81 matches
-
lui Dumnezeu, folosindu-se de rațiune în cunoașterea naturală, sensurile desprinse din simțuri, după ce a depărtat de la ele în duh tot ce-i material și necurat; iar prin minte, ca prin altar, cheamă tăcerea prealăudată a ascunsei și necunoscutei mari grăiri a dumnezeirii”. Sufletul este văzut ca fiind compus din două puteri: puterea intelectuală și puterea vitală. Facultatea mintală se compune la rândul ei din minte și rațiune (latura contemplativă, respectiv latura practică) în dezvoltarea acestora fiind un progres necontenit al
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465450795.html [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
prinosul ori din puținul avutului nostru, ori chiar avutul acesta întreg? Cum de ne-ar fi chemat la acțiuni atât de simple, de aparținătoare lumii acesteia, de posibile adică! Paul Claudel nu mi-l definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grăirea: De ce vă temeți? Sunt imposibilul care vă privește. Iisus Hristos, așadar, aceasta chiar ne cere: Imposibilul. Să dăm ceea ce nu avem “iar dăruind vom dobândi”. (15) Conform “teoriei jertfei” propusă de filosoful francez Georges Bataille: Omul se cunoaște după capacitatea
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia curcubeului, jertfa mieilor, rapsodia pădurii, chiotul nunții, iureșul izbânzilor dace, dârzenia de granit a Dochiei, îngemănarea Gliei-Auroră a omenirii cu Crucea Învierii Domnului, psalmul ascetului, filocalia Cuvântului divin în mirajul grăirii de taină, serafica frumusețe a Liturghiei ortodoxe, armonia Duhului Sfânt și dăruirea supraîngerească a Fecioarei Maria. Apoi, împletindu-le în dumnezeiasca Sa rugăciune a inimii... făcu Cântecul popular românesc, din care a odrăslit deodată Măria Sa, Țăranul! Falnic ca un Poem
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
vas de mare preț lucrat de mâinile lui Dumnezeu și Dumnezeu trebuie să liturghisescă acolo în profunzimea creaturii, în inima omului, adevărat altar de jertfă. Dumnezeu ne plimbă viața prin foc de iubire ca să pricepem, ca să ne înaprindem după tainică grăire. Brâncoveanu este dincolo de vremi, este în credința pe care doar Cuvântul întrupat o arată din iesle, iar lemnul, cu jertfa Mielului, o trece din veac în veac: Acolo, pe lemn vă întăriți, până când chinul cercării va trece,/ Până când ura fiarelor
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_1400978719.html [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
prinosul ori din puținul avutului nostru, ori chiar avutul acesta întreg? Cum de ne-ar fi chemat la acțiuni atât de simple, de aparținătoare lumii acesteia, de posibile adică! Paul Claudel nu mi-l definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grăirea: De ce vă temeți? Sunt imposibilul care vă privește. Iisus Hristos, așadar, aceasta chiar ne cere: Imposibilul. Să dăm ceea ce nu avem “iar dăruind vom dobândi”. (15) Conform “teoriei jertfei” propusă de filosoful francez Georges Bataille: Omul se cunoaște după capacitatea
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490769117.html [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
fi totuși timpul, i-a zis soarelui, din timp de netimp să le răsară luceafărul ca spic peste seară.'' Cu fiecare-nvăluire dezvăluia chipul altui ecou din nerostirea noastră. Ne-a trebuit o-ntreagă zi spre înțeles că pentru noi fusese grăirea despre cântecul nou al buzelor. La picioarele tale - cântecul meu, val după val, dor lângă dor, sub luceafăr de spic, peste seară, către rostirea noastră! Marea, la margini de noi se făcea din ce în ce mai albastră până la ultimul nor. A ÎNFLORIT CIREȘUL
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dumitru_ichim_1401674122.html [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
Bucurie ! Prin Poeme puse-n harfă (prin el), de către DUHUL SFÂNT Adus-A Sacrul Cerului, profanului pe Pământ ! ... < < Stăpânul vieții mele DOAMNE,nu-mi da duh de trândăvie Al grijii de cele multe și iubirii de sclavie... Nu-mi da grăirea în deșert, dă-mi DUH de curățenie, Să-mi dea răbdare, Dragoste !(și gând de smerenie...) Așa, DOAMNE, Împărate, TATĂL nostru Cel Ceresc, Arată-mi greșalele, Frații să nu-mi osândesc... Slavă Ție Împărate, în Oștile Îngerești Că în Vecii
CUV.EFREM SIRUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1422443138.html [Corola-blog/BlogPost/382331_a_383660]
-
de o virtute anume. Treptele Scării sunt următoarele: Despre lepădarea de lume Despre neîmpătimire, adică neîntristare Despre înstrăinare Despre ascultare Despre pocăința Despre amintirea de moarte Despre bucuria plânsului Despre nemâniere și blândețe Despre ținerea de minte a râului Despre grăirea de rău Despre limbuție și tăcere Despre minciună Despre trândăvie Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul Despre puritate și înfrânare Despre iubirea de arginti Despre sărăcia alergătoare către cer Despre nesimțire (scil. indolenta, insensibilitate) Despre somn și rugăciune
Duminică, Sfântul Ioan Scărarul. Ce NU ai voie să faci și ce înseamnă scara raiului by http://uzp.org.ro/duminica-sfantul-ioan-scararul-ce-nu-ai-voie-sa-faci-si-ce-inseamna-scara-raiului/ [Corola-blog/BlogPost/94206_a_95498]
-
control se exercită de către stat prin ierarhia bisericească. Partea a II-a-Profețiile unui deținut. Întreaga sa viziune filocalică este o țesătură sofianică de Logos dumnezeiesc ce nu curge ca un gând lăuntric propriu, sau ca o idee de sine stătătoare, ci grăirea și voința Duhului care, întregește o comunitate de spirit. Logosul se reflectă către cuvântul gânditorului, imprimându-i taina comuniunii. Cuvântul Cel de Sus impune tăcerea celui de jos, ascultarea deci, comunicându-se, comunicare ce presupune contemporaneitate și simultaneitate de sens
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486514391.html [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
roată se numea / ci linie se numea. («Roata cu o singură spiță» - SEM, 13 sq.). Cuvintele sunt materiale, fibroase: ...Lâna albă a cuvintelor / de pe limbă mi-o tund cu foarfecele de iarbă. («Colinda colindelor» - SEM, 29). În viziunea stănesciană, rostirea/grăirea cuvântului / numelui, ca și în mitul despre Puterea Cuvântului de la Început / Geneză, este născătoare de trup: Să deplângi / absența mea / de pe suprafața lucrurilor. // [...] // să aduci și să verși / amfore cu vin. Numai numele să nu / mi-l amintești, / numai numele
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
le-a numărat, sunt: desfrânarea, înverșunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigările, cântecele lumești, fluierăturile, jocurile, scăldaturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme, gâlcevile, somnul cel fără grijă, ura dintre frați, grăirea de rău. Iar lucrul cel mai rău decât toate este nepocăința și neaducerea aminte de ieșirea cea din urmă, adică de mutarea din viață. Acestea sunt călătoriile căii celei cumplite, pe care mulți călătoresc. Dar și sălașul cel cuvenit lor
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Efrem_sirul_despre_mantuire_ion_untaru_1326796880.html [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
El poartă din timp, prin timp și pentru purul și supraviețuitorul folclor de mâine, etosul muzicii populare culese ales din cultura țărănească a întinsei Moldove de la răsăritul de lângă Nistru, până la apusul de sub Carpații Transilvaniei. Are o mirabilă rostire a dulcei grăiri moldovenești, poartă straie tradiționale de sărbătoare, care aduc aminte de Putna, de Suceava, de Stupca, de Botoșani, de Copou, de Țicău, de Tescani, de țărani buni de treabă și de oaste, de coasă, de coarnele plugului, de turmele albe, de
ANTON ACHIŢEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1396901698.html [Corola-blog/BlogPost/354047_a_355376]
-
Maicii Domnului. Mistuirea Profetului pentru Neamul său, cel aflat din totdeauna în grija Moșului din Carpați, cum a grăit într-una din lucările sale exhatologice, părintele Ghelasie Gheorghe de la Mânăstirea Frăsinei-Vâlcea, l-au susținut ca frumusețe a sufletului românesc în grăirea aforistică, în claritatea textelor și în variatetea tematică a diverselor domenii ale gândirii. Setea Poetului de cunoaștere a Frumuseții Creației divine a provocat foamea după Adevărul absolut, care a zămislit în inima sa dragostea ca suflu dătător de viață, ca
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1497499450.html [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
în vecii veciilor. Amin!” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Omilii la Praznicele Împărătești. Traducere din lb. greacă veche Ierom. Agapie Corbu. Ed. Sf. Nectarie, Arad-2010, p. 42) Sfântul Ioan Gură de Aur-Patriarhul Constantinopolului și al întregii lumi, prin plăsmuirea sublimă a grăirii sale cu adevărat de aur, răsfrântă peste vatra de faimă universală, transmițând o vibrație cosmică a perfecțiunii comuniunii, ne îndrumă să luăm aminte la noțiunile de putere și de slavă: „Sfântul Împărat Constantin cel Mare (324-337), când câțiva oameni au
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486516373.html [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
la subsolul paginii, așa cum șanț și rândurile de fațặ. Sfanțul Cuvios Efrem Șirul este autorul evlavioasei și popularei rugặciuni din timpul Postului Mare: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie./ Iară duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1466002864.html [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
rușinezi de păcat, nu de pocăință; păcatul e rana, pocăința este vindecarea .Sf . Ioan Hrisostom - Munca este rugăciunea mâinilor. Părintele Episcop Vasile Coman - Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu
CITATE MEMORABILE (37) de ION UNTARU în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Citate_memorabile_37_ion_untaru_1384917605.html [Corola-blog/BlogPost/346871_a_348200]
-
lui Dumnezeu, folosindu-se de rațiune în cunoașterea naturală, sensurile desprinse din simțuri, după ce a depărtat de la ele în duh tot ce-i material și necurat; iar prin minte, ca prin altar, cheamă tăcerea prealăudată a ascunsei și necunoscutei mari grăiri a dumnezeirii”. Sufletul este văzut ca fiind compus din două puteri: puterea intelectuală și puterea vitală. Facultatea mintală se compune la rândul ei din minte și rațiune (latura contemplativă, respectiv latura practică) în dezvoltarea acestora fiind un progres necontenit al
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 by http://confluente.ro/Despre_raportul_si_relatia_dintre_om_stelian_gombos_1332312142.html [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
a ajunge virtuos, desăvârșit. Durerea își are izvorul în patimile poftei (lăcomia, egoismul, îmbuibarea, desfrânarea, avariția...), în patimile mâniei (înfumurarea, trufia, orgoliul, ura, violența, hula, denigrarea, calomnia,...) și în patimile rațiunii (necredința, mândria, fățărnicia, minciuna, amăgirea, rătăcirea, viclenia, închipuirea, pizma, grăirea de rău, iscodirea, disprețuirea, iubirea de sine, cugetarea de sine, osândirea, înșelarea, apostazia,etc.). Toate aceste patimi sunt înrudite între ele și „lucrează” împreună. În societatea foarte agitată de astăzi, durerea și-a extins stăpânirea „democratică” aproape peste tot și
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Suferinta_sensul_rezistentei_imn_mucenicilor_neamului.html [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
șuvoiul vorbelor sale este atât de necurat, pricepe atunci cum este izvorul acestuia... căci din prisosul inimii grăiește gura”. În cartea „Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute” (Sfântul Nectarie din Eghina, Ed. Sophia, 2012) se vorbește detaliat despre „grăirea în deșert”, adică folosirea cuvintelor de prisos, cuvinte care spun prea puțin sau nimic esențial, cuvinte lipsite de înțelepciune, având uneori tentă ironică. Folosirea lor dovedește lipsa de educație, sau un caracter prost construit, și din păcate am avut multe
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1470256412.html [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
epitetului ornant fac jocuri de lumini orbitoare ca Slava, în care întrezărim imaginea fulgurantă a lui Dumnezeu. Lângă sonoritatea de alămuri fine și cizelate a limbii române, Eugen Dorcescu așază, pe același portativ „gregorian”, isonuri ebraice, presărate cu zgârcenie în „grăirea” Ecclesiastului. Secțiunea psalmilor se încheie într-un fortissimo orchestral, la care toate instrumentele participă. Senzația finală, asurzitor-auditivă, este supremul imn de slavă ridicat spre nesfârșitele lăcașuri ale eternului Demiurgos: „Cu glas de corn văzduhul săgetați,/ Cu lira și cu harpa
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1480750837.html [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți.” (I Cor. 1,27) Logosul-Dumnezeu prin Care a fost creată lumea a instituit în puterea Cuvântului armonia, frumosul, cântarea, poezia și adevărul grăirii. Toată Creația sacră a fost la început taina Tăcerii sfinte. Tăcerea a odrăslit, a înmugurit, a înflorit, s-a înmiresmat și a grăit când Cuvântul lui Dumnezeu a cuprins-o cu Zorii surâsului îmbrățișării Sale divine. Tăcerea se așează în
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
doar pentru momentele când s-o folosești. În rest tăcerea amuțită condamnă gândirea, cuvântul, persecută e-ul, prigonește dreptatea, adevărul, binele, credința, cântarea, frumosul, iubirea, creația, izbânda, înălțarea, azurul. La fel, Cuvântul trebuie asumat în lumină doar pentru exprimare, pentru grăirea frumoasă, înmiresmată de expresii, metafore, stihuri, aforisme, psalmi, simboluri de credință, jurăminte, legăminte, mărturii, mărturisiri, iertare, în rest sunt vorbe în vânt, vorbe de clacă... Întotdeauna când taci, trebuie permanent să grăiești. Dar când grăiești trebuie să o faci cu
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Dezbina și conduce...!” e dictonul Acelor dictatori ce prin iscoade Urzesc războaie să-și mențină tronul, Dar și principiul târfelor năroade... 38.Veritas odium paret (Adevărul seamănă ură) De când e lumea-n lume și pământul Și Dumnezu i-a dat grăirii gură, Nu e un râu mai rău decât cuvântul, Ce adevăr grăind, stârnește ură... 39. Famam mulți curant pauci conscienciam (Mulți se îngrijesc de faima, puțini de conștiință) În vremi că azi, de pricini și de spaimă, Iisus e iar
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1406644962.html [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
plâns-au trandafirii! Întipărirea lirică a timpului Rămasă-i ca mișcare-n suflet. Decoruri calde-ale-anotimpului Sunt pline de ardoare-n sunet. Tu ai intrat în noaptea încruntată, Suflet trudit de timp albastru: Clipe tăcând în tâmpla lăudată, Dar ai rămas grăirii noastre astru. Amar..., amar moment de vară!... De ce a fost strivită-n palme dure Iubirea ta de poezie clară, „Suflarea altor versuri pure“?! Lia Ruse, Canada Referință Bibliografică: LUCEAFĂR AI RĂMAS ÎN VREMURI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1466000065.html [Corola-blog/BlogPost/370022_a_371351]
-
prinosul ori din puținul avutului nostru, ori chiar avutul acesta întreg ? Cum de ne-ar fi chemat la acțiuni atât de simple, de aparținătoare lumii acesteia, de posibile adică ! Paul Claudel nu mi-l definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grăirea: De ce vă temeți? Sunt imposibilul care vă privește. Hristos, așadar, aceasta chiar ne cere: Imposibilul. Să dăm ceea ce nu avem “iar dăruind vom dobândi”. (15) Conform “teoriei jertfei” propusă de filosoful francez Georges Bataille: Omul se cunoaște după capacitatea lui
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/O_scurta_incursiune_in_gandirea_crestina_a_lui_nicolae_steinhardt.html [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]