu este dincolo de vremi, este în credința pe care doar Cuvântul întrupat o arată din iesle, iar lemnul, cu jertfa Mielului, o trece din veac în veac: Acolo, pe lemn vă întăriți, până când chinul cercării va trece,/ Până când ura fiarelor
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
lui Dumnezeu, folosindu-se de rațiune în cunoașterea naturală, sensurile desprinse din simțuri, după ce a depărtat de la ele în duh tot ce-i material și necurat; iar prin minte, ca prin altar, cheamă tăcerea prealăudată a ascunsei și necunoscutei mari grăiri a dumnezeirii”. Sufletul este văzut ca fiind compus din două puteri: puterea intelectuală și puterea vitală. Facultatea mintală se compune la rândul ei din minte și rațiune (latura contemplativă, respectiv latura practică) în dezvoltarea acestora fiind un progres necontenit al
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
plâns-au trandafirii! Întipărirea lirică a timpului Rămasă-i ca mișcare-n suflet. Decoruri calde-ale-anotimpului Sunt pline de ardoare-n sunet. Tu ai intrat în noaptea încruntată, Suflet trudit de timp albastru: Clipe tăcând în tâmpla lăudată, Dar ai rămas grăirii noastre astru. Amar..., amar moment de vară!... De ce a fost strivită-n palme dure Iubirea ta de poezie clară, „Suflarea altor versuri pure“?! Lia Ruse, Canada Referință Bibliografică: LUCEAFĂR AI RĂMAS ÎN VREMURI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370022_a_371351]
-
la subsolul paginii, așa cum șanț și rândurile de fațặ. Sfanțul Cuvios Efrem Șirul este autorul evlavioasei și popularei rugặciuni din timpul Postului Mare: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie./ Iară duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
șuvoiul vorbelor sale este atât de necurat, pricepe atunci cum este izvorul acestuia... căci din prisosul inimii grăiește gura”. În cartea „Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute” (Sfântul Nectarie din Eghina, Ed. Sophia, 2012) se vorbește detaliat despre „grăirea în deșert”, adică folosirea cuvintelor de prisos, cuvinte care spun prea puțin sau nimic esențial, cuvinte lipsite de înțelepciune, având uneori tentă ironică. Folosirea lor dovedește lipsa de educație, sau un caracter prost construit, și din păcate am avut multe
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
roată se numea / ci linie se numea. («Roata cu o singură spiță» - SEM, 13 sq.). Cuvintele sunt materiale, fibroase: ...Lâna albă a cuvintelor / de pe limbă mi-o tund cu foarfecele de iarbă. («Colinda colindelor» - SEM, 29). În viziunea stănesciană, rostirea/grăirea cuvântului / numelui, ca și în mitul despre Puterea Cuvântului de la Început / Geneză, este născătoare de trup: Să deplângi / absența mea / de pe suprafața lucrurilor. // [...] // să aduci și să verși / amfore cu vin. Numai numele să nu / mi-l amintești, / numai numele
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
El poartă din timp, prin timp și pentru purul și supraviețuitorul folclor de mâine, etosul muzicii populare culese ales din cultura țărănească a întinsei Moldove de la răsăritul de lângă Nistru, până la apusul de sub Carpații Transilvaniei. Are o mirabilă rostire a dulcei grăiri moldovenești, poartă straie tradiționale de sărbătoare, care aduc aminte de Putna, de Suceava, de Stupca, de Botoșani, de Copou, de Țicău, de Tescani, de țărani buni de treabă și de oaste, de coasă, de coarnele plugului, de turmele albe, de
ANTON ACHIŢEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354047_a_355376]