81 matches
-
eczemă// (...) atunci eu și Cosmin Badea am avut revelația/ auzeam dilatându-se cochilia melcului acvatic/ simțeam unduirea hidrei a giganticei lipitori vișinii/ perișorii de pe antenele moliei cum captează feromonul înțelepciunii". Am văzut, pe dig - continuă ironic autorul -, burțile totemice ale grăsanelor/ sub cremele hidratante, trupurile acelea ametafizice...", dar poezia, laolaltă cu experiența transfiguratoare, deja s-a încheiat. Un volum de mare forță al unui poet tânăr, puțin cunoscut încă, dar adevărat.
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
malacul care și el îi dă târcoale Evelinei? - Da! - Du-te și scuipă-l! Ușor de zis, greu de încasat. Dar am făcut-o, cu prețul multor stele verzi. M-am liniștit abia când a apărut Ionel Roșu. - Ce faci, grăsane, bați un copil? Și până să aștepte vreun răspuns l-a și izbit cu-n cap în meclă de i-a dat borșul, după care l-a luat să mi-l distreze, pe bucățele, cum zice și cântecul: "Pe la dinți
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Etern, a chicotit ea. Era pentru a doua oară când pistruiata mă răsfăța cu un cuvânt imposibil de asortat, credeam, cu pistruii ei. Mai avusese și altele, chiar din primele clipe când îi făcusem loc lângă mine. La Ciulnița coborâse grăsana cu papornițe lângă care mă proptisem încă de la urcarea în tren. M-am repezit să-i iau locul. Nu aveam chef să-l cedez altuia. Era îmbulzeală și până la T. aveam de mers toată noaptea. Nu-mi ardea să stau
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ce spera că voi face a doua zi. Cînd lipesc, în final, timbrul pe plic, îmi spun că, iată, nu-i totul pierdut, pot să bag o scrisoare-n cutia galbenă și poștală, e-n regulă! Încă! Să nu uit "...grăsana ceea de Alexandra...", fiica mai mare a Epancinilor, visează două găini!!! Ce-ar zice despre asta bătrînul Freud? * Agalia îi sărută mereu mîinile Alexandrei! Dar iată-le pe toate: "Surorile Epancin erau, toate trei, niște domnișoare trupeșe, de o constituție
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
ascultau acolo fie lecturi interesante, fie muzică bună. Regina ar fi avut un spirit credul și o imaginație bolnăvicioasa. Așa se explică episodul amorului Elenei Văcărescu (domnișoara de companie a reginei) cu prințul moștenitor Ferdinand. "Domnișoara Văcărescu era atunci o grăsana, foarte mioapa și, cu toată inteligență ei, foarte mitomana". Proiectul căsătoriei celor doi tineri ar fi fost al reginei și al drei Văcărescu. S-a ajuns pînă la logodna, proiect, la început, daca nu încurajat oricum tolerat de rege. Cînd
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
avut, sub supraveghere, pe Șerban Huidu!) pentru că nici medicii n-au raportat Poliției că Șerban Huidu, urmare a gravului accident din Austria, de anul trecut, are, în continuare, afectați atât centrii vorbirii, cât și pe cei motrici locomotorii, dar nici Grăsana și Mărlăneasca noastră Poliție Română (firește, nu mă refer, aici, la întreg corpul polițienesc, dar la o mare parte a lui, DA!) nu s-a autosesizat, vis-?-vis de un caz atât de mediatizat, și ..."nici usturoi n-a mâncat
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
-te prieten cu dracu’ pînă treci puntea?” Sau de proverbul latinesc „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”? Păi noi am făcut mișto și de înțelepciunea latinilor, la noi „Mens sana in corpore sana” a ajuns „Mens sana in corpore grăsana”. Reacțiile noastre în situațiile extreme spun foarte mult despre educația noastră psihică, fizică și intelectuală, de aceea vă mai spun un proverb (ultimul, promit): E greu la antrenamente, dar e ușor în luptă! Proverb rusesc, ca și rîndul din piesa
Ce faci dacă…? [Corola-blog/BlogPost/99548_a_100840]
-
cu mama,mi-a lăsat să fac curat în beci iar eu nu am avut chef și mă ceartă când vine acasă. . -Mariana: - Ei și ție îți este teamă de mama ? Nu cred ! Eduard: - De unde știi tu, grăsano ? Mariana: -- Eu grăsană ? Eu am, uite aici, mușchi ! Și dacă mă înfurii te bat! Nicu: - Lăsați prostiile. Cum v-a plăcut la domnul diriginte ? Lia: - Nicule, mă conduci acasă ? E foarte întuneric pe strada mea și îmi este frică. Eduard: - Vin și eu
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
dar hărmălaia copiilor nu s-a mai oprit. Nu știu de unde-i aduceau să defileze prin fața ei, roșie ca focul, toți amărâții satului: ciungi, cocoșați, șchiopi, cu urechi clăpăuge, burtoși cu picioarele târsâite pe pământ sau cu burta prin cer, grăsane cu siluete otova, o menajerie ciudată cu diferite comparații trăsnite, încât biata domnișoară Iulia își făcea cruce în gând de ce-i auzeau urechile. Însă nu se supăra. Zâmbea și explica foarte calmă, acceptând exercițiul de imaginație al copiilor. Mai ales
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
cap, vai de picioare!” Și o țineau minte: amenințări, mustrări, avertismente. Pleca într-o deplasare pe o săptămână? La întoarcere se și repezea să taie câte o zi așa, retroactiv, magazionerului, că avea grijă contabila să-i spună tot... O grăsană spălăcită, Cernevschi Ilenuța, care debita incoerent, abia trăgându-și sufletul, pe un ton plângăreț, tot ce a făcut ea „în absența dumneavoastră”, pe când alții... „Care alții, tovarășa?” Și îi era de-ajuns ca să tragă concluziile, să recunoască din nou, cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mediul său altfel decât Mârzea care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât de lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt sângele cum se mișcă În mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i dea ție, pe bărbatul burtos care-o acostează brutal pe tânăra subțirică, pe cerșetorul cu buză de iepure, pe cel cu picioarele cangrenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar trebui să mănânce șarlotă cu ciocolată. Ăhă, de-aia am mâncat-o eu! Și-apoi, Hannah, doctorul ți-a spus categoric că n-ai voie așa ceva, ce mama dracu’; nu e invenția mea. Ce vină am eu că ești grăsană și „greoaie“, iar eu sunt sfrijit și strălucit. Ce vină am eu că-s așa frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă hipnotiza la ea - faptul că era inimoasă, fermă; într-un cuvânt, ca un dovleac! Șikse a mea zdravănă, cu fundul mare, cu buze nerujate, cu picioarele goale, unde ești acum, Kay-Kay? Câți copii ai? Oare chiar ai ajuns o grăsană? Ei și! Să ne-nchipuim că te-ai făcut cât casa - oricum ai nevoie de-o vitrină pentru caracterul tău! Cea mai bună din tot Middle West-ul - de ce-am alungat-o? Vai, o să ajung cu povestea și acolo, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E ca și cum ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pastorul, care părăsise eșichierul; apoi, ridicînd privirea, băgă de seamă că perdeaua de la cortul ghicitoarei era ridicată și că doamna Bellairs se uita și ea. Arthur Rowe ar fi fost bucuros să mai audă o dată rîsul firesc și odihnitor al grăsanei În tăcerea ce se lăsase, plină de Încordare, ca și cum oamenii ar fi asistat la cel mai important eveniment al după-amiezii. Avea sentimentul că retrăirea copilăriei lua o Întorsătură stranie, lipsită de inocență. În Cambridgeshire, lucrurile nu se petrecuseră niciodată astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oamenii ar fi asistat la cel mai important eveniment al după-amiezii. Avea sentimentul că retrăirea copilăriei lua o Întorsătură stranie, lipsită de inocență. În Cambridgeshire, lucrurile nu se petrecuseră niciodată astfel. Acum era Întuneric, și tarabagiii se pregăteau să plece. Grăsana se Îndreptă spre ieșire, ținînd În brațe un corset neîmpachetat (se făcea economie de hîrtie). Arthur Rowe rupse În sfîrșit tăcerea: — Vă mulțumesc! Vă mulțumesc foarte mult! Se simțea prizonierul oamenilor ce-l Înconjurau și se Întreba dacă vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sclavii, zise ea. Eu nu sunt o menajeră de-alea de genul fă-asta, fă-ailaltă. Sunt o menajeră de înaltă clasă, făcută să lucreze la case particulare. Vai! Vai! Sunt terminată. Și dumneavoastră veți fi la fel dacă vă însurați cu grăsana asta. O să vă rupă patul. O să muriți, cu siguranță, în scurt timpul. Ăsta-i sfârșitul. Domnul J.L.B. Matekoni îi aruncă o privire lui Mma Ramotswe, semnalându-i că ar trebui să iasă din bucătărie. Va fi mai bine, reflectă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
minune. Nu avea mare lucru de făcut; bărbații nu-și băteau capul cu curățenia și lustruitul veselei și, dacă erau bine hrăniți, puteau fi niște stăpâni ideali. Și ea chiar îl hrănea bine pe domnul J.L.B. Matekoni, indiferent de afirmațiile grăsanei ăleia. Zice că e prea slab! Slab în comparație cu ea, poate, dar destul de bine în comparație cu orice om normal. Își și imagina ce-l aștepta - linguri pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
contemplase de departe, și tot de departe Îl respinseseră, gonindu-l, sau cele pe care ar fi dorit să le cunoască, mulțumindu-se cu toate acestea să se așeze alături de ele și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acelor îndemnuri părintești, că și piatra care stă mai multă vreme într-un singur loc prinde în jurul ei un fel de mușchi, darămite omul!... Rogu-te Gavriluț, să dansăm mai la vedere și nu mă mai strânge așa că cele câteva grăsane de la mese pare-se clevetesc pe seama noastră și ne strică buna dispoziție... Dacă ai avut ceva intenții, trebuia să mi le spui acum 50 de ani!... * * * De ce nu dansați fetelor? S-a adresat sărbătorita câtorva colege sedentare. Aveți grijă, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
duceau viața piticuții, iar haios era faptul că ei erau, în miniatură, aidoma locuitorilor satului Nimica-Toată. Piticuții aveau un primar Două Cingători mic, un Așchiuță mititel, un pictor pictușor cu ochii de oușor minuscul și un poet Lacleta cu o grăsană Pelotona mărunței. Toți locuitorii satului Nimica-Toată se duceau duminică dimineața la macheta piticuților: voiau să vadă dacă aceștia aveau nevoie de ceva. Un simplu măr le ajungea pentru cincisprezece zile și fiecare locuitor din satul Nimica- Toată voia musai să
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
dimineața la macheta piticuților: voiau să vadă dacă aceștia aveau nevoie de ceva. Un simplu măr le ajungea pentru cincisprezece zile și fiecare locuitor din satul Nimica- Toată voia musai să știe dacă eul lui în miniatură se simțea bine. Grăsana Pelotona îi ducea mereu bucate mititele grăsuței-piticuțe Pelotona, iar Așchiuță îi făcea întruna cadouri micului Așchiuță de pe macheta piticuților. Liliputanii erau destul de simpatici, dar se mai enervau și ei câteodată și se auzeau țipete pe machetă. Ei spuneau că și
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]