38 matches
-
ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare. Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii grămădite, mi se arată deodată, cu degetele rășchirate, înălțându-se spre mine, spre gâtul meu! Se mișcă, se mișcă încet, ca niște animale întunecoase ce-mi vor strânge gâtul, și înțeleg, într-un fulger de lumină, că dacă nu trag scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
loveau ca într-o sticlă sonoră. Călări pe cai, Faliboga și Lepădatu se duseră și cercetară girezile de paie și stogurile mari de fân. Oamenii veneau cu sănii la încărcat. În apropiere, ciobanii luminau locul în jurul perdelelor în care stăteau grămădite oile. Până în fundul zării se întindea o pânză albă, nepătată. Din senin, uneori cobora ca o fumegare, se apropia, ș-un convoi lung de corbi presăra puncte negre mișcătoare pe lumina omătului. Cu două zile înainte de Sfântul Neculai, la amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
treburile stăpînilor! . . . Acum pândea, desigur, iarăși să vadă ce are să se petreacă! . . . Aștepta cine știe ce'.' . . . Parcă Lina știa singură ce are să facă! Fibrele ce simt și dor, Lina nu le avea, iar cu mizeriile omenești era deprinsă, apoi era o fire grămădită ce se înăbușea: de aceea imboldul dintâi al mâniei care spulberă nu-1 avusese. înăbușindu-se, scotea însă aburi. întîi turtită de cele ce aflase, acum începuse din ce în ce a pufni și a căuta pricină tuturor, chiar și Iui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care erau cuprinși nu numai comandanții militari sau trupa, dar chiar și ziariștii, constatând progresele molimei. Iată cum descria Cantacuzino, la 2 august, un spital de izolare: " Vreo sută de holerici stau pe jos, culcați pe dolmane, în dezordine, unii grămădiți, câte doi sau trei, în mici corturi individuale, alții (cei mai mulți), fără nici un adăpost, sub cerul liber, expuși la soare și ploaie. Ei stau lungiți aici, unii îmbrăcați, alții fără pantaloni, cianozați, cu acel ochi de holeric congestionat și fix, în fundul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Cu putrezirea Sufletului vostru propriu ați împlut juna lor fire, Soarta lor vă e pe suflet - ce-ați făcut cu ele? Voi! Nu vedeți că în furtune vă blăstamă oceane? Prin a craterelor gure răsbunare strig vulcane, Lava de evi grămădită o reped adânc în cer, Prin a evului nori negri - de jeratic cruntă rugă Către zei - ca neamul vostru cel căzut, ei să-l distrugă - Moartea voastră: firea-ntreagă și popoarele o cer. Va veni. Stârniți din pace de-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
munți ce puternici din codri s-ardică, Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ei norii despică Și vulturii-n creeri palate-și ridică Ș-uimiți stau în soare privindu-l țintit. Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră zăhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dureri când zice Că-ntr-al lui suflet armonii răsun - Căci armonie-i orice plâns aice, E-o împăcare plânsul... e un bun. Cel ce nu poate plânge, acela știe Ce-i viața moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei mărime; ochiul nu s-a stins, În lacrimi s-o traduci și în venin. Icoane nu-s și vorbe nu-s; n-apară Măcar aproape ce înseamnă... O fericiți acei ce pot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i viță de ale bune Nu e ca zeama de prune, Când bei mult Crești în burtă, Te faci tobă După sobă, Stai cu greerii de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune uscate S-aruncăm în guri căscate, Și muiați cîte-o cojiță Și le-o dați ca să înghiță, Să nu stea cu gura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de nuntași și ospețe, Și-unde sub zarea de facle miresele ies din iatacuri Și sînt pornite-n oraș. Și cîntec de nuntă răsună Tare, la horă se prind jucăușii și-acolo-ntre dînșii Fluiere și alăute țin hangul. Femei grămădite 485 Stau în picioare la porți și alaiul privesc cu mirare [...]. Iată și-orașul celalt. În arme lucind două taberi Zidu-mpresoară și au fiecare osebită părere, 500 Unii să darme orașul ori numai în două să-mpartă Toat-avuția din dalba
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ei deja împămîntenite. "Iancu este un poet al juxtapunerii, al obiectelor neaglutinate, fără putința de a forma o sinteză pentru că de regulă lucrurile intră în poezie sub forma clișeelor literare. Chiar tradiționalul ohtat, bunul familiei, devine la Iancu Văcărescu "un grămădit ohtat" (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna în valuri (Nemulțumire cu nădejdea) (E.S.). Nepotul Văcărescului practică un mixaj între discursurile lirice, altoind pe vechile trunchiuri noi vlăstare, rămînînd un poet al coexistenței între noua și vechea lirică. La Vasile Cîrlova tînguirea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
munți ce puternic din codri s-ardică Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ce norii despică Și vulturii-n creieri palate-și ridică Ș-uimiți stau în soare privindu-l țintit, Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră săhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din planuri diferite. Iancu este un poet al juxtapunerii, al obiectelor neaglutinate, fără putința de a forma o sinteză pentru că de regulă lucrurile intră În poezie sub forma clișeelor literare. Chiar tradiționalul ohtat, bunul familiei, devine la Iancu Văcărescu „un grămădit ohtat” (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna În valuri (Nemulțumire cu nădejdea): „Înfocate scoț suspinuri Tot În valuri, tot În chinuri, Ce fac, mă primejduiesc.” Există o anumită foame de noțiuni și dorință de expansiune În lirica lui Iancu Văcărescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zicând automatic, nu vedem noi multă neorânduială, mult vuiet și tulburare? Și nu zic de acel fapt întâmplat automat, ci de un lucru făcut de cineva, însă fără vreo artă. De exemplu: fie bunăoară lemne și pietre, fie și var grămădite toate la un loc; apoi apucându-se un om fără experiență de clădire, clădească el, zic, și ridice casa. Ei bine, nu ar strica el totul? Fie, apoi, o corabie și să aibă toate cele trebuitoare, afară de căpitanul care să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]