396 matches
-
prinse În pumn. Apoi ducându-se cu ea pumn la prietena sa, desfăcu pumnul brusc cu gândul s-o sperie. În palma desfăcută, sub ochii uimiți, Adrian văzu cum musca ceva mai vioaie Își lua zborul lăsând În urmă o grămăjoară gălbuie-albicioasă de larve. Și cum acestea se mișcau Într-un gel vâscos prietena lui se Înecă, și vomă. De-atunci s-ocoleau potopiți de jenă. I-a despărțit și războiul, lăsându-l pe fiecare cu durerile și bucuriile sale. De-
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
și asocierea cu optzeciștii. însă punctul de diferențiere apare în momentul în care aceste obiecte nu se constituie într-un univers exterior, vizual, sensibil. Pentru poet, "dintr-o cutie veche de Coca-Cola / se poate plăsmui o candelă / sau chiar câteva grămăjoare de fosfor / și nu te mai uita la mine / prin ochii aceluiași pește zburător / ajuns deasupra nisipului." Puține obiecte concrete, geografia camerei de subsol, sunt toatedisparate, însingurate și metafizice, ele au un echilibru static ce se perpetuează, generând stări de
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
cu cerșetorii. Îmi amintesc, din copilărie, de spaima cu care am citit capitolul despre "Curtea miracolelor", cu toată turma de ologi, orbi și strîmbi, care o lua la fugă, la nevoie, aruncîndu-și cîrjele cît colo, crescînd om din cîte o grămăjoară de vietate contorsionată, îndreptîndu-și spinările gheboșate, desprinzîndu-și solzii de pe ochi și abandonîndu-și bandajele inutile. Toate cărțile pe care le-am citit ulterior aveau cerșetori falși, spioni, escroci, uneori bogătași cu mașini luxoase sau pur și simplu inși dornici de experiențe
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
din anul 2002. Cercetătorul literar Camera, pe înserate. Hârtia așteaptă, riguros. Examineaza cu migala costumul bardului căruia i-a dat de urmă la casa de împrumut pe amanet. Plimbă lupa de-a lungul cusăturii uzate și ține în dreptul luminii o grămăjoară de praf. Ia te uită - o pată la genunchi! Cu mâna tremurândă începe s-o râcâie. Totul concordă! Revine la poemul nemuritor dedicat Angelei. Printre rânduri, cuvinte noi ies acum la iveală. Se așează cu înfrigurare la masa de scris
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
e susceptibilă să producă efecte contrarii celor așteptate de oamenii de bună credință. Și teamă mi-e că octombrie e luna în care binecunoscuții Buruiană și Stan, cum și servanții lor de tun, vor ști să măture iar sub covor grămăjoara de amprente atât de fragile și atât de greu adunate de echipa revigorată de la C.N.S.A.S.
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
unor cozi de topor gen Gheorghe Onișoru Radu Timofte a ajuns acum să se creadă un fel de proprietar al intelligence-ului românesc. Așezat cu posteriorul pe arhive, a blocat activitatea legală a CNSAS-ului, comportându-se asemeni precupeței care împarte grămăjoarele de păstârnac cui și cum are chef. Deși dl. Timofte n-a făcut nici un efort din a-și ascunde intențile barând accesul la istoria Securități, el devine garantul intangibilități unei instituți scoasă în afara legii , ultimele săptămâni au adus la paroxism
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul cu lumina lunii cu tot. fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său o piramidă tulbure cu vîrful îngropat ori transparentă înveșmîntînd o grămăjoară albă de oase. ceva ce-ți iese în cele din urmă pe piele ca o cerneală simpatică, pe degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, pe palma deschisă, pe pagina cărții necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără sunete
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
l-am descolăcit cu un fel de scârbă, ca față de o reptilă adevărată. Dacă ar mai fi circulat curent electric prin firul acela de tramvai atârnând în gol de la înălțimea cine știe cărui stâlp invizibil, m-aș fi prefăcut instantaneu într-o grămăjoară de cenușă. Am mers mai departe năucit, cu singura idee fixă de a găsi blocul nostru neatins și pe soție cu fetița de nici șase luni în relativă siguranță, așteptându-mă. Așa a fost: la lumina plăpândă a lumânărilor, Ileana
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
marmură. Nu se înțelegea mare lucru, nici măcar textul pe care îl scrisese cu atâta participare, nu se vedea, iar ploaia aurie părea doar un defect de peliculă. Din toată povestea, al cărei constructor se crezuse, nu mai rămăsese decât o grămăjoară de praf auriu, păstrat cu venerație secretă într-un dop de Coca-Cola.
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
stătea în fața ecranului, pe care se oprise încremenit capul șarpelui, privind cu ochii lui cei mai îndepărtați buza linsă, cenușie, dar luminată de un felinar secret, simțindu-se pe neașteptate devotat acelui petec uleios, în miezul căreia clocea neștiută o grămăjoară de jar. Iar amănuntul ăsta, care nici măcar nu avea legătură cu filmul crimei, îl făcea să-și simtă toate dorințele ieșite la grămadă sub pliul gros al pantalonilor de foc. Frica lui Maimuțu, bucuria Piticei, iubirea lor încheiată și întâlnirea
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
diseminată, gata să fie încredințată fidelilor participanți care o vor lua cu ei. Barba și Odin au știut să dezvolte până la capăt parabola, încărcând-o cu o valoare sacră abia perceptibilă. Din stânca de la început n-au mai rămas decât grămăjoarele de nisip vârâte în sticluțele pe care le vom duce cu noi. Barba conchide, fără să abandoneze vreo clipă nici combativitatea, nici apelul la vigilență: "Nu-i lăsați pe adversari să vă descopere. Fiți niște adevărați cai troieni". Îi explic
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
îmi recunosc doar mie respirația, undele, aura, blândețea, fericirea și disponibilitatea de a le include în materia transparentă a sufletului meu, în poezia care mă caută prin ele. Grădina mea cu turturele îmblânzite și vrăbii obraznice care planează sublim, căutând grămăjoarele de grâu și firimiturile. Se îngrașă vizibil, se împerechează, se rotunjesc împrejurul oului lor. Le urmăresc rupându-mi fire din gazonul ieșit de capul lui printre flori, scutindu-mă suav de operațiunea plivitului. își au cuiburile pe-aiurea, pe-aproape
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
lor și membrii valizi ai familiilor au ieșit in corpore rânind de-a dreapta și de-a stânga drumului național. Întocmai cum, prin munți și muscele, fragezi entuziaști ai naturii înzestrați cu mănuși de plastic, strâng de sub molizi, tufani și curpeni grămăjoarele de resturi - pentru sezonul ce urmează. Dacă asta ar fi totul, cel puțin în câte o limpede dimineață și până spre seară, o admirabilă curățenie pretutindeni domnind și occidental parfumată ne-ar încuraja să ne și urcăm în tren - Doamne ferește
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
de câteva ori. Silueta urmăritoare seamănă cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la promenadă? Exclus. Când mă întorc, după vreun ceas, mă liniștesc: mâna lui Niculaie se simte peste tot, de la cărțile mele aranjate anapoda, la grămăjoarele de otravă puse în toate colțurile. De ce o fi acest bărbătuș atât de lipit familiei Sion? Nici măcar șoricimea n-a stârpit-o vreodată." Niculaie - Niculaie Furtună, omul de casă al Sionilor. Își declară adresa la domiciliul părinților, în mahalaua Filaretului
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
ora nouă, un domn cu carte și ochelari apare în fața noastră și, cu un glas ușor răgușit (de atîta lectură) ne spune prietenos, fără lingușeală: Bine v-am regăsit! Stă în picioare, în fața unei mese pe care se află o grămăjoară de volume. Nu știu cum face, dar privește cărțile cu o poftă nebună, de parcă abia așteaptă să le ridice, să le privească nuanțele și strălucirea, să le rotească ușor în fața ochelarilor, să le absoarbă aroma inconfundabilă, să le guste cu delicii, iar
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
un mare paharnic la curtea domnitorului-telespectator. Iar această poftă se transmite, prin misterioase căi electronice, celui care îl privește și-l ascultă pe Dan C. Mihăilescu, indiferent cît de interesat de cărți a fost la viața lui. Cartea din vîrful grămăjoarei este aleasa zilei, norocoasa, protagonista, dar deocamdată vorbitorul nu ne spune cum o cheamă. Creează un suspans cu o mică poveste introductivă, cu o mică anecdotă. Apoi ca un profesionist ce este, cititorul unei cărți pentru ziua abia începută dă
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
cînd în cînd să-și șteargă sudoarea, pornesc mai departe fluierînd ușor, se așază, seara, pe trotuar și-și fac socotelile, ce au vîndut, ce le-a rămas de dat, ce au dat pe datorie. Uneori își înșiră în față grămăjoare de bani. Fiecare grămăjoară, un soi de marfă: ceapa, usturoiul, ardeii, morcovii. Umbra lăsată de negustorii cu coșuri are, din cauza coșurilor cu zarzavat înfoiat, aripi și nu e de mirare că Nicolae Ionescu, fotograf-artist, pozează un șir de olteni care
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
-și șteargă sudoarea, pornesc mai departe fluierînd ușor, se așază, seara, pe trotuar și-și fac socotelile, ce au vîndut, ce le-a rămas de dat, ce au dat pe datorie. Uneori își înșiră în față grămăjoare de bani. Fiecare grămăjoară, un soi de marfă: ceapa, usturoiul, ardeii, morcovii. Umbra lăsată de negustorii cu coșuri are, din cauza coșurilor cu zarzavat înfoiat, aripi și nu e de mirare că Nicolae Ionescu, fotograf-artist, pozează un șir de olteni care-și lasă, pe asfalt
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
lăstărișul bețiilor de noapte. ,cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb" spui și deschizi poarta singurei case negre din orașul acesta. ,să dăm foc ghildei noastre să-i sfidăm letargia". două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită. îți mîngîie fruntea ca o piatră umedă. ar arunca
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb... 10 (epilog) să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil. apă și scrum cît vezi cu ochii au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
antediluvian, a-nvârtit cu convingere de mânerul din ebonită și a răcnit în microfon Să trăiți toarășe comandant, raportez. Și a raportat. Și curând și-a făcut apariția toarășu comandant. Avea ochi gri, un gri-argintiu lichid, pupilele lui semănau cu două grămăjoare de mercur care, în mod ciudat, se cuibăriseră în orbitele sale. Ana-Cristina a observat că obrazul său e fin, iar în colțul gurii are întipărit un zâmbet subțire, ironic. Arăta ca un intelectual și era un bărbat bine, dacă l-
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
lîngă "mărețul conducător". Același inteligent factor de decizie și îndrumare îl somase pe un alt regizor "să oprească ninsoarea" din cadru, fiindcă altminteri nu se mai văd cum trebuie utilajele care lucrează la dezăpezire... Un munte de om cu o grămăjoara de minte! Oricum, pretinde Boileau, un prost găsește întotdeauna unul mai prost care să-l admire. Firește, cu excepțiile de rigoare. Ce te faci, însă, atunci cînd intră în joc și noțiuni științifice consacrate, din sfera eredității, așa cum ar fi
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
un șarpe de casă, se găsește! Ceva mai înncolo, la tarabele cu de-ale gurii, negocieri scurte, păguboase. Cine are cumpăra cu ochii la marfă, cine nu, - se tocmește cu cîte un zarzavagiu care nu se indura să arunce o grămăjoara de cartofi zbîrciți sau de ceapă încolțita. Totul se negociază și orice poate avea un preț, la o adică. Chiar și un robinet ruginit cules de la groapa de gunoi. Vrei haine? Le găsești spînzurate înghesuit, în peninsula imaginara a prețurilor
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
mi-o amintesc./ S-a strecurat tiptil anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a făcut cuib, a inventat jocuri cu miez,/ mi-a sărit an față când tocmai treceam/ cu pas aburit dintr-o vârstă ăntr-alta." (O grămăjoara de ace). Al doilea mecanism al paradoxalei "cooperări" dintre poet și lume al alcătuiește procesul asimilării sensibile a celei din urmă, a luării an stăpânire, cum ar veni, a lumii ostile, transformată an idiom specific. Exterioritatea devine interioritate. S-ar
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
l-a ultragiat, de teama unei punițiuni, a unei revanșe transcendente. Ajunge, ea, a se comportă aidoma unui cameleon. Se ascunde an ființă, uneori cu drăgăstoase, atât de ănselătoare aparente: "Hei, dacă viața mea ar fi putut rămâne/ doar acea grămăjoara de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai tarziu an pupile cu dragoste" (ibidem). Hăituita de "vârtejul" care a ănceput când s-a "apropiat de treizeci de ani", autoarea se simte invadată de elementele realității, suportând povară lor
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]