63 matches
-
sine ca să se așeze pe făgașul cel bun. Mirel merge pe nouă ani de-acum, a cam trecut ce a fost greu, așa încît Doruleț n-ar prea avea motiv s-o ia în serios pe Magdalena, pe mămica lui grăsulie care-l tot pisează să-și găsească mai repede de lucru, să facă ce-o face să aducă un ban în casă, fiindcă vede bine și el că nu se mai poate... Ba tocmai că a contribuit și el a
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
scrisă. Atunci a început marea fraudă, iar la 28 noiembrie n-am asistat decât la ultimul și cel mai nesemnificativ episod. Frauda s-a desfășurat lin: cu mituirea delicată, unde s-a putut, prin abaterea vigilenței și prin anestezierea cu grăsuliile reclame direcționate de Năstase acolo unde durerea era mai mare. Din acest punct de vedere, presa românească a dovedit că dacă n-are onoare, are măcar ținere de minte: cei alintați cu dărnicia prim-ministerială s-au comportat cu imensă
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
minte din timpul repetițiilor, nu mi s-au șters din amintire. Ce vreți, aveam numai 11 ani.) Douăzeci, și toți cu găuri. Parc-ar fi să povestească Cum se odihneau sărmanii pe-o salbă sărbătorească, Pe-un grumaz de țărăncuță grăsuliu și răsfățat Pân' ce ghiara ciocoimii, din care i-a înhățat. De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune Pe mulți albi i-ar face negri, ca cel mai negru tăciune. Nu! nu vreau această pungă!Și
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
de sub robinetul scurt și strălucitor. Își propuse dibuirea săpunului pentru mai târziu, căci își aminti de ora vizitei. Lepădă papucii pe covorul moale și se urcă în pat tocmai la timp. Ușa se deschise cu precauție și un cap rotund, grăsuliu și jovial salută cu glas schimonosit, ca pentru copii: -S-a trezit Domnia Voastră?! Ați dormit bine-binuț?! Ceva dureri?! Ceva neplăceri?! Marcel își opri un nod în gât. Lingușitorul personaj era tocmai emeritul Profesor Dr. Stâncă, neurochirurg de talie mondială, proaspăt uns
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
Ia zi, m-ați analizat pe toate părțile? întrebă el. — Pentru un actor cu experiența ta, de data asta ai ales un rol prost. Nu știu dacă e chiar așa. Se ridică în capul oaselor și-și frecă bărbia lată, grăsulie. Știi, cred că m-am cam pripit. N-ar fi trebuit să plec. Trebuie să recunoști că i-am stârnit interesul. Și asta înseamnă o bătălie pe jumătate câștigată, prietene. Fata îl urăște pe Chavel. —Dar eu nu sunt adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
demonstrez că un corp gol pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse. Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și o lesbiană! - și o curvă! Sar peste cafteală. E plicticos. Duminică: nu coborâm bine din lift și pe cine vedem intrând pe ușa hotelului? Pe nimeni alta decât Lina - însoțită de un copilaș de vreo șapte-opt ani, un băiețel grăsuliu plămădit parcă din alabastru, îmbrăcat din cap până-n picioare în volane și catifea și piele lăcuită. Lina are părul lăsat pe spate și în ochii ei întunecați, proaspăt ieșiți din biserică, se citește o expresie de tristețe tipic italiană. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tocmai când un gentleman În frac se pregătea să-i Înmâneze o cheie aurie, ca să deschidă noul seif bancar al orașului. Se trezi complet conștient de locul unde se afla și amintindu-și perfect visul. Lăsându-și mâinile pe genunchii grăsulii, Începu să râdă. Președintele Republicii! Asta-i bună! Și de ce nu? Știu să Îmbrobodesc lumea când e cazul. Kolber și doctorul, amândoi păcăliți Într-o singură zi. Mi-a dat cinci lire englezești doar fiindcă am fost ager și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nimeni nu călătorește În țara dumneavoastră fără o armă la el“. Coral Musker Începu să râdă. Josef Grünlich se uită la ea Înciudat, apoi Își netezi vesta șifonată, Își consultă ceasul și se așeză. Cu mâinile așezate pe genunchii săi grăsulii, privea drept În fața lui, cântărind lucrurile. Trebuie să-și fi terminat deja trabucul, se gândi Coral. Probabil s-a Întors În compartiment și a constatat că nu sunt acolo. Probabil va aștepta zece minute Înainte de a-l Întreba pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
evenimentele zilei și ale nopții și cum totul se rezolvase cu bine și la felul cum Myatt se Întorsese după ea de la Belgrad. I se dăduse un scaun și doctorului Czinner. El Își putea da seama, după expresia ofițerului mai grăsuliu, că mascarada era pe terminate, pentru că acesta Încetase să mai acorde vreo atenție Întrebărilor. Dădea din cap și sughița fără Încetare. Colonelul Hartep păstra aparențele de justiție dintr-o bunătate genuină. Nu avea scrupule, dar nici nu voia să chinuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Subotica. — Vin, spuse omul. Pe drumul dinspre gară alerga cineva. La Început trecu pe lângă ei, În ninsoarea purtată de vânt. Apoi deslușiră un bărbat care o cârmea ba Încoace, ba Încolo. Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se buluci Înăuntru și se prăbuși cu răsuflarea tăiată pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Dave 1 (asta pentru că Dave 2 apare mai târziu). În majoritatea serilor, Carol îi vedea plecând din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi pregătea pentru Barry (sau Gary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tocmai aici e clenciul. Margoulies punea deja ceva la cale. Îl „trata“ pe Bull cu același cinism cu care Ribbentrop negocia cu Molotov. Un jurământ ipocrit îl înlocuise pe cel hipocratic. *** Bull era în farmacie cu rețeta strânsă în pumnul grăsuliu. În fața lui, la coadă, doi drogați își luau doza de metadonă. Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse spongiforme de restul încăperii și acolo se opriseră să bea cu lăcomie licoarea dulceagă. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aer cu miros de mașină nouă - ... copyright 1974, Miss Rona ne vorbește despre cum și-a început viața ca o evreică mică și grasă din Queens, cu un bornău în mijlocul feței și-o misterioasă afecțiune musculară. Brandy zice: — Brunețica asta grăsulie se reinventează ca celebritate blondă, un superstar pe care un sex-simbol masculin o imploră să-l lase să-și vâre penisul în ea măcar un centimetru. Nici unul dintre noi nu mai are o limbă maternă. Alt panou publicitar: La următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în acea seară nu-l văzuse pe Italo Balbo și, cînd l-a zărit, l-a recunoscut imediat după bărbuța neagră, creață, plină, a scos un strigăt înăbușit imediat de uimire. De uimire amestecată cu dezamăgire, Balbo era scundac și grăsuliu, chiar rotofei, zîmbăreț, cu ochii lucind viu în lumina lumînărilor de ceară pe care Cantacuzino le aprindea numai cînd avea oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta banda albastră a ordinului de comandor, făcea gesturi scurte și întretăiate și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și urechi, cu emoția clară pe obraz, emoție și admirație, asemenea lui atunci cînd numai se gîndise că-l va întîlni pe asul aviației italiene. "Ce mai faci, domnule Leonard?" Era, de fapt, adevărata surpriză a serii. Că Balbo era grăsuliu și nu aducea deloc a zburător, deși era, nu însemna mare lucru pe lîngă faptul că Leonard Bîlbîie, comis-voiajorul firmei Mott, se afla în acea zi și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
admira soarele din Înaltul amiezii până ce zumzetul albinuțelor harnice, mirosul florilor și plutirea celor doi trei norișori Îl adormeau, trimițându-l n Împărăția viselor de unde nu-l putea trezi oarece mică insectă pământeană ce se oprea mirată de rozul obrăjorilor grăsulii și total neinteresanți din punct de vedere alimentar. Adesea, copilul se trezea pe cale naturală dar de cele mai multe ori Îl trezeau vocea și cântecul supranatural al Didiței, afon și pătimaș scos din gâtlejul Mumei pădurii, În timp ce fata cu o chircă prășea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
curte mormăind întruna: Pe cine acoperă diavolul ăsta? Se aduce o minge și șeful comandă: Hai, trage un șut! Unde? Înspre clădire! Clădirea era la vreo 40 de metri. Să sparg vreun geam? Cei prezenți încep să rîdă. Un subordonat grăsuliu intervine: Apăr eu șutul! Se rîde cu poftă și grăsuțul face cîteva figuri stîngace de portar. Nu trag, spune ferm copilul. Un zelos îl prinde de urechi și întreabă: Așa-i că n-ai fost tu? Unde? Cu șutul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găsește. Ne spurci baraca. Chiar, aerul ăsta îl îmbîcsești cu duhoare de mîncare de frupt. Ieși afară și crapă ce ai de crăpat, strigă în cor. Și să stai acolo pînă... Căutau cuvîntul care se potrivește. Purifici, spune fericit un grăsuliu. Vasile se enervează și țipă: Da' ce, rachiul este de post? Beți ca porcii și nimeni nu zice nimic. Băieții stau puțin pe gînduri. Asta cam așa era, adică se postea, dar se bea. Unul mai isteț găsește soluția: Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o goni o bătrână micuță, cu o cușmă de blană roasă. Zinaida era bucuroasă să fugă, dar n-o țineau picioarele - i se înmuiaseră - și se așeză în mijlocul drumului ca o găină mare zbârlită, acoperindu-și capul cu mâinile albe, grăsulii. Și deodată auzi deasupra capului o voce răgușită: - U-u-u, haită de șacali, otrepe nesătule! Kotova, lepădătură ce ești! Stai de douăzeci de ani, și tot nu-ți ajunge! O să-i iei cu tine pe lumea ailaltă! Și tu, încotro, ghiuj
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
tineri și el și ea. Ea frumușică foc și extrem de spirituală 3. Amândoi tuberculoși, au fost în acelașșiț sanatoriu, la Geoagiu. Și se iubesc strașnic. El e roșu la față ca sfecla fiartă, roșeața caracteristică; ea e ca ceara, dar grăsulie. O imensă milă îți face această fericită și nefericită pereche atât de tânără și cu zilele, de bună seamă, numărate. Sunt prea respectuoși față de mine, mănâncă la un restaurant mai modest și trec seara pe la al nostru, să ne vadă
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
de la fiecare după capacități. în ceea ce-l privește pe Metodiu, trebuie să spunem - și credem că suntem în asentimentul tuturor - că visa următoarele: se făcea că el era un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui trei perle mici și trei borcane de peltea de guava făcută cu propriile ei mâini grăsulii. Când vaporul de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către San Francisco sună sirena care-i avertiza pe pasageri să se îmbarce, Tiaré mă strânse la pieptul ei generos, așa că am avut senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părinții preluați și de Biblie. Milan s-a revoltat: nu mă arunca pe mine în culegerea de înțelepciune populară, frate! Termină povestea cu Flora. O fecioară acvilină, deocamdată fără țîțe, o să facă piept peste vreo doi ani, ugere incitante, pizdoacă grăsulie, excitantă, retro - țărăncile nu se rad; pudoarea, denaturînd imaginea, o amplifică!; un fel de reflectare a cerului în apa rîului, cu cosițele ei aurii, risipite pe umerii ei fragili, de porțelan de Meissen, luată de Mancuse, cu tot cu fulgi, pe neașteptate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]